tag:blogger.com,1999:blog-69300882731919695072024-03-13T08:38:15.545+02:00Mario-Ruggiero Lucci"Pot făgădui că voi fi sincer, nu însă imparţial" - J. W. GoetheCenturionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.comBlogger357125tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-70474443350196365942016-12-23T20:45:00.000+02:002016-12-23T22:59:15.320+02:00A şti<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjkNrnw-WL8lBtoDqyrApGvFd9BPqngUs6HoemtMLS0W8oZVn9UuhbeYOUaySOZzHEL7Qh-SX4AuUAsICPl1psurQzasARr-O1N4_zLMz-fhjWQZxUN0DoxDAX3PlUBymBExoYDZr5tEo/s1600/ToKnowYourself.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="To Know Yourself" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjkNrnw-WL8lBtoDqyrApGvFd9BPqngUs6HoemtMLS0W8oZVn9UuhbeYOUaySOZzHEL7Qh-SX4AuUAsICPl1psurQzasARr-O1N4_zLMz-fhjWQZxUN0DoxDAX3PlUBymBExoYDZr5tEo/s200/ToKnowYourself.jpg" title="A şti" width="141" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Verb însemnând: <i>a avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...)</i>, <i><b>a cunoaște</b></i> – <i>mai ales ce poţi, ce esti în stare să faci.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Fiindcă nu de mult am despicat firul în patru în contextul lui <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2016/09/ai-grija-ce-iti-doresti.html" rel="nofollow" target="_blank"><i>ai grijă ce-ţi doreşti</i></a>, dar şi despre mentalitatea <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2016/11/pozitiv-sau-negativ.html" rel="nofollow" target="_blank"><i>pozitivă sau negativă versus realitatea înconjurătoare</i></a>, să discutăm puţin despre <b>a şti</b> ce vrei, un detaliu minor pentru unii atunci când îşi doresc ceva. Am însă ferma convingere că <i>amănuntul</i> lui <i>a şti</i> ar trebui pus înaintea lui <i>a dori</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă gândesc că majoritatea oamenilor se aşteaptă ca norocul sau soarta să aibă grijă de ei. Aşteaptă ca un salvator – poate providenţa – să le ghicească vrerea şi să le ofere fără nici cel mai mic un efort tot ceea ce doresc. O gândire puerilă, deloc condamnabilă la vârsta la care încă mai credem în basme, Moş Crăciun şi iepuraşul de Paşte. Da’ ce ne facem după, adică atunci când realizăm sau cel puţin se presupune că ştim faptul că minunile se întâmplă doar în poveştile pentru copii, nu şi în viaţa reală – şi chiar altfel fiind, tot nu ţin mai mult de trei zile. Ştiu, a fost o vreme în care fiecare dintre noi, încă necunoscând vorbirea, limbajul articulat, cum ar veni, ne exprimam prin tot soiul de onomatopee şi gesturi, priveam la mama ori la tata cu ochi rugători implorându-i să ne satisfacă vrerea. Râdeam bucuroşi dacă nimereau obiectul vrerii noastre sau plângeam cu sughiţuri dacă doleanţele nu ne erau îndeplinite ad litteram. Poate ăsta a fost punctul în care am aflat despre para mălăiaţă... şi-atunci de ce ne-am mai complica cu alte mărunţişuri. E, fiindcă vremurile se schimbă – nasol, ştiu – şi odată cu ele ar trebui <i><b>să ştim</b></i> a ne schimba şi noi. </div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Până la urmă scopul acţiunilor noastre este găsirea fericirii. Dar oare ştim concret ce anume ne-ar face fericiţi? Ce anume vrem? Vrem pentru noi, în plan personal, sentimental ori voim recunoaştere profesională. Vrem să ne satisfacem o anume pasiune? Chiar ştim exact ceea ce vrem? În acest caz, este oare o problemă dacă dorim mai multe chestii deopotrivă sau nimic concret, doar aşa în abstract, la nivel teoretic, ceva de genul lui <i>„aş vrea”</i>...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu aş vrea aia sau aialaltă, chiar dacă nu ştiu cu ce se mănâncă. Vreau să fiu pilot de curse, însă nici măcar n-am permis de conducere, vreau să fiu fotbalist sau atlet de performanţă, da’ nu mă ajută condiţia fizică şi mă mai şi împiedic cu sângu’ de dreptu’ când merg agale pe stradă. Vreau să fiu André Rieu, că tot e la modă, ori Pavarotti, ăsta a fost cândva, însă n-am strop de ureche muzicală, sunt afon, cum s-ar zice.Vedeţi de ce-i atât de important verbul <b>a şti</b>? În primul rând să ştii ce anume vrei, însă obligatoriu coraborat cu ceea ce eşti în stare să faci. Funcţie de asta poţi mai apoi gândi pozitiv ori negativ, însă măcar o vei face cu argumente şi nu dintr-o pornire optimistă sau pesimistă, după cum te îndeamnă felul tău nativ de a fi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prin natura serviciului am cunoscut persoane care ar dori să lucreze într-un domeniu pentru care cerinţa de bază este cunoaşterea limbii germane, însă nu ştiu o boabă, nici măcar n-au auzit „melodia” unei conversaţii în această limbă. Vă puteţi închipui dezamăgirea, chiar depresia care-i cuprinde la auzul răspunsului negativ din partea angajatorului?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Desigur, or fi existând excepţii, însă eşecul, în general – implicit depresia care-i urmează – este cauzat exclusiv de neştiinţă, de necunoaşterea de sine, de faptul că ne încăpăţânăm, precum un anume patruped, şi facem abstracţie de verbul a şti – ce vrei, dar şi ce poţi. Poţi să fii optimist sau pesimist, poţi adopta o gândire pozitivă ori negativă, însă nu fără suportul real al verbului a şti. O părere personală, formată de-a lungul timpului, experimentând diversele forme ale neştiinţei, gândind pozitiv sau negativ, după caz, fiind optimist sau pesimist, după cum se potrivea ştiinţa mea cu condiţia de adevăr a lui a şti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Apropo, de curând ăştia de la Google Inc. iar au schimbat „dashboard-ul” <i>blogspot</i> – să nu-i spunem BS că se poate interpreta ca „bullshit”, nu că am devia prea tare de la realitate. Cică ar fi întru îmbunătăţirea experienţei mele... De unde dracu’ ştiu ăştia ce-mi doresc eu? Dacă cumva or citi, să afle că vreau simplitate şi deloc încâlceala wordpress-ului. Prea puţin îmi pasă că de-acu’ pot să pun emoticon-uri şi alte caractere speciale – multe dintre acestea fiind vizibile doar pe tablete ori telefoane deştepte. Aşa încât, va trebui să-mi clarific, să ştiu cât de curând dacă-mi mai bat capu’ să înţeleg rostul schimbărilor de dragul schimbării şi dacă nu cumva ar fi mai bine să le zic un răspicat <i>„hai sictir”</i>, precum le-am spus-o cândva ălora de la WP şi să-mi văd de treburile mele. Există viaţă chiar şi fără BS sau WP. Una poate mai liniştită, cert cu cel puţin două <i>rahaturi</i> în minus. ;)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Verdana,sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/320740804696623261/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-50653918900022576002016-11-13T16:45:00.000+02:002016-11-16T21:55:37.208+02:00Pozitiv sau Negativ<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwoldZAlNnPbP1MQl92PhpEy6Ii2YZbM-So197ODnWUfB1aP3b8sFXtp4llIH-QsE0hOu8su_rglS-RljtKohG8dkKWqFueZlkLEGX6kPOjNWnYcuOrUCkEA__MhGl79o9_b48IFqYcp8/s1600/PozitivNegativ01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="A quiet mind is able to hear intuition over fear" border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwoldZAlNnPbP1MQl92PhpEy6Ii2YZbM-So197ODnWUfB1aP3b8sFXtp4llIH-QsE0hOu8su_rglS-RljtKohG8dkKWqFueZlkLEGX6kPOjNWnYcuOrUCkEA__MhGl79o9_b48IFqYcp8/s320/PozitivNegativ01.jpg" title="Pozitiv sau Negativ" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu, n-o să vorbim despre numere şi nici despre sarcina electrică. Ar fi banal, se învaţă la şcoală, iar aici nu suntem pe blogul ministerului de profil (dacă o exista aşa ceva).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Încercăm o discuţie elevată despre <b><i>atitudine</i></b>. Aceea <i><b>pozitivă</b></i>, recomandată în unanimitate de specialiştii în materie – ăia cărora li se spune psihologi, dar şi de către aceia care se denumesc pompos drept <i>life coach</i> – în opoziţie cu gândirea <i><b>negativă</b></i> sau negativistă a celor care să încăpăţânează să nu zică că este alb dacă totul în jur e negru.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, să gândim pozitiv cu orice preţ, fie chiar acela al negării realităţii. Cu ce te ajută să susţii că viaţa îţi este sau va fi cât de curând roz, eventual bombon sidefat, când deja eşti cu un picior în groapă? Mda, cică ar ridica moralul, moral care, zice-se, face minuni. Sigur, dacă crezi în minuni poate să meargă... Până unde? Înspre o şi mai mare deziluzie. Adică, „pozitivul” mai dă o dată cu tine de pământ – dacă nu ţi-a ajuns de prima oară.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A gândi negativ ori, mai degrabă, realist şi a vedea lucrurile aşa cum sunt îţi oferă măcar avantajul conştientizării unei situaţii nu prea grozave. Ştii prea bine în ce ape te scalzi, nu vrei să te înceci dar nici nu speri în van să găseşti prin preajmă un colac de salvare dacă nu ai adus aşa ceva cu tine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Î<i>ntr-o zi totul va fi bine, iată speranţă noastră. Totul e bine de pe acum, iată iluzia care ne înşală.</i> – a spus-o unul, de-şi zicea Voltaire. Aşadar, nu ar fi cumva ar fi indicat să avem un plan înainte de a jubila cu gândul că va fi bine. Iar dacă condiţiile din teren nu ne sunt tocmai favorabile, nu-i de preferat să le vedem albastre în loc să ne punem ochelarii cu sticle roz?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până la urmă, a gândi „negativ” nu înseamnă mai degrabă observarea şi cunoaşterea unei anume situaţii personale, spre deosebire de gândirea „pozitivă” care mai curând ar nega-o, aşteptând ca soluţia salvatoare să apară din neat. Atenţie, „negativ” nu-i sinonim cu blazarea ori renunţarea; iar a fi „pozitiv”, deseori, este acelaşi lucru cu inconştienţa, cu îndărătnicia de a suştine că totul este bine când, de fapt, toate merg exact pe dos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un rol important, aş zice eu, îl are liniştea gândului, indiferent dacă e pozitiv ori negativ, pacea ori mai degrabă împăcarea cu o anume situaţie. Asta pentru că o minte liniştită este capabilă să audă glasul intuiţiei în loc de cel al fricii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unii spun că în condiţii de stres, mintea funcţionează la capacitate maximă. În orice caz, în stare de alertă fiind, vom şti să anticipăm mai exact cursul evenimentelor, ba chiar am fi capabili să planificăm contraofensiva, spre deosebire de cazul în care visăm cai verzi pe pereţi şi ne bazăm pe faptul că negarea primejdiei (realităţii, în cazul nostru) va alunga norii şi viaţa va urma un curs senin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Personal, prefer să fiu catalogat drept un pesimist incorijibil decât să mă îmbăt cu apă limpede şi rece oricât de tentant ar părea la prima vedere. De altfel, întotdeauna mi-au plăcut mai mult negrul şi întunericul, de la alb şi prea mult soare mă cam dor ochii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Înainte de a trage o concluzie reveniţi la poza care însoţeşte textul. Gândiţi-vă la posibilitatea – de altfel logică – ca ambele variante de gândire, atât aceea pozitivă cât şi cea negativă, să aibă şanse egale de a fi pista falsă, aceea care vă face prizonierii unui gând, luminos sau întunecat, după cum alege fiecare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/333759022366362988/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-91448789108365495432016-10-31T21:45:00.000+02:002016-11-13T20:47:52.549+02:00Persuasiune vs. Manipulare<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBWUD9ptrKUlRzcqETiPe1ZkApeLrfzVQYkzozUy8F8ikZ42djeJnTKmAipGu0iE1_lW9uYhGRKojSuFkF7SrdBOIvp4QY-qEbKsVbQyuS7kZXx8muKfow0lLtHccDOa_vC15YKDJdhuo/s1600/PersuasiuneVsManipulare.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Be careful who you trust, the devil was once an angel" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBWUD9ptrKUlRzcqETiPe1ZkApeLrfzVQYkzozUy8F8ikZ42djeJnTKmAipGu0iE1_lW9uYhGRKojSuFkF7SrdBOIvp4QY-qEbKsVbQyuS7kZXx8muKfow0lLtHccDOa_vC15YKDJdhuo/s200/PersuasiuneVsManipulare.jpg" title="Persuasiune vs. Manipulare" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
V-a fost dat vreodată să suportaţi <i>„insistenţele”</i> (în încercarea de a-şi dovedi puterea de convingere) unor fătuci - nu’ş cum altfel să le zic acestor <i>„roboţele”</i>, simpatice, e drept, dar numai ca aspect fizic, despre cel intelectual prefer să tac - de la un anumit ghişeu, să zicem ăla de la compania de telefoane? Parcă un pic mai puţin insistente decât alte fătuci, acelea care plimbă nişte pliante despre viaţa de apoi propovăduind unica metoda infailibilă de a-ţi asigura un loc în rai. Bine, astea din urmă au un mic dezavantaj, ţinuţa - să zicem prea sobră - care le estompează orice urmă de farmec feminin. O eroare capitală, aş zice; uneori aparenţele au putere de convingere. ;) Desigur există şi insistenţa cu care jurnaliştii de peste tot se încăpăţânează a face din ţânţar armăsar ori de a prezenta anume fapte dintr-o anume perspectivă, convenabilă nu lor, ci celor în faţa cărora fac sluj... Da’ asta-i altă poveste, mult mai tristă, ba chiar agasantă. De ce ne-am agresa sistemul nervos? Sunt mai mult decât suficienţi ceilalţi factori, independenţi de propria voinţă.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cică <b><i>„insistenţa”</i></b> mai înainte pomenită s-ar chema <i><b>persuasiune</b></i>. Mai mult, în cazul în care îţi redactezi CV-ul sau te întreabă careva, zice-se că este de bine să scrii / declari că ai poseda o astfel de calitate. Asta-mi aduce aminte de o întâmplare de odinioară, pe vremea când încă citeam cu sârg anunţuri de angajare. Într-unul se specifica, între multe altele, calitatea de a fi persuasiv... M-am prezentat la interviul cu pricina. Lăsând modestia, l-am convins pe tipul din spatele biroului. Da’ ce zic eu <i>„convins”</i>, când de fapt l-am entuziasmat; altfel cum ar fi sărit de pe scaun ca să-mi strângă mână şi să mă întrebe de când pot începe. A părut niţel debusolat după ce i-am răspuns că nu sunt interest de respectivul job. Nefiind chiar atât de-al dracu’ m-am gândit să-i alung nedumerirea de pe chip explicându-i că voiam doar să verific dacă posed calitatea cerută în anunţul respectiv. L-am întrebat senin dacă darul de a-l convinge că sunt persoana potrivită se cheamă că am fost <i><b>persuasiv</b></i> sau dacă nu cumva am dovedit o capacitate de <b><i>manipulare</i></b> de nota zece.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Subiectul discuţiei de azi mi-a fost inspirat de lectura pledoariei unui (foarte probabil) comis-voiajor de ceaiuri şi alte licori minune întru sănătatea trupului şi minţii, electro-casnice, creme anticelulitice şi de mărire a sânilor ori, de ce nu, broşuri despre cum să devii milionar din comerţul prin poştă. Omul se încăpăţâna să nu vadă semnul egal dintre cei doi termeni din titlu, chiar dacă încă din start a dat definiţia din dicţionar pentru <i>manipulare - a manipula = a influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități</i> - ignorând (cred) cu bună ştiinţă, de dragul demonstraţiei, ori doar pentru albirea conştiinţei (dacă presupunerea comis-voiajurului are valoare de adevăr) cealaltă definiţie - <i>a persuada = a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să (vrea să) facă un anumit lucru.</i> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Manipularea e neagră, persuasiunea albă. Altfel spus, <b>manipularea</b> (<i>dark side</i>) ar fi doar în beneficiul celui care se foloseşte de ea, pe când <b>persuasiunea</b> (<i>calea luminoasă</i>) ar aduce beneficii şi altora în afară de cel care ţine cu tot dinadinsul să ne convingă de ceva anume. Asta conform următorului exemplu: dacă ţie îţi place apa plată cu lămâie, iar mie coniacul, desigur nu ai să mă obligi să beau ce bei tu, însă ai putea să-mi oferi un pahar cu apă acrită şi să-mi explici cu lux de amănunte de ce îţi place şi cât este de sănătoasă comparativ cu alcoolul în concentraţie de 42%. În paranteză fie spus, alcoolul conservă, apa oxidează. Evident, nu încerci să-mi schimbi conduita, eşti persuasiv, de bună seamă, nici pomeneală manipulator; fiindcă îmi respecţi preferinţa pentru coniac, însă totuşi ai jubila dacă aş gusta din chestia aia icoloră şi cu gust cel puţin îndoielnic, în ceea ce mă priveşte. Încearcă dară să-mi schimbi licoarea arămie cu apă chioară, cu sau fără lămâie. Succes! >:)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fapt, amblele, atât <i><b>persuasiunea</b></i> cât şi <b><i>manipularea</i></b> sunt metode de a convinge pe cineva să facă ceva pentru tine sau de a-i schimba acestuia modul de gândire astfel încât să se potrivească cu propria-ţi mentalitate. Sigur, metodele diferă: una convinge prin prezentarea faptelor într-o lumină pozitivă, dând impresia unui beneficiu iminent, cealaltă renunţă la informaţii, jucându-se (neetic, ar zice unii) exclusiv cu emoţiile pentru a convinge. În realitate însă, persuasiunea împrumută nuanţe de la manipulare şi invers.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, în <i>„meciul”</i> dintre <b><i>persuasiune</i></b> şi <b><i>manipulare</i></b> scorul este egal, 0 – 0, alb cum s-ar mai zice. Asta dacă ar fi să consider faptul că explicaţiile după care un termen ar fi mai breaz decât celălalt nu m-au convins. Sau, dintr-o altă perspectivă, 1 – 1, tot egal, fiindcă amble cuvinte <i>„punctează”</i> la acelaşi capitol, <b>ipocrizie</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ăsta mi-a fost gândul zilei de ieri. Sunt tare curios, am fost <b>persuasiv</b> sau <b>manipulator</b> întru demonstrarea egalităţii dintre cei doi termeni.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/93801604713564007/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-19361021874384622532016-09-18T22:45:00.000+03:002016-09-19T11:43:29.325+03:00Stări<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmxTemf74nBn2f4QC7x01sawhFqyzBt5L0ns6giCavtUbpP71EehlPPVjwoCFZopViCwfEOI3E3rhCgcsyiqaR3qbcHW-bkk4UzHQm4defTPpYI55Zlon4IyntaKj2VPcO-x34fyzPxDM/s1600/FindTheThingsThatTakeYourBreathAwaz.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Find The Things That Take Your Breath Away" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmxTemf74nBn2f4QC7x01sawhFqyzBt5L0ns6giCavtUbpP71EehlPPVjwoCFZopViCwfEOI3E3rhCgcsyiqaR3qbcHW-bkk4UzHQm4defTPpYI55Zlon4IyntaKj2VPcO-x34fyzPxDM/s200/FindTheThingsThatTakeYourBreathAwaz.jpg" title="Stări de spirit" width="141" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Stări sufleteşti</b>, că doar n-o să vorbim despre <b><i>stări de agregare</i></b>. Chiar dacă câteodată tare mi-aş dori să pot trece în stare gazoasă – să mă pierd în aer precum fumul ţigării pe care tocmai am aprins-o (în spaţiu privat, să nu le las nefumătorilor loc de interpretări). ;) Bună ar fi şi starea lichidă, măcar m-aş putea prelinge aproape neobservat departe, cât mai departe... În ultimă instanţă aş accepta până şi transformarea în gheaţă, ca să nu-mi (mai) pese...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să revenim însă la stările interioare, <b><i>sufleteşti</i></b> cum s-ar mai zice – pentru aceia care mai au suflet. Să zicem <i><b>fericire</b></i> şi <i><b>tristeţe</b></i>. Trăiri opuse, dar cât de uşor se face trecerea de la o stare la alta. Tocmai ce discutarăm despre <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2016/09/ai-grija-ce-iti-doresti.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>dorinţe</b></i></a> şi grija de care ar trebui să dăm dovadă atunci când ne punem o dorinţă. Niciodată nu vom şti cum se termină.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oricât de bizar ar părea, aceste două stări sufleteşti au ceva în comun. Atunci când eşti fericit şi crezi cu tărie că nimic, dar absolut nimic, nu-ţi va schimba starea de spirit apare un ceva care te zvârle în extrema cealaltă. La fel, atunci când eşti trist un lucru (aparent) neînsemnat te trimite dincolo de porţile fericirii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
V-aţi prins ce este acel ceva? Vă ajut cu câteva citate dintr-o carte la care mă întorc ori de câte ori am o nelămurire. De obicei mi le clarific. De obicei, nu întotdeauna...</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
<i>Fericirea nu constă în turme sau în aur; lăcaşul ei este în sufletul nostru.</i> – <span style="font-size: x-small;">Democrit</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Fericirea nu constă în posesiunea, ci în dobândirea obiectului dorinţelor noastre.</i> – <span style="font-size: x-small;">N.A. Kriukov</span></div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
A devenit mai clar? Poate după următoarele cugetări.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
<i>Ne cunoaştem fericirea numai atunci când am pierdut ce am avut odată.</i> – <span style="font-size: x-small;">Plaut</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ferice de cine nu suspină după ce n-are şi se veseleşte cu ce are!</i> – <span style="font-size: x-small;">Epictet</span></div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Iar dacă ar fi să adâncim povestea:</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
<i>Fericirea nu li se pare oarbă decât acelora care nu s-au bucurat de ea.</i> – <span style="font-size: x-small;">La Rochefoucauld</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Există reguli şi pentru fericire, căci pentru cei înţelepţi nu totul este întâmplare.</i> – <span style="font-size: x-small;">B. Gracian</span></div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă chiar vreţi să fie mură-n gură, atunci de la al nostru Vlahuţă citire:</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
<i>Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă, decât acela care o dă... Şi ca s-o dai nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai trebuie să începi prin a o da.</i></div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Frumos, nici că se putea altfel de la unul care a scris şi poezii, în afară de România pitorească (care o fi fost aşa pe vremea lui). Mare atenţie, alt poet explică:</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
<i>Avem simpatie pentru cei nenorociţi dintr-un oarecare spirit de egoism; vedem că de fapt nu suntem singurii nefericiţi. A avea simpatie pentru fericirea altora presupune un suflet cu adevărat nobil şi dezinteresat.</i> – <span style="font-size: x-small;">A.S. Puşkin</span></div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Personal prefer cugetarea atribuită soţiei unui oarecare Robert Byrne (între altele, scriitor), <i>Cynthia Nelms</i> (tot o poetă, numai că face versuri din culori pe pânză); aş zice că mi-a citit gândul, însă fiind mai în etate decât mine, se prea poate să fie invers.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Nobody really cares if you're miserable, so you might as well be happy.</i></b></div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Nota bene: întru îmbunătăţirea stării sufleteşti puteţi să urmaţi sfatul din poza ataşată textului, însă nu-l luaţi ad litteram, fiindcă multe lucruri vă pot „tăia respiraţia” literalmente – cianura de potasiu, de pildă – şi nu cred că la asta se referă autorul. Da’ până la urmă, fericirea, modalitatea de a o găsi, este o alegere personală. :D</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa: <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/search/label/Memoriile%20diavolului" rel="nofollow" target="_blank"><b>Memoriile unui Drac</b></a>; <b>Dicţionar de maxime comentat</b>; Tudor Vianu – editura Ştiinţifică 1962</i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/77476056068107804/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-19581591865018457892016-09-11T20:45:00.000+03:002016-09-12T14:36:33.153+03:00Ai grijă ce îţi doreşti<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPCzpbq7LnDUhPctK-6ViWDLu1YMxmALZCVnlZXDlucDZf8AoWbsQv8Dz8eCFei-EjmKLvKFvXLxJW6yRY4V0RIyLFc7vkd441Q4ta4S2QxB7B12WiF9iphKwJ-35AdwoOGkdzwvHGLqI/s1600/BeCarefulWhatYouWishFor.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Be careful what you wish for." border="0" height="204" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPCzpbq7LnDUhPctK-6ViWDLu1YMxmALZCVnlZXDlucDZf8AoWbsQv8Dz8eCFei-EjmKLvKFvXLxJW6yRY4V0RIyLFc7vkd441Q4ta4S2QxB7B12WiF9iphKwJ-35AdwoOGkdzwvHGLqI/s320/BeCarefulWhatYouWishFor.jpg" title="Ai grijă ce îţi doreşti" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu neapărat pentru că se poate întâmpla şi nici fiindcă sunt şanse al dracu’ de mari să nu se întâmple.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă dorinţa nu se împlineşte, lucrurile sunt relativ simple. O mică sau mai mare dezamăgire şi foarte probabil o mai adâncă sau superficială depresie, funcţie de capacitatea fiecăruia de a gestiona eşecul. Cam atât, <i>end of story</i>. În fine, poate exista şi o continuare a „filmului”, depinde de încăpăţânarea proprie fiecăruia. <i>Repetiţia mama învăţăturii</i> sau, de la englezii de peste ocean citire, <i>practice makes perfect</i>... Desigur, nu există garanţia succesului nici după a „enşpea” încercare... Da’ măcar te poţi declara un om hotărât, iar <i>ceea ce nu te ucide, te întăreşte</i>. Aşadar, oricare ar fi deznodământul, <i>be happy,</i> tot ai câştigat ceva. Cel puţin experienţă, ba chiar ţi-ai verificat rezistenţa la stres, iar de acum încolo vei şti ce şi cât poţi... <b><i>Zâmbeşte, mâine ar putea fi mai rău!</i></b><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Problemele apar abia atunci când, ceea ce ţi-ai dorit cu ardoare, chiar se întâmplă. Crezi că vei fi fericit? Oare vei face faţă binelui atât de aşteptat? Da, probabil te vei bucura o vreme, nu-ţi vei încăpea în piele, te vei umfla în pene precum păunii şi te vei declara mândru şi fericit de nemaiauzita-ţi reuşită. Un/O adevărat(ă) Caesar(ă), deasupra tuturor. Euforia momentului va trece repede. Abia atunci vei realiza câte îţi mai lipsesc şi le vei dori şi pe acestea. Deh, aşa e omul, le vrea pe toate. Nu este neapărat un lucru rău, însă al dracu’ de improbabil. Ne întoarcem de unde am plecat, la şansele al dracu’ de mici ca să-ţi iasă pasienţa şi a doua oară, a treia şi... mai departe deja probabilitatea de reuşită tinde spre zero. Fericire, împlinire, mulţumire... De unde? Mai curând: nelinişte, dezamăgire, deprimare. Şi întrebarea: cui i-a fost de folos? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum ar trebui să urmeze o lungă disertaţie, bazată pe exemple personale sau doar auzite, în stare să probeze afirmaţiile de mai înainte... Pe motiv de lene, dar mai cu seamă fiindcă fiecare îşi are propriile experienţe ori măcar exemple de această natură, lăsăm spaţiu alb – pentru eventualele comentarii, pro sau contra.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În final, după savurarea deşteptăciunii vorbelor introductive, la fel ca după consumarea unui meniu la un restaurant de lux, urmează siesta pentru digestie. Concluzia, în cazul nostru. <i><b>Nu spera şi nu face lucrurile a căror lipsă bagi de seamă că te-ar putea face să suferi</b></i>. Păcat că nu m-am născut înaintea lui Leonardo da Vinci – istoria m-ar fi citat pe mine, măcar atâta câştig aveam. =))</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa: <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/search/label/Memoriile%20diavolului" rel="nofollow" target="_blank"><b>Memoriile unui drac</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/375769162629138713/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-44716532386267928032016-07-17T21:11:00.000+03:002016-08-30T18:31:17.383+03:00Iluzii păcătoase...<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-8jmER6fXeKe-Unqz9ZXl9Nx99EF33f2wmBqH8T7_peK6JU_IMu4el-JOqHhmR3W-fX1yYShClWdlEMuZRJJRTNehJ6l7OIgWHrwSPAHsrZdfT_Y2vegF6f2vbr3niaTDyFbUto742gE/s1600/Illusions.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Sometimes people don't want to hear the truth because they don't want their illusions destroyed" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-8jmER6fXeKe-Unqz9ZXl9Nx99EF33f2wmBqH8T7_peK6JU_IMu4el-JOqHhmR3W-fX1yYShClWdlEMuZRJJRTNehJ6l7OIgWHrwSPAHsrZdfT_Y2vegF6f2vbr3niaTDyFbUto742gE/s200/Illusions.jpg" title="Iluzii păcătoase" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
... <i>drăceşti sau cât ne mai place să ne minţim frumos!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Leneveam în fotoliu cu o carte în mână. S-ar zice că citeam, un fel de a spune, nu mă preocupa nici măcar titlul, voiam doar să-mi abat gândurile. Prea cald pentru o cafea, nici pomeneală pentru coniacul aferent. Prin urmare pe măsuţa de alături şedea un pahar cu vin alb, uşor, de vară. Temperatura lichidului încă optimă. La intervale regulate, nu prea lungi – să nu dau vinului timp să se încălzească – sorbeam o gură din lichidul aromat. Între, mai aprindeam o ţigară, mai citeam un alineat şi-l priveam pe <i>„alsacianul”</i> tolănit sub măsuţă. Nu era nici el în apele lui, prea cald. Nici nu mă mir, cu blana lui – mie până şi tricoul mi se părea cojoc de iarnă. Nu-i ardea de plimbare, nici de joacă şi nici de prostu-i obicei de a mă sâcâi taman când nu vreau decât să fiu lăsat în pace. O fi devenit empatic? Simte că vreau linişte şi-mi dă un răgaz; oare cât l-o ţine?</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Căldură mare, mon cher… Sorb din licoarea zeilor şi cum ţigara se terminase, iar rândurile tipărite ale cărţii începuseră să mi se înşire fără noimă înaintea ochilor îmi spun că ar fi mai nimerit să-i închid. Ochii, televizorul poate să-şi facă mendrele, prea multă linişte strică… O să am parte de destulă linişte după vreo douăzeci, hai douăzecişicinci de ani, nu mai mult, că n-am de gând să ajung în halul prăpăditului pe care l-am cunoscut acum zece luni în Austria. S-a curăţat repede, da’ în chinuri, ba şi cu mintea razna de luni bune… Nu, merci! Prefer schimbările rapide; chiar acum aş vrea urgent un pic de ploaie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aud un foşnet uşor şi un zgomot de parcă cineva şi-ar drege glasul. Aha, s-a trezit animalul şi are de gând să sâcâie pe cineva drag – mda, aşa îşi arată bestia dragostea. Deschid ochii pregătit să contracarez tentativa fiarei blănoase de a-şi înşira balele pe faţa mea. Surpriză! <i>Große Überraschung</i>, cum ar zice neamţu’, la fel austriacul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Tu? Fix ce-mi lipsea!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Personajul apărut din neant mă privi cu nişte ochi de câine de pripas.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Aşa întâmpini un bun amic? Unde-ţi sunt manierele?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu apuc să rostesc altă replică acidă, se pricepe al dracu’ de bine să-ţi ia vorba din gură…</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Oh, azi avem vin! Desigur, aici e mult prea cald pentru coniac; la mine acasă ar fi perfect, sunt maxim 12 °C. Ştii doar, ţi-am explicat la <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/11/de-vorba-cu-dracu.html" rel="nofollow" target="_blank"><i>prima întâlnire</i></a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bun, măcar am companie, tot am rămas fără S. vreme de-o lună; că aşa funcţionează la noi, o lună da, alta ba. Alt gând care nu-mi dă pace şi căruia îi caut încă rezolvarea. Da’ asta-i altă poveste, să nu deviem.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Aşadar, ce făceai, mai corect la ce meditai?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– La nemurirea sufletului - <i>zic în timp ce mă ridic să aduc oaspetelui nepoftit un pahar, ca să nu mă suspecteze de proastă creştere</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Pe naiba! Îţi tocai neuronii gândindu-te la ce-o să fie mâine, poimâine, anul viitor. Idei, planuri, speranţe, şanse, neşanse, a fi sau a nu fi, în fine, <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2014/12/iluzii-sau-cadouri-otravite.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>iluzii</b></i></a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îi torn în pahar apoi îi observ gesturile teatrale dinaintea degustării licorii galben pai cu iz de fructe exotice. Ce drac să-i spun, aştept să-şi înceapă pledoaria, deja îi ştiu obiceiurile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– N-am dreptate? Altceva în afară de iluzii mai ai?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă uit la el nedumerit. Eu chiar gândeam ce şi cum să fac pentru… Parcă mi-ar citi gândurile, începe să râdă zgomotos în timp ce îşi aprinde obişnuita-i ţigară de foi. Îmi întinde pachetul. Iau, de ce l-aş refuza? Nu-mi permit marca asta, deloc logic să nu profit de ocazie. Trag un fum adoptând un aer plictisit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Defineşte, rogu-te, iluzia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atât i-a trebuit. Ochii căpătară o lucire sticloasă, iar zâmbetul acela arogant care mă înfiora şi pe care îl detestam în egală măsură i se desenă pe buze.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Aha, deci nu te-ai prins că mai toate gândurile tale de acum sunt toate nişte iluzii? Azi o vedem, şi nu e - vorba poetului. Hai, nu te necăji, stă în natura oamenilor. Cumva te crezi diferit?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sorbi tacticos din vinul pe care părea să-l aprecieze la fel de mult, dacă nu chiar o palmă mai sus decât coniacul cu care îl obişnuisem. Îl priveam impasibil, drept care continuă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Păi, să ne desluşim… Voi oamenii v-aţi creat un cult al <i><b>norocului</b></i>, implicit <i><b>ghinionului</b></i>. Defineşte-mi cei doi termeni. Nu-i aşa că se reduc la o anume <i><b>întâmplare</b></i>? Dacă întâmplarea te aduce mai aproape de ţel ori chiar te ajută să-l prinzi de codiţă, înseamnă că ai avut noroc; în caz opus, dacă situaţia scapă de sub control, musai tre’ să fie ghinion… Reţine, vorbim despre una şi aceeaşi întâmplare. Ţie poate să-ţi fie folositoare, altuia dimpotrivă, în cel mai fericit caz indiferentă. În consecinţă, nu-i cumva o iluzie să aştepţi evenimentul, întâmplarea favorabilă, să te bazezi pe noroc sau, în oglindă, să dai vina pe ghinion?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Privesc fumul ţigării, mai iau o înghiţitură de vin aşteptându-l să dezvolte. Pesemne indiferenţa afişată îl scosese din sărite.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Pe toţii sfinţii! Chiar nu pricepi?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Ce anume să pricep, cumva faptul că asociem norocul cu fericirea? Punem toate nereuşitele ori necazurile în cârca ghinionului şi ne agăţăm de speranţa că vor veni vremuri mai bune.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se învioră brusc, goli paharul şi îşi aprinse o altă ţigară. În ochi îi apăru aceea sticlire de gheaţă pe care o remarcasem de atâtea ori. Oare îi spusesem ceea ce voia să audă? Îi mai torn un pahar, să-mi evalueze indulgent răspunsul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Te-ai prins, beau pentru asta! Întocmai, <i><b>norocul e prea puţin şi lumea prea multă</b></i>. Mai puţin academic, <i><b>norocul e o femeie uşuratică</b></i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Râde cu poftă, <i>„alsacianul”</i> îşi scutură urechile, apoi le ciuleşte. La ce drac’ îi pasă lui de discuţia asta, ştie el ce-i aia noroc, fericire, ghinion sau datul în bară? Ciudat câine, însă fiindcă îmi amintesc vorba despre turc şi pistol nu-l judec. El se foieşte în fotoliu căutând o poziţie comodă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Ştii, întâmplarea, hai să-i zicem norocul, bate la uşa fiecărui om, dar deseori omul este plecat în vecini şi nu aude ciocănitul. Prin urmare, acela care nu ştie să se bucure de noroc atunci când îl află n-are dreptul să se plângă când acesta îl părăseşte. Da’ cel mai important este să înţelegi faptul că norocul - întâmplarea, aşa cum am convenit - nu dă nimic, ci doar împrumută pentru un timp. Şi da, uneori, rar desigur, norocul ajută îndrăzneala, pe aceia care îndrăznesc şi cred orbeşte în ceea ce fac. Se cheamă asumarea riscului; marii strategi ai timpurilor trecute au ştiut s-o folosească, chiar şi centurionii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îi umplu din nou paharul - sete sau plăcere - observându-i cu coada ochiului tăcerea care parcă mă invita să spun ceva inteligent. Dar ce? Aşa-i dacă te pui cu Dracu’. Îmi fac curaj...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Cu alte cuvinte, <i><b>norocul îi ajută pe cei care sunt pregătiţi</b></i>, ceva în genul lui toate la timpul lor şi toată lumea e fericită.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Exact, numai partea despre fericire rămâne în coadă de peşte. <i><b>Fericirea</b></i> n-are nimic de-a face cu norocul. Ia de vezi ce s-a ales de ăia care, spre exemplu, au câştigat la loto. Caută pe google, drăcească invenţie. Aproape că-i invidiez pe aceia care au creat-o. Oricum, nu mă omor după tehnica modernă, mă ocup mai mult de partea spirituală, ştii tu...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă simt invitat la o concluzie. Malefică creatură, da’ îmi face bine niţică gimnastică pentru neuroni.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Ca să terminăm teoria despre noroc, la fel şi pe aceea despre fericire, zic doar că toate astea depind de capacitatea de a ne folosi de o întâmplare, poate şi mai mult de insistenţa cu care ştim sau suntem dispuşi să urmărim un anume scop.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Eşti pe-aproape, ai uitat însă de <i><b>speranţă</b></i>. Poate cea mai mare iluzie, să nu-i spunem trăsnaie, născocită de mintea omului. Totul va fi bine, toate cele nelalocul lor se vor aranja aşa cum trebuie. Observi exprimarea la viitor, auxiliarul <b>va</b>; cum anume, nicăieri nu se specifică... E, dar de aia îi spune speranţă, deşi <b><i>„fata morgana”</i></b> ar fi mult mai potrivit. Curată iluzie! Pornind de la presupunerea că toate se vor petrece de la sine ori graţie bunăvoinţei hazardului sau Providenţei. Uite aşa ne-am întors la iluzoriul noroc. Comodă soluţie, iar dacă nu ne iese pasienţa ne stă la dispoziţie iluzia ghinonului, a sorţii potrivnice. Se cheamă învârtitul în jurul cozii, în loc s-o apuci pe unul dintre drumurile care te pot duce la ţintă. Garanţii nu există, însă, probabilistic vorbind, sunt mai multe şanse dacă ai un punct de sprijin, altul decât fumul iluziilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se ridică parcă mai puţin sprinten decât în celelalte dăţi. Şi-mi părea mai puţin înalt, parcă un pic adus de spate. Anii, o îmbătrâni şi el, nu numai eu. Sau o fi şi asta o iluzie. Se opri brusc în dreptul uşii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– Cât pe ce să uit de cea mai năstruşnică iluzie. Omul îşi adoră într-atât iluziile încât nici mort, să nu zic de-al dracu’, nu ar renunţa la ele. Prin urmare a inventat <i><b>nemurirea sufletului</b></i>, la care îmi mărturiseai că te gândeai atunci când am venit. Vă îndrăgiţi atât de tare iluziile, materiale ori ba - bogăţia, maşina, statutul, fericirea, norocul, speranţele şi aşa mai departe - încât vreţi să le păstraţi veşnic. Alături de clerici - desigur din alte motive - până şi oamenii de ştiinţă au marşat întru demostrarea acestei posibilităţi. Fizică cuantică, teoria corzilor, multivers, energie, informaţie, 20 waţi sau 21 grame, totul numai şi numai pentru a da iluzia veşniciei. Da’ nu te întrista, până şi eu sunt tot o iluzie, la fel discuţiile noastre.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îl privesc perplex uluit de ultima lui frază. Până să-mi amintesc că ar fi de bonton să-mi iau rămas bun a dispărut pe nesimţite aşa precum apăruse, iar eu nu pricepeam cum de am ajuns dintr-o dată înapoi în cameră. Am înţeles însă de ce se foia <i>„alsacianul”</i> în jurul fotoliului în care parcă aş fi vrut să mai rămân. I se făcuse chef de plimbare. Se înserase şi afară se mai răcorise niţel, iar asta era o <i><b>certitudine</b></i>, nicidecum o <b><i>iluzie</i></b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/29203097563261757/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-29009295951182236832016-07-12T21:54:00.000+03:002016-07-12T22:26:10.032+03:00Imperiul roman de Apus şi Imperiul roman de Răsărit<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBS-x8gohQ7QF5u273_fd2xfEFBQwWFnto6eB5KdA2jYaJ70FUhwRYtva3eMbI7jKmmi79yu0UPV-gYKwH9pQ5MhDVs85irootkpQiuWWSKDe70nfuHpiU0pXJeDNXZuJqr1u-ojlWZZ4/s1600/Centurion_002.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Roman centurion" border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBS-x8gohQ7QF5u273_fd2xfEFBQwWFnto6eB5KdA2jYaJ70FUhwRYtva3eMbI7jKmmi79yu0UPV-gYKwH9pQ5MhDVs85irootkpQiuWWSKDe70nfuHpiU0pXJeDNXZuJqr1u-ojlWZZ4/s320/Centurion_002.jpg" title="Imperiul roman da Apus şi Imperiul roman de Răsărit" width="300" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
După moartea lui Theodosius I, în anul 395 (17 ianuarie), imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Flavius Arcadius devine împărat al provinciilor din răsărit <i>(pars Orientis)</i> cu capitala la Constantinopol, iar Flavius Honorius al celor de apus <i>(pars Occidentis)</i> cu capitala la Ravenna. Unitatea teritorială a Imperiului este astfel destrămată. Puterea reală la cele două curţi este exercitată de generalii Rufinus (în Orient) şi Stilicon (în Occident).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unitatea Imperiului roman rămâne, teoretic, necontestată şi după 395. În realitate însa sunt tot mai pregnante separarea şi diferenţierea celor două părţi devenite, practic, două state diferite. Atât politica internă cât şi cea externă a fiecăruia fiind dictate de necesităţile proprii şi nu de dezideratul salvgardării unităţii.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
După publicarea <i>Codexului Theodosian</i> (438-439), legislaţia juridică evoluează şi ea independent. Cu excepţia tensiunilor din vremea lui Stilicon (395-408), relaţiile dintre Apus şi Răsărit sunt bune, dar angajarea fiecăruia în depăşirea propriilor dificultăţi nu mai lasă loc colaborării sau întrajutorării. Înstrăinarea progresivă dintre cele două imperii se produce şi la nivel lingvistic-cultural; în Orient, limba şi cultura greacă cunosc o fulminantă renaştere, care va duce la depăşirea celei latine pe aproape toate planurile. După 395 se profilează tot mai evident liniile evolutive care vor determina ca în Occident criza să se adâncească ireversibil, culminând cu însăşi dispariţia statului, iar în Orient vor impune Imperiul bizantin ca o nouă entitate istorică.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Partea orientală a imperiului reuşeşte să depăşească criza economico-social-politică, să împiedice stabilirea unor popoare străine pe teritoriul său şi să evite acapararea aparatului de stat de către elementul „barbar”. În partea occidentală, criza se agravează subminând posibilităţile de rezistenţă a statului; apărarea graniţelor devine imposibilă, iar infiltrarea elementului germanic în structura statului ireversibilă. Stabilirea compactă, după 406, a unor populaţii „barbare” care iau în stăpânire vaste ţinuturi dezmembrează administraţia Imperiului roman de Apus. Odată cu crearea statelor barbare pe teritoriul imperiului, suprafaţa statului scade, iar resursele materiale şi umane se reduc catastrofal. Uzurpările şi rivalităţile dintre generali nu mai pot fi controlate. Distrugerea oraşelor şi satelor, devastarea culturilor, prăbuşirea sistemului monetar, accentuează deterioararea economiei şi trecerea la o economie naturală. Toate acestea fac ca sărăcia să fie tot mai dur resimţiţă de masele largi. Lupta de clasă ia o amploare fără precedent, accelerând destrămarea autorităţii statale. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De la jumătatea secolului al V-lea, Mediterana încetează (după aproape opt secole) de a mai fi o mare romană, legăturile dintre bazinul occidental şi cel oriental se întrerup, axa comercială meridională dispare. După 401, Imperiul roman de Răsărit este eliberat de pericolul vizigot, în schimb este confruntat la frontiera dunăreană, pentru aproape patru decenii, cu cel hun. Diplomaţia romană reuşeşte pentru o vreme să suplinească forţa armelor, dirijând sau catalizând cu abilitate conflictele dintre popoarele barbare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deja existentă, diferenţierea de ordin lingvistic şi cultural dintre cele două părţi ale Imperiului capătă o pregnanţă deosebită în această perioadă în care opţiunea Occidentului pentru limba şi civilizaţia latină şi a Orientului pentru aceea greacă este categorică. Roma, care la 395 îşi pierde definitiv calitatea de reşedinţă imperială şi ale cărei magnifice monumente cad pradă jafului vizigot în 410, intră într-o nemiloasă decadenţă, iar fostele provincii occidentale sunt substituite complet în 476 de regate barbare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Cetatea Eternă</i> rămâne doar un simbol elocvent al vechii măreţii şi civilizaţii romane, după cum literatura latină tradiţională (încă supravieţuitoare, dar cu din ce în ce mai puţine opere notabile – poezia galilor Rutilius Namatianus şi Sidonius Apollinaris – şi cu un public tot mai restrâns) devine deja o realitate a trecutului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În faţa împresurării barbare, biserica occidentală are un rol esenţial întru păstrarea şi propagarea culturii şi gândirii antice de la care ea însăşi se revendică acum. Actuală este în această perioadă literatura creştină, care, prin sinteza filosofică a lui Aurelius Augustinus – <i>De civitate dei</i> – şi prin opera primului mare poet creştin, Prudentius, atinge valori artistice de mare autenticitate, iar prin lucrările lui Orosius şi Salvianus îşi apropie şi domeniul istoriei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În Imperiul roman de Răsărit, mult mai ferit de vicisitudini, viaţa intelectuală şi artistică îşi continuă cursul înfloritor. Centrul acestei activităţi este noua capitală imperială, Constantinopolul, care beneficiază şi de apropierea unor vechi centre de cultură ca: Atena, Nicomedia, Niceea, Pergam, Caesarea, Antiohia şi Alexandria. Pe temeliile clasicităţii greco-romane, care este tot mai mult încorporată religiei creştine, se dezvoltă acum o literatură şi artă nouă, străină de anticul spirit raţional şi ştiinţific, ce-şi va găsi împlinirea în cultura ulterioară a Bizanţului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
4 septembrie 476, Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului roman de Apus, este detronat de scirul Odoacru, căpetenia mercenarilor germanici, care trimite insignele imperiale la Constantinopol. Această dată coincide cu instaurarea dominaţiei germanice în Italia şi sfârşitul Imperiului roman de Apus.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În 476 unitatea impusă întregii lumi mediteraneene, unor populaţii atât de diferite de pe trei continente, se năruie. Însă nici un alt stat nu reuşise în antichitate (şi nici în epocile care au urmat) să asigure o coeziune atât de îndelungată unui spaţiu de o atare vastitate. Pe teritoriul fostului Imperiu roman de Apus se cristalizează începând din secolul al V-lea, o serie de regate „barbare”, cu a căror istorie începe un nou ev şi o nouă orânduire socială – feudalismul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După 476, provinciile răsăritene ale Imperiului îşi continuă pentru încă un mileniu, în haine greceşti, în cadrul imperiului bizantin, un zbuciumat dar strălucit destin, încheiat dramatic în 1453 odată cu cucerirea Constantinopolului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De-a lungul întregii sale existenţe, Bizanţul se consideră unicul continuator şi moştenitor al Imperiului roman, Constantinopolul fiind socotit drept <i>„Noua Romă”</i>, iar împăratul de pe malul Bosforului, urmaşul cezarilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><<< vezi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/06/roma-regala.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Roma regală</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><<< vezi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/10/roma-republicana.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Roma republicană</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><<< vezi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2014/09/imperiul-roman-timpuriu-principatul.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Imperiul roman timpuriu – Principatul</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><<< vezi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2016/06/imperiul-roman-tarziu-dominatul.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Imperiul roman târziu – Dominatul</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa: <b>O istorie a Romei antice</b> - Horia C. Matei - editura Albatros Bucureşti, 1979</i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/429108670725435291/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-39467794440347161622016-06-28T20:54:00.000+03:002016-06-28T23:02:11.106+03:00Imperiul roman târziu – Dominatul<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA-JS6NlxdOJepvQ4ZszoGeQT2eGcypltEncBcDemEw_MnSVnpiEqQohzOi_KZMp4K752ynP1onJe2R_5vIcvgicuPncQxFuDHbY2h5ama87lV61wfRlQBdE3CaOeeu-dR_iT_Id08U0Q/s1600/Centurion_001.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Centurion in battle" border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA-JS6NlxdOJepvQ4ZszoGeQT2eGcypltEncBcDemEw_MnSVnpiEqQohzOi_KZMp4K752ynP1onJe2R_5vIcvgicuPncQxFuDHbY2h5ama87lV61wfRlQBdE3CaOeeu-dR_iT_Id08U0Q/s320/Centurion_001.jpg" title="Imperiul roman târziu - Dominatul" width="228" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
După restabilirea păcii în timpul împăraţilor Diocleţian şi Constantin, imaginea pe care statul roman o oferă în noua epocă este radical schimbată faţă de cea a <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2014/09/imperiul-roman-timpuriu-principatul.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>principatului</b></i></a>. Acum în cadrul monarhiei absolute de drept divin, în care sistemul eredităţii dinastice este de necontestat, împăratul este considerat reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ. Pentru locuitorii Imperiului, care cu toţii sunt acum <i>„supuşi”</i>, monarhul este <i>„dominus et deus”</i>, mai presus de legile oamenilor şi statului, aureolat de nimbul supranaturalului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Monarhul nu mai păstrează nimic din princeps-ul primelor două secole, primul dintre cetăţenii şi magistraţii statului, subordonat legilor, a cărui desemnare, <i>consecratio</i>, era apropată de Senat şi se baza, cel puţin teoretic, pe consimţământul poporului. Cu Diocleţian şi Constantin cel Mare se încheie procesul transformării Imperiului într-o monarhie absolută de drept divin. Întreaga putere de decizie se află în mâna împăratului şi a sfetnicilor săi, grupaţi în <i>sacrum consistorium</i> (fostul consiliu al principelui).</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Senatul, toate magistraturile de rezonanţă republicană care mai ocupau un loc în arhitectura principatului au dispărut sau au fost reduse la simple elemente de decor. Locul lor a fost luat de atotputernicul şi atotcuprinzătorul aparat birocratic care dirijează şi controlează toate sectoarele vieţii statale. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Armata, care în primele două secole cantona pe <i>limes</i>, păstrând ancestrala structură organizatorică, este supusă şi ea unor profunde modificări; se compune acum din <i>limitanei</i> şi <i>comitatenses</i> (armata de graniţă şi cea operativă), infanteria a cedat primatul cavaleriei. În unităţile, tot mai numeroase, recrutate dintre barbarii de pe ambele părţi ale limesului, care devin principala forţă de şoc, cu greu mai poate fi înţeleasă o comandă dată în limba latină.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Barierele dintre diferitele categorii sociale dispar în statul autocrat, societatea polarizându-se în două mari tabere, <i>honestiores</i> şi <i>humiliores</i>; reprezentanţii colegiilor profesionale sunt legaţi de meseriile lor, colonii îşi pierd şi ei libertatea de mişcare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rolul marilor domenii agricole creşte. Latifundiarii îşi consolidează puterea creându-şi un aparat de constrângere propriu (vilae întărite, sistem administrativ independent, detaşamente armate personale - bucellarii), îşi extind domeniile şi influenţa luând sub ocrotirea lor <i>(patrocinium)</i> în pofida numeroaselor interdicţii ale împăratului, pe ţăranii din împrejurimi care căutau o apărare în faţa împilării funcţionarilor imperiali şi a impozitelor tot mai apăsătoare ale statului. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Conflictul dintre marii proprietari funciari – în continuă emancipare – şi puterea imperială este unul dintre factorii care contribuie la subminarea treptată a centralismului statal.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În vremea principatului, numeroase oraşe, mândre de drepturile lor, deţin un rol de primă importanţă în viaţa statului; la începutul dominatului, cele care mai supravieţuiesc sunt înconjurate de ziduri de incintă care nu mai ocrotesc decât o redusă parte a oraşului de odinioară. În multe dintre provincii, viaţa urbană, în declin, cedează primatul celei rurale, aşa precum balanţa se înclină încet, dar inoxerabil, în favoarea economiei naturale şi în dauna celei monetare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nici viaţa spirituală nu mai seamănă cu cea a secolelor anterioare. Panteonul vechii religii romane, care în vremea principatului tolera sau asimila tot mai uşor zei, culte şi obiceiuri ale populaţiilor supuse din Orient şi Occident, este abandonat în secolul IV în favoarea unei religii noi, totalitare şi exclusiviste, o religie triumfătoare care, cu numai un secol în urmă, era încă ignorată sau dispreţuită – <i>creştinismul</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Multe procese al căror început poate fi găsit în anii crizei din secolul III se conturează pregnat în secolul IV: deplasarea centrului de greutate comercial, militar şi politic al Imperiului spre limes, spre axa Rin-Dunăre, coborârea Italiei la nivelul unei provincii obişnuite şi abandonarea Cetăţii Eterne – considerată până atunci centrul universului – de către împărat şi curte, stabilirea în număr tot mai mare a barbarilor pe pământul imperiului. Acum se profilează clar desprinderea părţii occidentale a Imperiului de cea orientală, iar sorţii istoriei înclină în favoarea supravieţuirii celei din urmă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În anul 325 are loc la Niceea, în Asia Mică, primul Conciliu ecumenic al bisericii creştine. Convocat la iniţiativa lui Constantin, congresul urmărea restabilirea unităţii bisericii, ameninţată de conflictul cristologic dintre presbiterul Arius şi episcopul Alexandros din Alexandria. Sub presiune reprezentanţilor Alexandriei, tezele lui Arius (arianismul) sunt repudiate ca erezie, iar acesta este exilat. Congresul va pune bazele dogmatice şi canonice ale bisericii creştine. Până la definitiva condamnare a arianismului ca erezie şi completa lui interzicere la conciliul din 381, conflictul dintre acesta şi ortodoxismul niceean va frământa şi afecta peste jumătare de veac nu numai biserica, ci şi viaţa politică a Imperiului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alte date importante:</div>
<div style="text-align: justify;">
330 mai 11. Inaugurarea oficială a Constantinopolului (fondat pe locul vechiului Byzantion, întemeiat de coloniştii greci din Megara la 660 î.e.n.) ca nouă capitală a Imperiului roaman. Recunoscând excelenta poziţie strategică şi comercială a oraşului de pe Bosfor, situat la graniţa dintre Orient şi Occident, Constantin iniţiază în anul 324 un vast program de construcţii care va transforma Constantinopolul într-o strălucită metropolă. Stabilirea capitalei la Constantinopol reprezintă o mărturie grăitoarea a preponderenţei dobândite de provinciile orientale ale Imperiului roman faţă de cele apusene. Capitală a imperiului bizantin, <i>„Noua Romă”</i> va supravieţui încă un mileniu Cetăţii Eterne, prăbuşite în 476 sub loviturile „barbarilor”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
363 februarie 25. Flavius Valentinianus, fiul unui modest ofiţer (născut în 321 la Cibalae, în Pannonia), este proclamat împărat la Niceea de către armată. La 28 martie Valentinian I îl numeşte coîmpărat pe fratele său, Flavius Valens, căruia îi încredinţează guvernarea Orientului, rezervând pentru sine conducerea Occidentului (reşedinţa – Trier). Cele două părţi ale Imperiului sunt administrate separat (împărţirea curţii şi armatei).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
cca. 370. În înaintarea lor spre vest, hunii nimicesc regatul ostrogoţilor din nordul Mării Negre condus de regele Ermanarich şi atacă în anii următori triburile vizigote, stabilite la apus de Nistru. O mare parte dintre ostrogoţi va fi supusă de huni, urmându-i pe aceştia până pe Câmpiile Catalunice (451); o altă grupare, condusă de Alatheus şi Saphrax, se va refugia în 376 împreună cu vizigoţii în Imperiul roman. Pătrunderea violentă a hunilor în regiunile nord-pontice este considerată data tradiţională a începutului marii migraţii a popoarelor. Denumire generică dată amplelor deplasări de întregi popoare germanice (ostrogoţi, vizigoţi, vandali, franci, suebi, burgunzi, gepizi, longobarzi ş.a.), turcine (huni, avari), iraniene (alani) din sec. IV-VI, marea migraţie afectează întreaga Europă şi are profunde repercusiuni asupra istoriei Imperiului. Slăbit de criza internă, Imperiul roman de Apus nu va putea împiedica stabilirea pe teritoriul său a unor popoare germanice şi organizarea lor sub forma unor regate independente, fenomen care va culmina cu însăşi dispariţia sa istorică.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
394 septembrie 6. Victoria lui Theodosius I asupra lui Eugenius şi Arbogast în bătălia de pe râul Frigidus (în apropiere de Aquileia). Eugenius, Arbogast şi Nicomachus Flavianus îşi găsesc moartea în bătălie, iar Imperiul roman este reunificat, pentru ultima dată în istorie, sub o autoritate unică.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
395 ianuarie 17. Moartea lui Theodosius I la Mediolanum. Imperiul roman este divizat între cei doi fii ai săi: Flavius Arcadius devine împărat al provinciilor din răsărit <i>(pars Orientis)</i> cu capitala la Constantinopol, iar Flavius Honorius al celor de apus <i>(pars Occidentis)</i> cu capitala la Ravenna.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Despre Imperiul roman de apus şi cel de răsărit vorbim cât de curând (dacă între timp nu intervine lenea :)) ), fiindcă nu-mi place să las lucrurile neterminate. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><<< vezi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/06/roma-regala.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Roma regală</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><<< vezi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/10/roma-republicana.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Roma republicană</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><<< vezi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2014/09/imperiul-roman-timpuriu-principatul.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Imperiul roman timpuriu – Principatul</b></a></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa: <b>O istorie a Romei antice</b> - Horia C. Matei - editura Albatros Bucureşti, 1979</i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/474355773231327000/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-64700349681131377952016-06-26T19:19:00.000+03:002016-06-26T20:03:11.320+03:00Despre etică – doar pe jumătate drăcesc<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi95_t2ieFccskwfL2G6LZoo_aJXZ6cxaXmiTgWfTHMBECLGqp4SCfBPVOev_ZOnjurvBTmFSep3nDDIbWDQtX3pHv6F1yScwMleQhdfS0RLfvG2w0jWagXC3ocPaKGo-RvOLdcNlpAP-s/s1600/EticRelativitate.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Relativitz applies to physics, not ethics" border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi95_t2ieFccskwfL2G6LZoo_aJXZ6cxaXmiTgWfTHMBECLGqp4SCfBPVOev_ZOnjurvBTmFSep3nDDIbWDQtX3pHv6F1yScwMleQhdfS0RLfvG2w0jWagXC3ocPaKGo-RvOLdcNlpAP-s/s320/EticRelativitate.jpg" title="Despre etică - doar pe jumătate drăcesc" width="255" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Am mai atins <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2014/05/etica-mic-tratat-de-morala-draceasca.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>subiectul</b></a>, la modul aproape <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2014/08/suete-cu-dracu-3.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>drăcesc</b></a>, acum însă mi-a fost repus pe tapet de evenimente recente. De un an şi aproape jumătate călătoresc destul de mult – cam o dată pe lună, în grup restrâns. În acele ore – destule, între 15-20 – auzi destule... Desigur, asta dacă eşti adeptul principiului după care <i>natura ţi-a dat numai o limbă şi două urechi, pentru ca să asculţi de două ori mai mult decât vorbeşti</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În ultimul „voiaj” am asistat, între alte discuţii sterile, la o adevărată disertaţie referind lumea în care trăim. Mai exact de ce dracu toate dimprejurul nostru sunt aşa cum sunt, cui aparţine vina şi ce naiba avem de făcut pentru a aduce lucrurile la normalul închipuit de către vorbitori. În paranteză fie spus, presupun că făceam parte din auditoriu (foarte probabil singurul). Restul interlocutorilor fiind ocupaţi cu găsirea soluţiei salvatoare, însă mai cu seamă de impunerea propriului punct de vedere.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
S-au găsit diverse cauze ale declinului, începând cu bunul simţ şi mergând până la mânierea zeilor prin uitarea credinţei. Cu alte cuvinte, totul ţine de etică, de moralitatea noastră aflată, pare-se, în degringoladă. O explicaţie decentă, aş zice, numai că n-am auzit definiţia moralităţii. Cam care ar trebui să fie conduita noastră întru încadrarea între limitele numitei etici şi implicit îndreptarea lucrurilor. Desigur, nu era tocmai locul potrivit pentru un colocviu pe această temă, nici timpul – la prima vedere suficient – nu permitea aprofundarea la modul cel mai serios. O discuţie de trecut (să nu-i spunem pierdut, chiar dacă ar fi mai potrivit) vremea, nimic mai mult.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe finalul discuţiei am avut şi eu o părere... Scurtă – geniului nu-i trebuie multe cuvinte – formată dintr-un singur cuvânt care începe cu litera <i>„F”</i>, atât în limba română cât şi în engleză, un fel de echivalent mai dur pentru blândul cuvânt german <i>Scheiße</i>. ^#(^</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bun, astea fiind spuse aş putea încheia în acest moment. Da’ nu, am spus în titlu că discuţia este doar pe jumătate drăcească – tocmai am încheiat <i><a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2015/01/333-doar-pe-jumatate-diabolic.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>secţiunea 333</b></a></i>. >:) Trecem la partea rafinată, cu citate din marii clasici, măcar să las impresia că au fost vremuri când încă citeam chestii elevate. <):)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Adevărata morală, ca şi adevărata politică, este aceea care caută să-i apropie pe oameni unii de alţii ca să-i facă să-şi făurească cu eforturi comune fericirea lor mutuală. Orice morală care separă interesele noastre de acelea ale asociaţilor noştri este falsă, absurdă şi contrară naturii.</i> – <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Baron_d%27Holbach" rel="nofollow" target="_blank">P.H. d’Holbach</a> </blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se mai regăseşte pus în practică acest concept? Mai mult, s-a pus vreodată în practică? Mira-m-aş! Dau salariul pe o lună celui care îmi argumentează contrariul. ;)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să aprofundăm conceptul. Abia acum devine un pic mai complicat...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Dintre toate manifestările exterioare ce deşteaptă în noi compătimirea şi ideea de durere, orbii sunt impresionaţi numai de plâns; de aceea, presupun că ei sunt, în general lipsiţi de umanitate. Ce deosebire poate să facă un orb între un om care urinează şi un om care îşi varsă sângele fără un strigăt de durere? Nu încetăm oare noi înşine să compătimim atunci când distanţa sau micimea obiectelor produce asupra noastră acelaşi efect ca şi lipsa de vedere asupra orbilor? Cât de mult depind virtuţile de felul nostru de a simţi şi de gradul în care ne impresionează lucrurile exterioare! Nu mă îndoiesc că, dacă nu s-ar teme de pedeapsă, mulţi oameni ar omorî cu mai multă uşurinţă un om la o depărtare în care l-ar vedea cât o rândunică, decât să taie un bou cu mâinile lor. Nu ne determină oare acelaşi principiu atunci când ne pare rău de un cal care suferă, dar strivim o furnică? Cât de deosebită e morala surzilor faţă de aceea a unui orb şi cât de imperfectă ar fi morala noastră, ca să nu-i zic mai rău, pentru o fiinţă care ar avea un simţ mai mult decât noi</i> – <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Denis_Diderot" rel="nofollow" target="_blank">D. Diderot</a> </blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E, păreri, contraargumente? Mda, presupun aplauze! :))</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ah, să nu-i uităm pe aceia care cred că zeii n-au altceva mai bun de făcut decât să se implice în mersul lucrurilor de pe Terra. Posibil, însă nici într-un caz în sens benefic; <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/search/label/De%20vorb%C4%83%20cu%20dracu" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>cineva</b></i></a> mi-a şoptit că-s mereu puşi pe şotii. Aşadar, nota bene!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Morala religioasă n-a servit niciodată pentru a face pe muritori mai sociabili.</i> – P.H. d’Holbach</blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca să pacificăm pe toată lumea:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Îmi dispare puterea când îmi dispare moralitatea</i> – <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe" rel="nofollow" target="_blank">J.W. Goethe</a> (unul dintre preferaţii mei)</blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daţi-mi un exemplu de sus-puşi şi morali deopotrivă. Atenţie, contemporani. ;)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe final, cu riscul de a fi catalogat drept criptocomunist, vă mai dau un citat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Morala serveşte societăţii omeneşti pentru a se ridica mai sus, pentru a se elibera de exploatarea muncii.</i> – <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Lenin" rel="nofollow" target="_blank">V.I. Lenin</a></blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ştiu, pentru o mai bună înţelegere s-ar cere o dezvoltare pe tema muncii, serviciului sau – mă rog – a menirii acestora... Mi-e prea lene şi-i prea cald în casă... Mă retrag la un vin. Recomand, <b>Pinot Gris</b>, nu contează podgoria de provenienţă. :-bd</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Hai, fiindcă-s în toane bune, să vă mai zic una:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Pe moraliştii ipocriţi îi recunoaştem, pe de o parte, după indiferenţa cu care privesc viciile distrugătoare de state, iar pe de altă parte, după vehemenţa cu care atacă viciile în viaţa privată.</i> – <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Adrien_Helv%C3%A9tius" rel="nofollow" target="_blank">C.A. Helvétius</a></blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>In vino veritas!</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Centurion, over & out.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/195625177540604291/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-21666693466593899372016-06-18T23:09:00.000+03:002016-06-21T16:10:21.443+03:00Mărunţişuri<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9Q_z3_W6w9xoYCyEp7B4mAYcC89kO0ZHCAcS2Y9xjV5O1KJ728zUjvU7lg8wH2xIPYw_tVGgJaDN9XKdDWE2VSefeL79GihOy56_DVqMEz31u_3aiylNOIMXLqe4BY7Fmae70FfDuokk/s1600/ThinkItsNotIllegalYet.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Think it's not illegal yet" border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9Q_z3_W6w9xoYCyEp7B4mAYcC89kO0ZHCAcS2Y9xjV5O1KJ728zUjvU7lg8wH2xIPYw_tVGgJaDN9XKdDWE2VSefeL79GihOy56_DVqMEz31u_3aiylNOIMXLqe4BY7Fmae70FfDuokk/s320/ThinkItsNotIllegalYet.jpg" title="Mărunţişuri" width="212" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Fleacuri, mizilicuri sau nimicuri, pălăvrăgeli sau flecăreli. Despre ce altceva să scriu după aproape trei luni de tăcere impusă uneori de factori externi mie, alteori (cel mai des) de lenea-mi întotdeauna recunoscută. Iar dacă tot veni vorba despre leneveală – virtute pe care mi-o asum – să sporovăim niţel despre muncă. Sigur, mai flecărim apoi un pic despre noroc, vreme şi vremuri. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum am recunoscut deja, cu subiectul muncă sunt aproximativ paralel, în fine, firave legături care însă nu mă transformă într-un expert. Pe cale de consecinţă găsesc nimerit a-l cita pe maestrul Cioran. Un text descoperit în timp ce răsfoiam, din lipsă de ocupaţie ori, mai bine spus, îngrijorat fiind pe o anume chestiune nu puteam să-mi văd de vreo altă treabă necesară ori măcar închipuită aşa, pagina unui <a href="https://plus.google.com/+AdrianMunteanu/posts/52WH6Z6Lbgj" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>amic</b></i></a> de pe G+. Aş pune doar link-ul – pe motiv de lene, ca să nu-mi fac de treabă cu înlocuirea diacriticelor – dar pentru că ştiu că un <a href="https://drugwash.wordpress.com/" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>bun amic</b></i></a> nici nu s-ar obosi să acceseze adresa drăcească a lui Guglă – uf, chestie de <i>„prinţip”</i> – o să mai şi muncesc. Fără să exagerez, fiindcă strică, veţi vedea mai încolo. ;)<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem.</i><br />
<i>Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltător şi ininteligibil.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează.</i><br />
<i>Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai interesează atunci de destinul său personal, de educaţia lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescenţe interne şi de realizarea unei prezenţe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarată, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieşire din centrul fiinţei. Este caracteristic ca în lumea modernă munca să indice o activitate exclusiv exterioară.</i><br />
<i><br /></i>
<i>De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează…</i><br />
<i>Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viaţa, care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendinţe de imbecilizare prin muncă.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Să munceşti pentru ca să trăieşti, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organica, încât el n-o separa de existenţa sa proprie, pe când omul îşi dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă fiinţei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifesta una din tendinţele lui de a iubi răul, când acesta este fatal şi frecvent. Şi în muncă omul a uitat de el însuşi.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Dar n-a uitat ajungând la naivitatea simplă şi dulce, ci la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea.</i><br />
<i>Prin muncă a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic.</i><br />
<i>În loc ca omul să tindă la o prezentă strălucitoare în lume, la o existenta solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Ideea din spatele citatului este că munca în exces diminuează personalitatea umană, cu cât munceşti mai mult, cu atât te transformi mai mult într-un automat, robot. Ţi se diminuează sau chiar dispare timpul să-ţi pui întrebări, să gândeşti, timpul destinat contemplaţiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adică exact ceea ce ne defineşte ca oameni.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Viaţa ţi se petrece într-o rutină obositoare (de la a da cu sapa, până la a aduna cifrele într-un cabinet de contabil şi chiar până la a preda aceeaşi materie, ani de-a rândul, elevilor de aceeaşi vârstă), pe care când o termini, nu mai poţi face altceva decât să dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Munca în exces dezumanizează şi de aceea e imperativ să vedem munca cel mult ca pe un rău necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de câte ori avem ocazia, dacă vrem să ne păstram integritatea fizică şi sănătatea mintală.</i><br />
<i><br /></i>
<i>În consecinţă, repet că cei care umblă după plăceri scumpe, chiar dacă au, uneori, un mic plus de satisfacţie dintr-o mâncare luată la un restaurant de lux, faţă de cea luată la cantină, sunt per total în pierdere, dacă au făcut nesăbuinţa să muncească pentru a avea banii pentru respectiva distracţie.</i></blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
N-am cum să-l contrazic, zic doar că, personal întotdeauna aleg mâncarea restaurantului de lux, fiindcă numai cuvântul cantină îmi taie apetitul. Nici că mai contează dacă, într-un final, există şi posibilitatea de a fi în pierdere. Foalele pline, precum şi răsfăţul papilelor gustative merită asumarea riscului. Mda, îmi place şi pokerul, nu numai şahul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi uite cum în flecăreala despre muncă intervine termenul noroc. Aici aş putea pălăvrăgi mult şi bine, subiectul fiindu-mi cu mult mai familiar decât acela despre muncă. Dacă stau să mă gândesc, mai ales să număr situaţiile favorabile şi cele nefavorabile aş zice că stau bine la acest capitol. Aş mânia zeii văitându-mă, v-aş mânia pe voi lăudându-mă, aşa că mai bine tac. Graţie norocului sau dracu’ ştie ce, unii nu tre’ să cadă în păcatul muncii în exces. Alţii sunt mai ghinionişti de fel, îmi spunea cineva: „repar una, se strică cinci”... În cele din urmă şi ăsta poate să fie un semn din partea Providenţei. Las-o dracului de muncă dacă tot vezi că nu-ţi aduce mari beneficii, ba dimpotrivă. :D Dreptu-i că tot va trebui să alegi cantina; da’ draci de amiaz’, există 6 din 49. =))</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până la urmă ajungem şi la vreme, nu neapărat la aia meteorologică, ci la vremea care trece, ne trece, cu sau fără muncă în exces care tâmpeşte ori ba. De tâmpit ne tâmpesc oricum vremurile, iar asta-i o certitudine. Priviţi împrejur...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/571042427731242391/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-66204337925674037932016-03-20T20:03:00.000+02:002016-03-20T21:13:47.717+02:00Monolog (parţial) drăcesc<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihhJUQf21xgWDRWgOVoMeqsLWkr2EbXXo6k_40MBd8EitaP6euH85E72sQlI-H4gQVXm482aGhOvGuLRp7gSP7vsB1VUUQee-bfiT7A-mfwlsPrxEtyf0h4fNTaupIWyG6DgriypuSwCE/s1600/MonologDracesc.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihhJUQf21xgWDRWgOVoMeqsLWkr2EbXXo6k_40MBd8EitaP6euH85E72sQlI-H4gQVXm482aGhOvGuLRp7gSP7vsB1VUUQee-bfiT7A-mfwlsPrxEtyf0h4fNTaupIWyG6DgriypuSwCE/s200/MonologDracesc.jpg" width="157" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Am vaga impresie că unele legi (reglementări, norme etc.) – nu mă hazardez a spune multe – sunt inventate fie pentru a împărţi lumea în tabere – dictonul <i>„divide et impera”</i> nefiind străin sus-puşilor – fie pentru a testa rezistenţa la rupere, torsiune ori întindere a nervilor clasei dominate sau mai pe şleau, gradul de obedienţă. Într-o lume dominată de bun simţ, să-i zicem civilizată, nici n-ar nu trebui să se legifereze faptul că nu-i tocmai de bonton să-i sufli fumul în nas celui de alături, fumător sau nu – este o chestie redundantă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mda, mă refer la recent aplicata – aplaudată de unii, ocărâtă de alţii – lege care interzice fumatul în toate locurile publice. Cică se aliniază <i>acquis-ului comunitar</i>. Nu zău! Cam tot la fel ca şi macabrele imagini de pe pachetele de ţigări; altă găselniţă a cărei scop mi-e cam greu să-l pricep. S-a lăsat cineva de fumat după ce s-a oripilat îndeajuns privind pozele alea vreme de două-trei secunde cât îţi ia până scoţi ţigara din pachet? Mă îndoiesc. Cum la fel am rezerve că noua lege ne va face pe noi – eu fumător, tu nefumător – mai sănătoşi. Am scăpat de un fum, însă rămân destule alte surse de noxe – să numim doar eşaparea autoturismului personal, mai ales dacă papă motorină, că tot sunt la modă motoarele Diesel. ;)</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
Styxul îl vom trece amândoi, odată şi odată, unul mai devreme, altul mai târziu, nu se ştie când. Uneori însă, prin voia ori gluma sorţii un fumător face trecerea mai târziu. Indiferent de situaţie, câstigă oare cineva? Eu zic că nu... Dimpotrivă, aş prefeara ca numita „trecere” să fie mai devreme, înainte de a nu mă mai putea numi om din pricina diverselor boli degenerative – am în faţă imaginea omului devenit neom de vreun an de zile şi nu-i tocmai ce aş dori să ajung cândva. De altfel: <i>„sunt un om si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain”</i>, spunea un dramaturg din vremea Republicii Romane – includ aici virtutea şi viciul, deopotrivă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cerinţă obligatorie pentru toate tările comunitare vor spune unii, unde-i lege nu-i tocmeală... Nţ, nţ! În <i>Gasthaus</i>-urile şi cafenelele austriece (Austria nu-i în NATO, însă este membră UE) am văzut scrumire pe masă, presupun că există şi în barurile selecte ori în birturile ordinare – n-am verificat că nu-s tocmai în vacanţă prin zonă. N-am stat să-mi fac „selfie” cu ţigara între deşte după ce am mâncat tradiţionala varză acră cu găluşte şi friptură, da’ cred că am suficientă credibilitate încât să mă credeţi pe cuvânt. Privitor la pachetul de ţigări de pe care lipseste oripilanta fotografie se poate verifica: <a href="https://photos.google.com/photo/AF1QipOx-ZvyniKfvLfF4NJ1RYZzp8iaNL9PHAfrnUnF" rel="nofollow" target="_blank"><b><i>faţă</i></b></a> şi <a href="https://photos.google.com/photo/AF1QipM1a2BDGJYpuLtOnsSx6FnTvi0eU1-8OX7BuoSo" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>spate</b></i></a>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Admit că de undeva de „sus” vin directive pentru implementarea unor legi (conforme cu acquis-ul comunitar), da’ am impresia pregnantă că ai noştri înţelepţi legiuitori fac, de cele mai multe ori, exces de zel – ca să nu zicem pe şleau sluj fără a cineva să dea căţeluşului numita comandă. Prea ne-am obişnuit de-a lungul veacurilor (deseori tulburi) să le cântăm tuturor în strună, ba chiar să ne fălim cu atitudinea obedientă, cică altfel, ni se spune, am fi fost de mult şterşi de pe hartă. Se prea poate, însă poate că era mai bine,<i> trăieşte cu capul sus, dacă se poate, iar de nu, măcar nu muri dezonorat</i>; „noi” am „murit” deja de prea multe ori, de-acu’ nici că mai contează.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, nefumătorule, acela care exulţi la gândul că mi-ai tras-o, mie fumătorului, iar acum suntem chit, îţi mărturisesc, cu riscul de a te dezamăgi profund, că lucrurile nu stau chiar aşa. Spre deosebire de tine, care ani la rând ai inhalat fumurile altora, fapt care (probabil) te-a făcut să suferi, eu precum mulţi alţi fumători nu suntem prea deranjaţi, iar de suferit nici nu se pune problema – mutăm <a href="https://photos.google.com/photo/AF1QipO4932nYezffdhqHvR_AGfivqlNR538v27f4Fdb" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>barul</b></i></a> (pe alese, că-s şi fumătoare printre noi) acasă, când la unu’, când la altul aşa ca la şuetele de dinainte de ’89, când crâşmele se închideau la ora zece seara şi se deschideau abia la zece dimineaţa. Ce vremuri... Unde mai pui că ieşim mult mai ieftin decât la bar, ascultăm şi muzică, ba chiar ne putem întinde la divese jocuri de societate. Ah, chiar de-o să spui că-s excesiv de-al dracu’, mai zic că au rămas destule fumuri pe care, vrei ori ba, le vei înghiţi şi de-acu’ înainte. Nici mie nu prea-mi place, da’ asta e. În concluzie, nefumătorule, nu-ţi rămâne decât să te mulţumeşti cu epocala realizare de a-mi ocupa locul de prin diverse baruri. ;)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până una alta, pentru următoarele patru săptămâni, eu mă retrag într-un loc unde nimeni (afară de bunul simţ elementar) nu-mi dictează când să aprind ori să sting ţigara.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/347410558734824192/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-39280309548796061802016-02-27T20:45:00.000+02:002016-03-04T23:19:27.291+02:00Impresii de acasă<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq49IAOxfP32ZeyB8WPtrnGarplfMOufUfrrjKMCNNjJ9CzwkZeeivra99cZnsa1mZm5Okq5i_aKeGd_HdHMdXA2MgLzS8ilEoWLowAKEbT-5h8NidXxEvXUrk5ARg6QpHUuT50OerEVo/s1600/ImpresiiDeAcasa.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Wenn die Soldaten durch die Stadt Marschiren" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq49IAOxfP32ZeyB8WPtrnGarplfMOufUfrrjKMCNNjJ9CzwkZeeivra99cZnsa1mZm5Okq5i_aKeGd_HdHMdXA2MgLzS8ilEoWLowAKEbT-5h8NidXxEvXUrk5ARg6QpHUuT50OerEVo/s200/ImpresiiDeAcasa.jpg" title="Impresii de acasă" width="131" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Am părăsit linia frontului şi iată-mă ajuns <i>„home sweet home”</i> (pe dracu’). Punem deocamdată punct corespondenţelor de război, chiar dacă peisajul de acasă seamănă izbitor cu unul de <i>„war zone”</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, impresii. Departe fiind încă, cale de vreo săptămână până la <i>„lăsarea la vatră”,</i> ascultam <a href="https://youtu.be/fc-DgRO1SrQ" rel="nofollow" target="_blank"><b>Erika</b></a> (pentru aceia care se feresc de <i><b>iutub</b></i> ca dracu de agheasmă – recte <a href="https://drugwash.wordpress.com/" target="_blank"><b>Dragoş</b></a> – aici sunt <a href="http://lyricstranslate.com/en/Erika-Erika.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>versurile</b></a>) fredonând în gând: <i>„In der Heimat wohnt ein kleines Mägdelein / Und das heißt: Erika / Dieses Mädel ist mein treues Schätzelein / Und mein Glück, Erika...”</i> Fără relevanţă fiind faptul că iniţiala numelui real este <i>„S”</i> şi nu <i>„E”</i>. ;) În acest timp ochii minţii închipuiau întoarcerea-mi triumfală pe acordurile <a href="https://youtu.be/irhlNJdqqbs" rel="nofollow" target="_blank"><b>Wenn die Soldaten</b></a> <i>(Când soldaţii):</i> <i>„Ein Gläschen Rotwein und ein Stückchen Braten / Schenken die Mädchen ihren Soldaten...”</i> Versurile, un pic neconforme cu ceea ce cântă Marlene Dietrich, <a href="http://www.volksliederarchiv.de/wenn-die-soldaten-durch-die-stadt-marschieren/" rel="nofollow" target="_blank"><b>aici</b></a>. În fine, chiar dacă nu se aplică <i>ad litteram: „wenn die Soldaten wieder in die Heimat / Sind unser Mädchen längst schon verheirat’...</i> – după cum se spune spre finalul cântecului – tot fără batiste în două culori fluturate în aer, păhărel de vin, friptură şi buchete de flori de nu-mă-uita aruncate la picioare rămâne finalul filmului. Mai curând se potrivesc versurile dintr-o altă versiune: <i>„wenn die Soldaten aus den Stadt marschieren / Schließen die Mädchen die Fenster und die Türen”.</i></div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Şi uite cum mi se întoarce gândul la protagonista din filmul <i>Îngerul albastru</i> (Der blaue Engel) – după romanul <i>Profesorul Unrat</i> scris de Heinrich Mann – <a href="https://www.blogger.com/"><b>Sag mir, wo die Blumen sind</b></a>. Iaca şi <a href="http://www.songtexte.com/songtext/marlene-dietrich/sag-mir-wo-die-blumen-sind-3c2595f.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>versurile</b></a>, Dragoş. :P Asta nu pentru că mi-aş dori neapărat flori la întoarcere, da’ îmi place mie să ascult muzica anilor ’30 - ’40, mai ales dacă am şi o sticlă de vin în proximitate (pentru orice eventualitate e bine să fie disponibile două-trei baterii cu licoarea zeilor). Cât despre gropile / mormintele invocate la final, ştiu foarte bine unde se găsesc. Fac parte din peisaj. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru ca nu care cumva <a href="https://incercarideginduri.wordpress.com/2016/02/19/ganduri-peste-si-printre-randuri/" target="_blank"><b>cineva</b></a> să mă suspecteze că arunc pe blog doar frustrări, doruri și (mai puţină) dorință de comunicare (că-s cam asocial), mai spun că fie de-i furtună ori viscol, zi toridă sau noapte îngheţată, chiar de am faţa prăfuită, încerc să-mi fac sufletul să se bucure... Şi merg înainte, ca-n <a href="https://youtu.be/YPzTGx96P6U" rel="nofollow" target="_blank"><b>Panzerlied</b></a> – Dragoş, versurile sunt <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Panzerlied#Original_lyrics" rel="nofollow" target="_blank"><b>aici</b></a>. :D</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În final, fiindcă îmi place Marlene Dietrich – <i><b>Lili Marleene</b></i> (<a href="http://ingeb.org/Lieder/lilimarl.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>Versuri</b></a>). Chiar dacă originalul a fost interpretat de Lane Andersen pe la 1938.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/8jrfluDC9AA/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/8jrfluDC9AA?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Reşiţa, Centurion over & out</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">P.S.: Iertată fie-mi apropierea de WWII, fie şi numai prin prisma bucăţilor muzicale, însă sunt încă în război. Armistiţiul nu va dura mai mult decât acela despre care am citit că tocmai a fost declarat în Siria. ;)</span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/297800594082890387/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com35tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-65349415066913744092016-02-19T14:25:00.000+02:002016-02-24T16:06:29.629+02:00Corespondenţe de front – Ochiul Dracului<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFq87X8iIHWbORTYYfxTEQgwlD1FyZNXdCq5KQZ95iDAHS6uDPwIqXeDPvxR5knBdTHUodZef9ntquLeDdcOY_6DPH7u9A5FIR7ATX3AklRv6jOcW7NdAyYi41VSKQ6xUo1HUgsutCYck/s1600/Money_001.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="It's not about money, it's about sending a message" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFq87X8iIHWbORTYYfxTEQgwlD1FyZNXdCq5KQZ95iDAHS6uDPwIqXeDPvxR5knBdTHUodZef9ntquLeDdcOY_6DPH7u9A5FIR7ATX3AklRv6jOcW7NdAyYi41VSKQ6xUo1HUgsutCYck/s200/Money_001.jpg" title="Ochiul Dracului" width="129" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La unul din <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2016/01/de-ramas-bun-numai-un-pic-dracesc.html" rel="nofollow" target="_blank">textele precedente</a> doi comentatori s-au pornit într-o (oarecum) filosofică discuţie despre ochiul Dracului, recte banul, atingând şi conceptele de preţuire, valoare, schimb de valori. I-am citit, în lipsă de altceva mai bun de făcut, dar şi pentru că „duelul” ideilor m-a făcut curios să aflu deznodământul. În tenis s-ar spune <i>„deuce”</i>, observaţie care mi-a dat ideea să joc <i>„tie-breakul”.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dracul, Herr Teufel, monsieur le Diable, Aghiuţă, Michiduţă sau cum vreţi să-i spuneţi, e vinovat de multe, însă nu-i drept să-i punem în spinare toate relele de pe lume, mai ales cele specifice oamenilor. Nu banul este ochiul Dracului, iar dacă tot vrem să-l implicăm pe „Ăla Negru”, să admitem că mult mai drăcească este avariţia omului. Nu banul în sine este rău, ci dorinţa malefică de a-l avea – lucru care nu se traduce prin a-l poseda, în sensul de a te folosi de acesta asemeni oricărei alte unelte.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Anticii greci ne sfătuiesc <i>să ne facem din ban sclav şi nu care cumva să-l lăsăm să ne facă sclavii lui.</i> Horaţiu, poetul, a fost şi mai convingător în ale sale Epistole. <i>Banii adunaţi te slujesc ca un sclav sau îţi poruncesc ca un stăpân.</i> E clar deci, banul este un mijloc, însă foarte uşor poate deveni o sclavie. Mult mai târziu, în vremurile moderne, a venit Renard să spulbere orice urmă de dubii. <i>Să deplângem sărăcia, dar avariţia, chiar când este a săracului, să nu ne înduioşeze. Asta fiindcă avariţia nu porneşte niciodată din lipsa bunurilor materiale, ci din acea iubire monstruoasă a lor care face pe avar să le prefere oamenilor.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, încă nu s-a inventat un sistem care să nu prevadă un anume schimb, fie acesta de valori; fapt care implică şi o echivalare, o preţuire. De fapt, au fost <i>câte unii</i> care au închipuit o astfel de societate. Fără bani, dar tot n-au putut elimina schimbul, cântărirea... <i>Fiecăruia după nevoi, de la fiecare după putinţă.</i> Şi dacă i se năzare cuiva că eu am nevoi exagerate ori că pot da mai mult decât consider eu că e suficient? Păi nu tot la preţuire şi schimb se ajunge... şi mai e şi riscul injusteţii aprecierilor – nu zic că acum toate schimburile sunt echitabile, însă le faci de bunăvoie sau măcar în cunoştinţă de cauză; ţi le asumi sau nu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca să-mi onorez reputația de avocat al diavolului aș aminti faptul că progresul umanității se datorează în bună măsură acestui hulit "ochi al dracului". În vremurile trecute se mai găsea câte unul doldora de parale care finanța - desigur intuind profitul din spatele actului filantropic - pe altul cu mintea brici însă sărac lipit. De pildă cineva, posesor și de viziune, s-a implicat financiar la apariția motorului cu abur, invenție care a permis revoluția industrială și deopotrivă a dat altuia oportunitatea de a inventa transportul feroviar. Între timp a apărut motorul cu ardere internă, s-au găsit aplicații practice pentru electricitate. N-are sens să insistăm, ideea este suficient de clară - destule lucruri n-ar fi existat fără ajutorul Dracului.</div>
<div style="text-align: justify;">
De la o vreme însă, se pare că omenirea a luat-o la vale, într-o mișcare uniform accelerată, m-aș hazarda a spune. Poate că n-a mai rămas nimic de inventat, cel puțin nu invenții în folosul tuturor. Ori poate este mai simplu și mai profitabil - amintiți-vă ce spuneam despre lăcomie - să se inventeze tot felul de asociații sau grupuri întru protecția licuricilor, cărăbușilor și fluturilor de varză, de propovăduire a alimentelor bio, traiului sănătos ori empatiei universale. De prisos a spune că asemenea invenții se finanțează de la sine, destui fiind aceia care pun botu' contribuind nu la bunăstarea globală ci la aceea care-l vizează pe "inventator". Uite așa s-a pricopsit omenirea cu cea mai de preț invenție, rahatul praf - unii îl mănâncă, în timp ce alții aud biciul pocnind.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cam ăsta a fost drăcismul de azi. <i>Centurion, over & out.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bürmoos, Salzburg, Österreich</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/10696117838557126/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com23tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-4064396447905420522016-02-10T13:26:00.000+02:002016-02-10T15:32:47.119+02:00Corespondenţe de front – Motivaţional<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyC0C5D9OzCuSMx8EzI5FQe4nC2e8SrScIM_qidrJlNO03_IK0c9IUQ1H8KhBscZnejYc3i94TVWUI0Wo8Me_4g9knW9SXc9fTAgSsEZkYIJtlhSruGKgdbEfvwMJ69u9zS42j8_yJDyY/s1600/Wolves.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Throw me to the wolves and I will return leading the pack" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyC0C5D9OzCuSMx8EzI5FQe4nC2e8SrScIM_qidrJlNO03_IK0c9IUQ1H8KhBscZnejYc3i94TVWUI0Wo8Me_4g9knW9SXc9fTAgSsEZkYIJtlhSruGKgdbEfvwMJ69u9zS42j8_yJDyY/s200/Wolves.jpg" title="Motivational" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Aruncă-mă lupilor şi mă voi întoarce conducând haita.</i> Un motto pe care l-am întâlnit pe multe forumuri – în trecut, pe vremea când eram ceva mai sociabil. Pare pueril la prima vedere, însă cuvintele înşiruite parcă de un adolescent care vrea să braveze ascund un adevăr incontestabil. Numai o situaţie limită te poate face să-ţi depăşeşti propriile limite. Sigur, mai tre’ să şi vrei sau, păstrând logica, să nu vrei să te mănânce lupii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fără voia de a-mi glorifica trecutul, fie acesta chiar de centurion, aş mărturisi că au existat vreo două-trei situaţii – cam puţine, e drept, da’ nu sunt genul care se aruncă în apă înainte de a-i verifica adâncimea (că tre’ să ştiu dacă e nevoie s-o trec înot sau o pot trece la pas ;) – în care am trecut peste graniţele impuse de firea-mi (oarecum comodă) dincolo de nişte limite pe care nici măcar nu le bănuiam. Un sentiment plăcut... Ultima oară l-am resimţit acum exact un an. Da, de acel sentiment vorbesc, un fel de mândrie, de-mi venea să-mi strâng singur – eu mie :D – mâna. </div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Rămânând în sfera metaforicului, atunci ca şi în celelalte dăţi în care n-am fost aruncat, ci mai curând am intrat singur printre lupi, aceştia ar fi dorit să le devin lider, însă cum nu agreez haita, prefer să-mi înfrunt şi înving de unu’ singur limitele, chiar dacă nu întotdeauna şansele de reuşită îmi sunt favorabile. <i><b>Îmi cunosc limitele, dar pur şi simplu le ignor.</b></i> <i>(Friedrich Nietzsche)</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi tocmai mi-am amintit, destul de curând se prefigurează o întâlnire cu altă haită de lupi. O să mă întorc, însă nu în fruntea haitei. Fiecare cu războaiele lui...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
10 februarie 2016 - Bürmoos, Salzburg, Österreich.</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Centurion, over & out.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/340162578078294268/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com25tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-50071691311779036862016-02-01T10:33:00.000+02:002016-02-01T12:30:50.704+02:00Corespondenţe de front – Strategie<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkJUaJE6eDTiXTV_JYHs0yhPFrBKRYrG9Kcx20SDK7JCMTgsdJmftf5ofByKG0vf90F851AK8uS9bxoiXCE6y1x33ATfPPmVjO6T7DDbzK4kQ5l2rzSQcB6YaKFr-04xTkXY2McJij8R8/s1600/Plan_001.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="A goal without a plan is just a wish" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkJUaJE6eDTiXTV_JYHs0yhPFrBKRYrG9Kcx20SDK7JCMTgsdJmftf5ofByKG0vf90F851AK8uS9bxoiXCE6y1x33ATfPPmVjO6T7DDbzK4kQ5l2rzSQcB6YaKFr-04xTkXY2McJij8R8/s200/Plan_001.jpg" title="Strategie" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ştiţi povestioara aceea despre cei doi tăietori de lemne? Căutaţi-o pe net, sigur daţi de ea. Nu-i lungă, însă nici foarte scurtă, iar mie mi-e cam lene s-o transcriu, mai cu seamă de pe telefon. Pentru a pătrunde în atmosferă o să v-o povestesc în linii mari.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atenţie! Doi oameni se apucă să taie câte un copac. Ambii au aceeaşi forţă şi dexteritate în mânuirea toporului. Primul dintre ei loveşte cu securea constant luând scurte pauze pentru a-şi recăpăta suflul. Cel de-al doilea lua câte o pauză la fiecare oră. În final primul tăietor era la capătul puterilor, lac de sudoare şi abia dacă trecuse de jumătatea trunchiului, în timp ce al doilea doborâse copacul. Nu e nici un mister, învingătorul se folosise de fiecare pauză pentru a-şi ascuţi toporul.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Lăsând deoparte interpretarea clasică a numitei pilde, ceva despre „ascuţirea spiritului” şi alte baliverne – o găsiţi pretutindeni în nemărginitul spaţiu virtual, dacă vă interesează comentariul (pseudo)academic – haideţi s-o translatăm în spiritul liber şi un pic (maxim pe jumătate) drăcesc al acestui blog.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, faptul că unul dintre cei doi tăietori de lemne se oprea periodic pentru a-şi ascuţi toporul, denotă un plan dinainte stabilit, o strategie câştigătoare. Celălalt, pesemne prea încrezător în propriile-i forţe, i-a dat înainte, precum tancul sovietic. La prima vedere nimic rău, a fost şi asta o tactică victoriosă în istorie, numai că tancurile acelea erau multe, iar producţia depăşea cu mult rata de distrugere. El e unul şi are doar o singură secure, care mai are şi prostul obicei de a se toci.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un pic de fizică, pentru limpezirea situaţiei. Copacul, mai exact lemnul, se presupune că are o rezistenţă constantă (posibil mai mare către interior). Credeţi cumva că omul cu toporul poate menţine constanţa puterii loviturilor, de bună seamă că nu, iar aici se mai adună inevitabila uzură a uneltei. Copacul va pierde în cele din urmă, însă câstigător va fi acela care a luat în calcul toate variabilele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vă spun, din experianţa ultimilor ani (destul de mulţi), înaintea oricărei acţiuni este indicat să avem un plan; altfel ţinta va rămâne la nivelul lui <i>aş vrea să...</i> Nu orice plan, ci unul care să se plieze cât mai exact la condiţiile din teren. Nu trebuie să fie neapărat complicat, de obicei chestiile simple dau rezultatul cele mai bun şi duc la obţinerea maximului dintr-o anume situaţie. Aş putea dezvolta dând exemple referind actualul serviciu, sau joburile anterioare, însă v-aş plictisi, din moment ce aţi prins ideea – firesc aş spune, e la mintea cocoşului. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atât din Bürmoos, Salzburg, Österreich. <i>Centurion, over & out.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/384494886916932665/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-3669308298131545752016-01-18T19:38:00.000+02:002016-01-24T23:23:21.403+02:00Cunoaştere<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEil4E8MV7r2jXwwgicBwBNt-L9Lmj2p1xNGEYWh8CdgJk5Pbk7_XMqvEgzdFpTGAGY2Y4rEIGFhCREGxf1p0NBrZGfA9ZeJmFQHNWjn-DR536PNWEZkubV8pn9S8QZkR2IQYkNbhsCSIi0/s1600/Cunoastere.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="The truth doesn't give a fuck what your oponion is" border="0" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEil4E8MV7r2jXwwgicBwBNt-L9Lmj2p1xNGEYWh8CdgJk5Pbk7_XMqvEgzdFpTGAGY2Y4rEIGFhCREGxf1p0NBrZGfA9ZeJmFQHNWjn-DR536PNWEZkubV8pn9S8QZkR2IQYkNbhsCSIi0/s200/Cunoastere.jpg" title="Cunoastere" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă tot m-am lămurit ce anume este wordpress-ul (pentru cunoscătorii de germană, pudibonzi, am un singur cuvânt, <i>Mist</i>) şi fiindcă tot sunt la reînceputul acestui blog, un fel de <i>half evil reloaded</i>, haideţi să discutăm puţin despre verbul a cunoaşte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-un comentariu, care mi s-a părut interesant, <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2016/01/de-ramas-bun-numai-un-pic-dracesc.html?showComment=1452439929478#c2976644413846798437" rel="nofollow" target="_blank">cineva</a> îl cita pe Remarque. <i>„Cea mai periculoasă boală a omenirii este gîndirea!”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Lăsând deoparte consideraţiile filosofice, prea adânci pentru momentul la care scriu, mi-a trecut prin cap un fapt care mă intrigă şi distrează deopotrivă. Observ că sunt destui aceia care afirmă sus şi tare că pot cunoaşte omul dintr-o privire. Ce să mai vorbim despre situaţia în care schimbă o părere, verbal ori în scris, dacă au băut o bere sau o cafea împreună sau dacă sunt foşti colegi de şcoală ori actuali colegi de serviciu. Respectivii au deja pretenţia că ştiu totul despre cineva, chiar dacă (în primele cazuri enunţate) nici nu l-au întâlnit până atunci.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
S-o luăm metodic. Dacă cineva susţine că mă cunoaşte doar fiindcă mi-a citit câteva rânduri ori am schimbat câteva vorbe într-un cadru oficial sau colocvial, se înşală amarnic. Nu poţi cunoaşte omul nici de-i stai o viaţă alături; o altă pretenţie exagerată expusă pe tapet de către unii care gândesc prea mult. Nu poţi pretinde că mă cunoşti atâta vreme cât n-ai umblat pe unde am fost eu, dacă nu te-ai împiedicat acolo unde m-am poticnit eu şi dacă nu te-ai ridicat după ce ţi-ai dat cu stângu-n dreptu’, te-ai scuturat de praf şi ai pornit mai departe, exact în direcţia în care am luat-o eu, nu înapoi, nici la stânga ori la dreapta. Lucrul ăsta e imposibil, ar fi însemnat să-mi trăieşti viaţa la indigo, nu prea cred că se poate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă vezi poate cumpărând o sticlă (sau mai multe), de coniac, whisky sau vin. M-ai putea categorisi drept un beţivan. Dar la fel de bine, dacă mă vezi cumpărând nu’ş ce accesoriu ori obiect vestimentar feminin, un parfum ori măcar un buchet de trandafiri, vei avea doar cuvinte de laudă, mă vei cataloga un romantic, un bărbat care-şi îndrăgeşte partenera de viaţă şi nu ezită să i-o şi dovedească. Oare? În primul caz s-ar putea, la fel de bine, să fie vorba despre un cadou pentru medicul care tocmai mi-a însănătoşit o rudă sau o persoană dragă. În egală măsură ar putea fi o şpagă pentru poliţaiul care mi-a săltat carnetu’ ori pentru a mai urca o treaptă în organigrama de la seviciu. În cel de-al doilea caz posibilităţile sunt la fel de variate. Poate că sunt suficient de „dus cu sorcova” încât să port eu acel accesoriu ori obiect vestimentar. Posibil ca parfumul ori florile să nu fie pentru soţie, ci pentru amantă. Tot aşa de lăudabil ar fi gestul, la fel gândul binevoitor? Sau poate că am cumpărat acei trandafiri pentru a-i duce la cimitir...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă sunt taciturn, mă veţi cataloga asocial sau veţi gândi că sunt cu nasul pe sus; dacă vorbesc, sunt prea guraliv. Dacă nu am o părere despre un subiect sau altul înseamnă, în accepţiunea multora, că nu-mi pasă, iar dacă am opinii se va presupune că fac pe deşteptu’. Dacă am o părere contrară curentului majoritar sunt inadaptat, pe când dacă mă înscriu în şabloane voi fi evident parte a gloatei. Citisem undeva că leul şi tigrul sunt animale puternice, apreciate, chiar temute, însă lupul nu prestează numere în arena circului. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aş putea extinde discuţia în direcţia ştiinţei, câte teorii, cândva bătute în cuie, n-au fost infirmate de-a lungul vremii; câte o să mai fie? Însă am intra pe domeniul filozofiilor aride, cum spuneam, azi nu-s în formă, sunt doar un pic cu capsa pusă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vedeţi câte opţiuni. Care este adevărul, unde e cunoaşterea? Habar nu aveţi cine este acela despre care vă daţi cu presupusul, pretinzând apoi că l-aţi citit până în adâncul sufletului. Aşadar, la ce v-ar folosi acest exerciţiu de gândire? Doar pentru a pretinde că cunoaşteţi omul... Mai zicea acea cineva, citându-l pe Remarque: <i>„raţiunea îi este dată omului pentru a-şi putea da seama că nu-i serveşte la nimic”.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi tot de la acest domn citire: <i>„cu cât oamenii ştiu mai mult unul despre celălalt, cu atât se înţeleg mai puţin. Şi cu cât se cunosc mai bine, cu atât se simt mai înstrăinaţi”</i>. Pe asta vă las plăcerea s-o comentaţi voi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/391602130077312041/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-22180646365091412442016-01-15T16:54:00.000+02:002016-01-24T23:24:14.784+02:00Întoarcerea fiului rătăcitor<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmkaxq50tmkJj6BMbsO-mdq8woFwenRuXvK6vPO7Av88oZPipFsRwzuC8p8LvXvPlh6BnDb1MuVVaSohRSbUA50V0F_Z6oCVVIOtHAz3aGSjFMQ5pt6wpIkr4LcozgC12dBjCZY-5AkPA/s1600/Ratacire.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Give up" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmkaxq50tmkJj6BMbsO-mdq8woFwenRuXvK6vPO7Av88oZPipFsRwzuC8p8LvXvPlh6BnDb1MuVVaSohRSbUA50V0F_Z6oCVVIOtHAz3aGSjFMQ5pt6wpIkr4LcozgC12dBjCZY-5AkPA/s200/Ratacire.jpg" title="Intoarcerea fiului ratacitor" width="123" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Sau: în genunchi mă-ntorc la tine <i><b>blogspot</b></i>, după momentul de rătăcire în care voiam să te părăsesc pentu mult prea nejustificat lăudata platformă <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/05/de-ce-simplu-daca-se-poate-complicat.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>wordpress</b></i></a>. Oi avea tu hibele tale – uneori tre’ <strike>să te rog frumos</strike> să reîncarc de câteva ori poza pe care vreau s-o ataşez textului, alteori ţii cu tot dinadinsul să-ţi dovedeşti atotputernicia asmuţind <i>cerberul</i> (captcha) la beregata amicilor care doresc să-mi lase o vorbă pe blog – însă întotdeauna mi-ai împlinit voia – m-ai lăsat să aduc <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2014/12/sapere-aude.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>„muţunachi”</b></i></a>, să pun diverse <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/search/label/Tutoriale" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>widgeturi</b></i></a> şi câte şi mai câte – m-ai lăsat să-mi fac damblaua, cum s-ar zice. Mulţumescu-ţi şi iertată fie-mi nerozia din momentul în care m-am gândit să te părăsesc pentru <strike>cioara</strike> papagalul de pe gard. </div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Vouă, celor cărora v-am vândut iluzii, îmi cer iertare. Drept grăit-a cel care a zis întâia oară că socoteala de acasă nu se pupă cu cea din târg. Nu-s masochist şi nici n-am de gând să-mi tocesc nervii sau să mă specializez în psihologie încercând (în van) să înţeleg mintea încâlcită a acelora care la beţie ori, în cel mai bun caz, după o beţie cruntă au inventat mizeria aia numită wordpress. Ca să nu ziceţi că n-aş fi avut voinţa de a mă ţine de cuvânt vă spun că am pierdut aproape întreaga zi de 13 (număr cu ghinion) ianuarie şi o parte din noaptea de paisprezece (până în jurul orei trei) încercând să mă împac cu WP... Nepotrivire de caracter, s-ar putea spune. Prin urmare, wordpress a devenit istorie, un capitol încheiat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când şi dacă oi mai găsi ceva de spus ne revedem aici sau, cine ştie, altundeva, cu siguranţă tot pe blogspot.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://ro.pinterest.com/pin/321796335853252047/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-76176846357012811002016-01-06T20:45:00.000+02:002016-01-24T23:25:51.276+02:00De rămas bun, numai un pic drăcesc<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-s4Cquicb37_q6XPnSEQajSy3KY7Ie4xs64DLW7LHMRsHFmApeU13GAjGPLTA-7hsdwC1M1mQQflEGNhctsAZblNk6xJakxGqol5eZXsYLT_FqUr6co6SK5J56AdIaDY32gM7OaDUa9w/s1600/WalkAway.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Walk away" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-s4Cquicb37_q6XPnSEQajSy3KY7Ie4xs64DLW7LHMRsHFmApeU13GAjGPLTA-7hsdwC1M1mQQflEGNhctsAZblNk6xJakxGqol5eZXsYLT_FqUr6co6SK5J56AdIaDY32gM7OaDUa9w/s200/WalkAway.jpg" title="De ramas bun" width="133" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
E seară, vreme de iarnă mizeră, o aştept pe S. şi mi-am pus în cap să scriu cel de-al 333-lea text pe acest blog. Başca, încă nu mi-am revenit în parametri normali de funcţionare după ultima incursiune pe teritoriul austriac. Cumul de factori nefavorabili, se duce dracu’ toată inspiraţia, chiar dacă n-a fost decât o sclipire de geniu. Am uitat tot. Avem în minte idei, paragrafe, cuvinte elevate, formulări savante, în fine, cam tot ceea ce ar putea sta la baza unui <i><b>„finis coronat opus”</b></i> <a href="http://coltumeu.com/" target="_blank">mirobolant</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unica soluţie <strike>încă o revoluţie</strike> este să apelez la rezerva strategică, ultima sticlă de <i>Rémy Martin XO</i> primită cadou acum destulă vreme, da’ pe care nu mă lăsa inima s-o deschid. Îi admiram doar sticla, eticheta şi-mi imaginam savoarea... Caz de extremă urgenţă, <b><i>„à la guerre comme à la guerre”</i></b> cum ar zice francezu’ sau <i><b>„all is fair in love and war”</b></i>, cum a spus John Lyly şi cântat mai apoi <a href="https://youtu.be/-lxKy5WCARI" rel="nofollow" target="_blank"><b>Ronnie Milsap</b></a>.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Numai ce dau pe gât primul şluc din zeiasca licoare şi aud undeva din spate, lateral dreapta:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– În fine, te-ai hotărât să deschizi minunăţia aia!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Vocea îmi era mai mult decât cunoscută, aş spune familiară, fiindcă nu-s rare cazurile când îmi şopteşte la ureche.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Ah, tu lipseai! Ce m-aş face eu fără <a href="https://youtu.be/gSIcFZFIel4" rel="nofollow" target="_blank"><b>„voices in my head”</b></a>?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Am venit să te ajut ca de obicei, se pare că ai nevoie... Inclusiv de consiliere psihologică. Râde cu poftă apoi continuă; La munca pe care-o faci nici nu-i de mirare. Apropo, discut des, cu amicul, pardon „pacientul” tău; dacă ştii cum să-l iei e chiar simpatic tipu’.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Serios?</i> Nu-mi pot reţine o grimasă. <i>Atunci ia-l la tine, o să conversaţi cât e ziua de lungă.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Hai, nu fi rău! De fapt pe tine te enervează, ba nu, te sperie faptul că ai putea ajunge peste ani aidoma lui. Nu te îngrijora, doar suntem amici, te iau la mine înainte de a se întâmpla asta. Te-ai liniştit?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Mda, sper să nu uiţi. Da’ cum rămâne cu mâna de ajutor? Ştii, textul... de pus pe blog... Ultimul, tre’ să fie deosebit, sclipitor, genial... miroborant...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– A, nimic mai simplu! Scrie despre femeie. Ce alt subiect ar putea fi mai interesant, miroborant? Toată lumea le adoră, nu doar bărbaţii, chiar şi femeile. Uite, eu dacă aş fi femeie - de fapt ştii că pot, doar m-ai văzut şi în această <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/12/egoism.html" target="_blank">ipostază</a> - şi m-aş gândi la Sharon Stone, Meg Ryan, Monica Bellucci, Sophie Marceau sau altele asemenea, în anii lor de glorie, lesbianismul mi s-ar părea o idee strălucită.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îl privesc năuc, ca mâţu-n calendar. Oricum coniacul mi se pare mai interesant decât balivernele rostite cu emfază drăcească.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Vrei cumva să scriu eu pentru tine, îţi fac favorul ăsta numai datorită faptului că întotdeauna ai fost o gazdă generoasă căreia n-ai ce-i reproşa, dar mai ales pentru gusturile fine într-ale licorilor bahice.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Be my guest!</i> Îi zic, zâmbindu-i drept recompensă pentru vorbele-i care-mi alintau orgoliul. Într-o privinţă ştiu sigur că are dreptate, nu beau orice rahaturi. Umplu paharele şi ducându-l pe al meu la gură îi zic satisfăcut de aroma care-mi gâdila nările: <i>Cheers! Sau mai degrabă, mult noroc cu textul.</i> Râd cu poftă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Gata, râdem, glumim, da’ în incintă. Acum trecem la treburi serioase, da? Ce te-ai face dacă ai fi în locul meu... Aleargă de ici-colo prin toată lumea în căutarea smintiţilor dispuşi să-şi vândă sufletul pentru un pumn de dolari, un Porsche, un câstig la loto sau o femeie, de ce nu, tema noastră de azi. Nu-i deloc uşor, oamenii serioşi nu cred în mine, desigur nici în concurenţă - măcar aici suntem pe picior de egalitate. Numai că, vezi tu, „bărbosul” cam trişează, are legiuni de popi, călugări şi prozeliţi fanatici care fac toată treaba în locul lui. Unde mai pui că mai trebuie să mă ocup şi de rânduielile „de acasă”; drăcuşorii ăştia sunt al naibii de indisciplinaţi. Cu toate astea pe cap îmi fac timp şi pentru tine, fiindcă, deh, prietenu’ la nevoie se cunoaşte.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îl privesc aprobator şi mai iau o înghiţitură de coniac. Îi fac loc la birou în dreptul laptopului retrăgându-mă relaxat în fotoliul preferat de lângă bibliotecă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Poftim, fă-ţi damblaua, nu mai zic nici pâs!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i>
<i>– Booon, ne trebuie un titlu. Unul simplu şi totodată atotcuprinzător. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Despre femeie, drăcesc, însă cu drag</b> - hm, ce zici?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum nu ne mai rămâne decât să cităm din operele înţelepţilor şi gata capodopera!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
<i>Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese. (Oscar Wilde)</i><br />
<i><br /></i>
<i>Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli. (William Shakespeare)</i><br />
<i><br /></i>
<i>Femeile şi pisicile fac întotdeauna doar ce le place, bărbaţii şi câinii ar trebui să accepte şi să-şi vadă de treaba lor. (Robert Heinlein)</i><br />
<i><br /></i>
<i>Femeia face lumea. Ea e suverană: nimic nu se face decât prin ea şi pentru ea. Femeia este marea educatoare a barbatului; ea îl învata virţutile încântătoare, poliţeţea, discreţia şi acea mândrie care se teme să nu fie supărătoare. Ea arată câtorva arta de a plăcea şi tuturor arta utilă de a nu displăcea. (Anatole France)</i><br />
<i><br /></i>
<i>Societatea femeilor este elementul în care se dezvoltă distincţia socială. (Johann Wolfgang Goethe)</i><br />
<i><br /></i>
<i>Femeia învaţă să urască pe măsură ce se dezvaţă să vrăjească. (Friedrich Nietzsche)</i><br />
<i><br /></i></blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Sunt doar şase, dacă cauţi ai putea găsi 666 sau te-ai putea opri la 333, ca să fii în ton cu numărul textelor de pe blog. Nu poţi să nu le dai dreptate ăstora. Să luăm prima maximă. Gândeşte-te puţin la S., ai reuşit s-o descifrezi? Acum pe ultima, aşa-i că deja te-a dus gândul la vecina de la patru?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Râde zgomotos, ochii-i sticlesc ca întotdeauna. Aşteaptă. Îi mai torn un pahar de coniac, îl merită cu prisosinţă... eu la fel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ăsta a fost, numărul 333, <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2015/01/333-doar-pe-jumatate-diabolic.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>„only half evil”</b></i></a> şi ultimul; un fel de retragere în <a href="https://youtu.be/MfmYCM4CS8o" rel="nofollow" target="_blank"><b><i>„blaze of glory”</i></b></a>. A venit vremea să predau cheile castrului colegei de blog, mai are ceva până să ducă numărul textelor la cifra 666 (ceea ce ar fi un <a href="https://youtu.be/wnM9WEha5E0" rel="nofollow" target="_blank"><b>miracol</b></a>), da’ dacă se mişcă ceva mai cu talent decât am făcut-o eu, reuşeste în vreun an, hai doi, să nu pun presiune pe mânuitoarea de condei virtual.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, <a href="https://plus.google.com/103157705714109524255/posts" rel="nofollow" target="_blank"><b>Corina</b></a>, foaia îţi aparţine, tu tre’ să vii doar cu pana. <i><b>Viel Glück! </b></i>%%-</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vouă, celor care aţi trecut pe aici, vă mulţumesc. ^:)^ Rămas bun! >:D<</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/rk4mKImVcyk/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/rk4mKImVcyk?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://www.pinterest.com/pin/468515167458057976/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com63tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-55459115651656154432015-12-22T09:27:00.000+02:002016-01-24T23:24:58.590+02:00De Crăciun, aproape deloc drăcesc <div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvpwy2nKGXTjG21FYKnTztUUa4Qahp-fImtML0orH5TIaSLAxPXz1FNYN1ueUGB746snh5iom2SqyMTDWLBrkVZwgxPv1pT1pgWWBnXdd92VK3UcMf_40SePFGUfUQvgPnUVrIsv0cgmg/s1600/0380c3edad9074aea7beb14e469f1d5e.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Mos Craciun" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvpwy2nKGXTjG21FYKnTztUUa4Qahp-fImtML0orH5TIaSLAxPXz1FNYN1ueUGB746snh5iom2SqyMTDWLBrkVZwgxPv1pT1pgWWBnXdd92VK3UcMf_40SePFGUfUQvgPnUVrIsv0cgmg/s200/0380c3edad9074aea7beb14e469f1d5e.jpg" title="De Craciun" width="138" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Au mai rămas trei zile până la Weihnacht, cum îi spune pe aici în Bürmoos Crăciunului. Tot trei zile numără și AMR-ul meu până să mi se termine schimbul, numai că se adaugă încă trei de ZFR - că nu vine nimeni în zi de Crăciun să te evacueze de pe front. Pentru cei care n-au făcut armata, m-am ostenit totuși a scrie o notă explicativă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
N-o să m-apuc acum să fac bilanțul anului care stă să se încheie. Mi-ar fi cam complicat să trec în revistă realizările - și nu pen' c-ar fi prea multe. Nici autocritica nu-mi place, deci nu stau să enumăr eșecurile. Nu o să mă hazardez nici în a încropi o listă cu obiective pentru anul care vine. Nu de alta, da' să nu fiu nevoit mai apoi să mă ascund fiindcă n-am îndeplinit (în cel mai fericit caz) decât jumătate dintr-unul dintre zecile, poate sutele planificate.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă voi mulțumi, așadar, în a consemna doar prezentul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Se pare că p-aici - cum am io noroc, mai întotdeauna, să fac Crăciunul ori alte sărbători taman unde n-aș prea voi să fiu în acel moment - voi avea un Crăciun verde precum Tannenbaum-ul, fiindcă zăpadă, oricât de neobișnuit ar părea, va fi poate la anu'. Scrie chiar și în ziar, Kronen Zeitung, cică nu'ș ce arbust a dat în floare, lucru care se întâmplă de obicei la finele lui februarie, începutul lunii martie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Rămânând la subiect, aș mai putea spune că prevăd un Crăciun vesel; cum altfel să fie când ești singur acasă cu unul a cărui minte e dusă pe imaș la numărat de mioare. E drept, prima reacție la majoritatea năzbâtiilor nu este întotdeauna de bucurie, însă mă consolez imediat ce-mi amintesc de colegul din Nußdorf al cărui pacient <strike>englez</strike> austriac o ia la propriu pe arătură. E, ș-atunci caută-l de (pe) nebun vreme de un ceas, două. Deh, dacă nu a avut inspirația de a-i atârna o talangă de grumaz. Cel puțin pe-al meu, unde-l las, acolo-l și găsesc. Gott sei Dank!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum, poate interesează pe cineva ce am făcut, în afară de rutina zilnică, din 27 noiembrie până azi. Destul de bine, nu mă plâng. În fiecare sâmbătă am fost la Nußdorf, la Frau Ingrid, fapt datorat bunăvoinței lui Sigrid și Hans, cărora trebuie să le mulțumesc pentru amabilitate. Apropo, Luna e bine, dar tot năroadă a rămas.</div>
<div style="text-align: justify;">
În două rânduri am profitat de cele aproximativ patru ore de vacanță ca s-o revăd pe Isolde, ghidul din <a href="http://ubereuch.blogspot.com/2015/09/tinutul-pinzgau" rel="nofollow" target="_blank">Pinzgau</a>, la Târgul de Crăciun - Weihnachtsmarkt - care se ține de la începutul lunii decembrie până după Crăciun în Stadtpark-ul din Oberndorf (o localitate aflată la șase kilometri de Nußdorf). Acolo, primăria a amenajat câteva gherete din lemn unde artizanii locali vând tot soiul de suveniruri de sezon. La una dintre acestea își expunea Isolde lucrările ceramice. Am cumpărat două chestii micuțe, ca să le fac cadou, însă nu pun pozele fiindcă deja au râs doi amici de gusturile mele. De la colaborarea într-ale blogului n-am pretenții de cultură artistică, în plus îi știu plăcerea diabolică de a mă contra ori de câte ori se ivește prilejul, însă de la un <a href="https://drugwash.wordpress.com/" rel="nofollow" target="_blank">alt amic</a> așteptam ceva mai multă sensibilitate. Oricum, pentru curioși, pun link-ul paginii <a href="http://www.keramikladen.eu/Galerie/" rel="nofollow" target="_blank">Isi's Keramikladen</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, recunosc că punctul de maximă atracție pentru mine a fost taraba cu vin fiert. La drept vorbind, la ce altă desfătare poți râvni pe linia frontului, mai mult decât a gusta adevărul din cana cu băutura zeilor...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum, ca să nu închei "ex abrupto", poate vă faceți nițel timp și-mi povestiți o scurtă întâmplare hazlie petrecută de Crăciun. Asta fiindcă m-a chestionat <a href="http://coltumeu.com/" rel="nofollow" target="_blank">cineva</a> în legătură cu acest subiect; da' cum sunt suficient de asocial încât să nu particip la evenimente de acest soi, n-am putut să-i fiu de ajutor. Poate voi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Sărbători fericite, vouă celor care treceți pe aici.</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<u><b><i><span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">NOTĂ:</span></i></b></u></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">AMR = au mai rămas</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">ZFR = zile fără rost</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Sursa <a href="http://media-cache-ak0.pinimg.com/736x/03/80/c3/0380c3edad9074aea7beb14e469f1d5e.jpg" rel="nofollow" target="_blank">FOTO</a></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com26tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-85193913390043886032015-12-02T14:25:00.000+02:002016-01-15T17:58:24.683+02:00Drăcisme via Bürmoos <div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0MDNchncvj2Rr8YfPDRzL3HfzECyFDtxbmM9EWXwZ3nGLhYbZZ2Ef0633ormskFNIJPiJMi1kE4MqS6DdG7YRmlUAa_SHhv2fTgwLU0rHoijIqa_2APN1H0aTw9Zii_SzkTBZsn7aJ8Q/s1600/Joker01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Joker" border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0MDNchncvj2Rr8YfPDRzL3HfzECyFDtxbmM9EWXwZ3nGLhYbZZ2Ef0633ormskFNIJPiJMi1kE4MqS6DdG7YRmlUAa_SHhv2fTgwLU0rHoijIqa_2APN1H0aTw9Zii_SzkTBZsn7aJ8Q/s200/Joker01.jpg" title="Dracisme via Buermoos" width="156" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu fiindcă aș avea ceva important de spus, însă pentru că mă apropii de textul cu numărul 333 mi-am zis să fac una nefăcută, adică să postez de pe telefon relatări direct de pe "Frontul de Vest", live, cum s-ar mai zice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Timp am berechet, îmi spunea mai ieri un amic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă tot am adus vorba despre front și corespondențe de război, ar mai trebui să spun că mă intrigă calmul, liniștea interioară pe care o simt încă de când am debarcat la Bürmoos. Asta spre deosebire de precedenta misiune de dooșopt de zile, când am fost un pachet de nervi și chiar mă bătea gândul să renunț pe motiv că nu-s suficient de nărod pentru acțiuni de tip kamikaze. Încercând să-mi explic schimbarea radicală, mi-am amintit că citisem pe undeva - da, au fost și vremuri când încă citeam - că înțelepții nu fac nimic împotriva karmei. E, m-oi fi deșteptat și nu mai lupt contra unui adversar, recte soarta, în fața căruia n-am nici cea mai mică șansă. Mira-m-aș, nu sunt genul care s-o dea la pace, nici măcar sau mai ales cu destinul ori karma. Am nevoie de propriul meu mic război, altfel m-aș năpusti asupra mea însumi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cineva foarte apropiat mi-a strecurat subtil ideea după care motivul acestei liniști ar fi faptul că am realizat cât sunt de norocos. O fi, da' mulțam de așa noroc.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-o altă aparentă dezordine de idei, de ceva timp studiez "comedia modernă", nu a lui Galsworthy, ci asta prezentă și, vrând-nevrând, trăită cam de toată lumea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conflicte (mai mult sau mai puțin armate), pentru controlul unor teritorii sau generate de diverse interese sau mai bizar, pornite din convingeri religioase, acuze, promisiuni, schimbări, manifestații, contrademonstrații, chestii mondene, zile naționale etc. - numiți orice altceva vă vine în minte - da' cred că aveți deja imaginea de ansamblu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi este tot mai clar, omenirea e condamnată să se distrugă cu propria-i mână. Pornind de la o discuție oarecum conexă, un prieten clama educația drept unică cale de salvare. Nu educația academică, ci una îndreptată înspre modelarea conștiinței - habar n-am cum s-ar putea numi materia respectivă și din ce clasă ar trebui studiată, presupun înainte de grădiniță. Am însă rezerve în privința obținerii rezultatelor preconizate. Nu de alta, însă respectiva educație ar trebui să reușească anihilarea unor instincte, reprimarea răutății specifice celui mai feroce prădător, numit uneori om. Nu în ultimul rând ar trebui să facă uitate: invidia, avariția, lăcomia, indiferența față de ceea ce nu ne afectează direct, precum și multe alte tare tipic umane. Pe scurt, ar însemna modificarea naturii, creației sale. Cam greu, m-aș hazarda chiar a spune imposibil. Mă rog, ipotetic s-ar putea, la fel cum și un elefant ar putea atârnă la buza prăpastiei agățat de o margaretă. Necazul este că între teorie și realitate sunt oarece diferențe. Totuși, câțiva ideologi, parcă așa se numesc oamenii cu idei novatoare - sau oare li se spune idioți - s-au ocupat de această problemă. Au creionat lumea perfectă, societatea în care, zice teoria, fiecăruia după nevoie, de la fiecare după cât poate. Unii chiar s-au apucat să pună în practică teoria, rezultatul experimentului fiind unul dezastruos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și ca să închei cu adevărat drăcesc, mai spun că ieri am văzut, pe FB și G+, prea multe steaguri însoțite de texte precum: "mândru că sunt român", "la mulți ani, România" și diverse alte combinații de cuvinte care se doreau purtătoare de adânc patriotism și eternă iubire pentru Vaterland.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am încercat să-mi imaginez profilul autorilor. Fie copii sub paisprezece ani, deci feriți de răspundere penală, fie octogenari picați în mintea copiilor ori doar personaje fără identitate proprie, care nu pot trăi altfel decât imitând ceea ce face restul lumii. Ah, ar mai fi ipocriții - subspecia cea mai periculoasă - aceia care întreg anul, mai puțin o zi, își critică și denigrează patria, proslăvind-o însă în prima zi de decembrie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aș paria, <i>"all in"</i>, că indivizii ăștia nici măcar n-au avut curiozitatea sau bunul simț de a cunoaște istoria lui întâi decembrie 1918, care începe undeva prin octombrie și continuă până în primăvara lui 1920.</div>
<div style="text-align: justify;">
Personal o să fiu mândru că sunt român abia atunci când țara nu mă va goni unde a înțărcat dracu' iapa în căutarea unui minim de decență și-mi va oferi posibilitatea unui astfel de trai pe pământ românesc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Să nu mi-l citați pe Kennedy - între noi fie vorba, celebra frază aparține unui filosof libanez care urmărea să-și motiveze conaționalii în lupta împotriva dominației otomane - fiindcă nu ține. Am făcut încă prea multe, fie numai considerând taxele și impozitele plătite pentru ca o șleahtă de lichele, pompos numită, clasă politică să aibă salarii sfidătoare comparativ cu omul de rând.</div>
<div style="text-align: justify;">
Deocamdată am doar două degete mijlocii. Restul e doar tăcere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif; font-size: x-small;"><i>Sursa </i><a href="http://jasonedmiston.com/portfolio/party-man/" rel="nofollow" target="_blank"><b><i><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">F<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">OTO</span></span></i></b></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-3350260743197643372015-11-24T22:33:00.000+02:002015-11-25T13:46:09.334+02:00Motivaţionale drăceşti<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe-p_4aGH_ftSvpBg0c9KKoGOdbfVDJTrv7iPKoxFKdYtek_-ulsQTzlKibi_oBJyx9j2V05p8MU2IICXQ09hW45d0qvOS1F7UDkk5yu7n3pu1Kv78zD4zbZpQ2Pt9kSZRz8Smu6gZZsE/s1600/Motivational.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="I don't stop when I'm tired, I stop when I'm done," border="0" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe-p_4aGH_ftSvpBg0c9KKoGOdbfVDJTrv7iPKoxFKdYtek_-ulsQTzlKibi_oBJyx9j2V05p8MU2IICXQ09hW45d0qvOS1F7UDkk5yu7n3pu1Kv78zD4zbZpQ2Pt9kSZRz8Smu6gZZsE/s200/Motivational.jpg" title="Motivationale dracesti" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ies pe treptele de la intrare şi îmi aprind nervos ţigara. Trag două fumuri şi umăresc rotocoalele de fum care se pierd rapid în bezna dimprejur. E undeva în jur de două noaptea şi destul de răcoare afară, însă aerul rece îmi prieşte, simt cum mi se domolesc nervii făcuţi franjuri de nopţile nedormite. În ultima vreme abia dacă prind trei-patru ore de somn - şi alea din bucăţi - uneori nici atât.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cine dracu’ m-a pus să mă înham la un job care-mi este total străin? N-am talent, nici inimă, implicit compasiune, nici răbdare şi nervi pentru aşa ceva. Dracu’ de bună seamă! Tot el ar trebui să găsească şi soluţia ieşirii din criză. La început am fost convins că e singura soluţie viabilă. A fost, pentru un timp, însă de la o vreme bat pasul pe loc şi nu întrevăd măcar o cale de a atinge ţinta. Voiam să-mi aprind a doua ţigară, însă îmi era prea frig. Tocmai când să închid uşa aud o <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/search/label/De%20vorb%C4%83%20cu%20dracu" rel="nofollow" target="_blank"><b><i>voce cunoscută</i></b></a>, căreia liniştea nopţii şi aerul îngheţat îi dădeau o rezonanţă aparte.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<i>– Bravos, musiu! Mă chemi şi în loc să mă pofteşti înăuntru mă laşi afară să îngheţ, ştii doar că nu suport frigul; am parte destul acolo jos. Unde-ţi este ospitalitatea, ai uitat-o acasă? Nu crede în toate basmele care spun că la noi acolo ar fi cald, foarte cald. Pe naiba, adică pe mine, e chiar rece, câteodată al dracu’ de rece. De unde focul veşnic arzând, cazane cu smoală şi alte baliverne, când abia mai reuşim să ţinem centrala termică în funcţiune la cât gaz consumaţi voi ăştia de la nivelul intermediar. Ca să nu mai amintesc de cei de sus. Păi cum crezi că se păstrează veşnic verzi Grădinile Edenului?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îi fac semn să intre, timp în care îmi amintesc de vorbele bunicii care spunea că de fiecare dată când cineva rosteşte cuvântul <b>drac</b> apare unul dănţuind de bucurie c-a fost chemat de un potenţial păcătos cu al cărui suflet s-ar putea pricopsi. Nu dansa, ţopăia doar uşor, pesemne din cauza frigului, însă vocea-i ca întotdeauna jovială trăda oarece veselie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Uite, ca să nu zici că profit de ospitalitate, am adus eu apa de foc, tu fă doar cafeaua.</i> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu un gest voit teatral, zâmbind larg şi cu ochii slipind a satisfacţie puse pe masă o sticlă de coniac - marcă bună, selectă, da’ ăsta nu-i blog de advertoriale, aşa că nu dăm nume. Se aşeză tacticos pe scaun la masa din bucătărie, îşi aprinsese nelipsita ţigară de foi şi urmă cu emfază:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Da’ bag de samă că nu eşti tocmai în apele tale. Ia zi-mi cin’ te-a supărat, îl învăţ eu ce înseamnă respectul pentru amicul meu. Închise un ochi zâmbindu-mi ştrengăreşte.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Pun cafeaua alături de paharul de coniac uitându-mă chiorâş, încercând a-i da de înţeles că numai de glume n-am chef la acea oră înaintată, başca nervii pe care-i mai ogoisem fumând cu puţin timp înainte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Tu ce crezi? Mă oţărăsc la el. Ţi se pare că ar trebui să fiu vesel pretinzând că totul este perfect când toate merg de-a-ndoaselea?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă privi nedumerit, apoi sorbi tacticos - după cum îi era obiceiul - din cafea şi coniac. Trase un fum, scoţându-l apoi în cercuri care se lărgeau pe măsură ce urcau spre tavan. Poseda un deosebit dar de a te scoate din minţi oricât te-ai încăpăţâna în a rămâne calm. Eram însă prea obosit pentru a reacţiona altfel decât a-mi aprinde o ţigară; în asemenea situaţii „electronica” nu făcea faţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Înţeleg, personajul din camera alăturată e cauza. Da’ pun la bătaie întreg regatul meu că nu ştii adevăratul motiv.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îl priveam atât de mirat, încât presupun că i se făcuse milă şi renunţă la obişnuitele-i trageri de timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Vinovatul eşti tu însuţi, tu care insişti să-l consideri egalul tău, om adică... Dacă n-ai aflat, îţi aduc la cunoştinţă că nu mai este, decât cu numele... Crede-mă discut deseori cu ei, sunt singurul care are răbdare să-i asculte. Nu-i vina lor, o ştii prea bine, cum la fel de bine ar trebui să ştii că orice ar face ori ar spune nu este intenţionat, nici pomeneală să încerce să se joace cu nervii tăi. Reţine asta! S-o luăm altfel, de ce crezi că nu te mai enervează politrucii? Vezi, este evident, fiindcă nu-i mai consideri oameni, ci nişte subspecii dezgustătoare... Acum ai priceput?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am deschis gura să-i răspund, însă mi-a luat-o înainte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Ştiu ce vrei să spui. Ai dreptate, chestia asta nu e pentru oricine, nu toată lumea se poate detaşa în aşa măsură încât ceea ce se întâmplă să nu aibă repercursiuni la nivel nervos, aş zice chiar uman. Faptul că te implici emoţional, chiar inconştient, este o greşeală. Cum spuneam, jobul ăsta nu-i pentru oricine, mai ales din momentul în care intervine sentimentul de inutilitate, muncă degeaba, care nu te apropie de ţintă, deşi la început ţi-a fost întrucâtva de folos. Cândva ai urcat în acest „tren” care te-a dus cât te-a dus însă la un moment dat te-a lăsat într-o gară părăsită, departe de destinaţia avută în vedere. De-acum încolo baţi pasul pe loc, cum bine ai constatat. Soluţia, ia alt tren, păşeşte pe o altă <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2015/09/trepte.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>treaptă</b></a>, dacă încă mai vrei să ajungi la destinaţie. Nu te opri pentru că ai obosit să cauţi căile pentru a ajunge acolo unde vrei, opreşte-te abia atunci când ai ajuns acolo. Vrei o schimbare, foarte bine; nici măcar nu trebuie să ieşi în stradă pentru asta. Ieşi doar pe uliţele tale interioare, ocupă pieţele şi scandează-ţi revendicările. Mai simplu de-atât nu se poate. Da</i><i><i>’</i> ai grijă la jandarmi, bântuie şi pe-acolo organele represive; se mai numesc temeri sau ezitări...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Teoria era mult prea alambicată pentru mintea mea obosită. Rămăsesem cu gura căscată ca la dentist şi ca să nu par complet ridicol am turnat pe gât jumătatea de coniac rămasă în pahar. Oaspetele le umplu pe amândouă, îşi aprinse altă ţigară şi după ce mă privi insistent cu ochii sticloşi, de gheaţă continuă:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Întotdeauna vei întâlni piste false, drumuri care se înfundă la un moment dat. Toate planurile tale sunt ipotetice, posibile desigur, însă realitatea e de multe ori alta. Unele lucruri pe care le faci îţi sunt de folos pentru o vreme, după care te vor trage la fund. De tine depinde să alegi momentul în care schimbi „trenul” şi îţi continui „călătoria” spre ceea ce ai vrut de la bun început. Nu fi prost, nu te lăsa doborât doar pentru că unul sau două drumuri pe care ai apucat-o te-au dus spre nicăieri. Aminteşte-ţi de ce ori pentru cine ai ales fiecare drum şi nu pierde din vedere unde trebuie să ajungi. „Trenuri” sunt destule, ia-o din gară în gară, strategic, ca la şah. Sigur, uneori poţi juca şi <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2015/09/pocher-versus-sah.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>pocher</b></a>, norocos eşti, episodul Nußdorf ţi-a dovedit-o şi nici actualul job nu-i tocmai rău, o ştii prea bine; singura meteahnă fiind lipsa unei perspective viitoare, de-acum încolo, rămânând pe poziţie, nu poţi ajunge mai departe, rămâi pe loc. Dacă îţi convine e bine, dacă nu... tu decizi. Tehnic, poziţional ca la şah sau all in, ca la pocher. Nu juca la ruletă, „casa” câştigă întotdeauna şi nu vrei asta. Eventual, Blackjack... Dar asta numai dacă te aventurezi într-un cazinou real şi doar după ce stăpâneşti strategia jocului şi eşti în stare să numeri cărţile.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îl priveam perplex, nu prea pricepeam ce voise a-mi spune. Nu-mi zâmbea superior, după vechiu-i obicei, mă sfredelea cu privirea în timp de fumul ţigării sale de foi, la început un rotocol se îndrepta spre mine transformându-se într-un <b>„S”</b>. Atunci am înţeles, nu vorbise în dodii. Am vrut să-i mulţumesc, s-a ridicat însă brusc şi mi-a întins mâna.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Nu-mi mulţumi mie, n-am făcut decât să-ţi reamintesc motivul pentru care faci ceea ce faci şi vei face în continuare ceea trebuie. O să te mai vizitez când mi se pare că te abaţi de la traseu ori doar pentru a bea un coniac. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi conduceam amicul spre ieşire când un ţârâit electronic mă făcu să tresar. Era ceasul deşteptător al telefonului. Uf, altă zi în care bat pasul pe loc; îmi zic în timp ce mă grăbeam să opresc sursa de zgomot. Deschid ochii. Am scăpat, sunt încă acasă, mai am vreo două zile de relaş, după care vreo „trejdoo” în care să-mi planific mutările, să fac jocurile şi să-mi rezerv „bilete de tren”... La naiba, am uitat ce-mi spusese în pragul uşii. Asta fiindcă m-am trezit cu faţa la fereastră, cică uiţi ce ai visat; bine că erau perdelele trase n-a zburat tot visul. La urma urmei poate nici nu era aşa de important, o fi fost doar un salut cordial. Cine ştie...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i><b>În afara subiectului</b>: pe 16 noiembrie s-au împlinit trei ani de la publicarea primului text pe acest blog. Păcat că n-am reuşit sincronizarea acestei date cu cifra 333 reprezentând numărul de texte. Amânăm glorioasa retragere pentru ianuarie, februarie, martie ori cine ştie cât mi-o lua pentru a mai scrie încă trei texte mai mult sau mai puţin drăceşti,<strike> însă de fiecare dată geniale</strike>.</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://www.pinterest.com/pin/363806476128346649/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-26768022126627460922015-10-31T14:25:00.000+02:002015-11-03T00:12:19.901+02:00Aventura austriacă – partea a doua...<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3UVSdEuLU2AM5hQwLEKEqtL-VtpriqikRsjxAhv3OPmyyjHqOEyGOkGvwhka_eVS8Ay_2dHeKyGmBkpCfPFB2fDmsRjBny1K04nNRuWmn26JPY_xkMIx_L7iLbWBqaJy6pQwfknC5t1A/s1600/BurmooserSee_001.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt=" Bürmooser See, Bürmoos" border="0" height="112" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3UVSdEuLU2AM5hQwLEKEqtL-VtpriqikRsjxAhv3OPmyyjHqOEyGOkGvwhka_eVS8Ay_2dHeKyGmBkpCfPFB2fDmsRjBny1K04nNRuWmn26JPY_xkMIx_L7iLbWBqaJy6pQwfknC5t1A/s200/BurmooserSee_001.JPG" title="Aventura austriacă" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i>Bürmooser See, Bürmoos</i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
Şi ultima.</div>
<div style="text-align: justify;">
Proverbialu-mi noroc de mâţ, ca să nu-i zic de-a dreptul legendar (prietenii ştiu <strike>de ce</strike> la ce mă refer), m-a readus tot pe meleaguri salzburgheze, ba mai mult, la numai unsprezece kilometri de <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2015/08/sfarsit-de-capitol.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>Nußdorf</b></i></a> - acolo unde a început aventura austriacă) - de Ingrid şi Luna - pe care le-am vizitat de trei ori în ultimele patru săptămâni. Poate părea bizar, însă acolo, pentru câteva ore, m-am simţit acasă... Şi nu, nu între prieteni, ci în familie. Nu-mi cereţi să vă explic cum şi de ce, nu pot prin cuvinte, doar simt că ceva din mine a rămas în acea mică localitate, lângă acei oameni pe care am avut norocul să-i întâlnesc. Mi-ar plăcea ca în viitor să gândesc, simt, vorbesc la fel despre locul în care m-a adus acum hazardul sau jocul de <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2015/09/pocher-versus-sah.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>pocher</b></i></a>, însă ştiu că nu va fi aşa... Nu mă întrebaţi, habar n-am de ce, pur şi simplu, asta simt. </div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Revenind la geografie. <a href="https://de.wikipedia.org/wiki/B%C3%BCrmoos" rel="nofollow" target="_blank"><b>Bürmoos</b></a>, o localitate la vest şi un pic înspre nord, de Nußdorf. Un orăşel cochet şi liniştit cu vreo cinci mii de locuitori. Pentru mine punctul de atracţie, turistic vorbind, îl constituie lacul <i><b>Bürmooser See</b></i>, situat undeva la periferia nord-estică a orăşelului. Locul perfect pentru o partidă perfectă de pescuit; există (conform<a href="https://www.pinterest.com/pin/548242954617411923/" rel="nofollow" target="_blank"><i> plăcuţei indicatoare</i></a>) cam toate soiurile de peşti de apă dulce, paşnici şi răpitori, pentru toate gusturile. Personal aş încerca la ştiucă şi şalău, însă nici cleanul nu-i de lepădat atunci când alte specii ţin post. Nota bene, pe aleea care urmează fidel malul lacului (pe partea opusă existând o potecă care străbate pădurea) nu sunt doar bănci pe care te poţi aşeza şi evenutual reflecta la viitor sau trecut, după preferinţă, ci este chiar iluminată odată cu lăsarea serii. Pentru <i>„bucătarii”</i> pasionaţi, pe lac e plin de raţe sălbatice, se prind uşor dacă le îmbii cu o bucăţică de pâine. Deh, nu suntem la Viena să avem lebede... însă varză se găseşte fie la Spar, Penny sau Bila. Ca fapt divers, există şi gară, iar taficul este ceva mai intens decât în gările Reşiţei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-am petrecut deja primele 28 de zile la noul loc de muncă, vor mai urma alte 28, în realitate un pic mai multe, fiindcă n-o să vină nimeni în zi de Crăciun, cel mai devreme pe 29 decembrie. Apoi, cine ştie, poate încă 28 de zile, după care va interveni sfârşitul, căci orice început are unul. Vine vremea pentru o <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2015/09/trepte.html" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>altă treaptă</b></i></a>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTgKm6KWshfj_SYRQCx5S6iKt2m8lt2aynvvLJ8j8pO0g_zRIpeDR85KWrYcoIYqLmyiB9grynA4vl6kJv-FZR7RIls4Akhllgy5XottOQD1EnNnuYXTp1hNa4qJtlH4i-m_Qi0KyEGH8/s1600/BurmooserSee_006.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Raţe pe lacul Bürmooser See" border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTgKm6KWshfj_SYRQCx5S6iKt2m8lt2aynvvLJ8j8pO0g_zRIpeDR85KWrYcoIYqLmyiB9grynA4vl6kJv-FZR7RIls4Akhllgy5XottOQD1EnNnuYXTp1hNa4qJtlH4i-m_Qi0KyEGH8/s320/BurmooserSee_006.JPG" title="Aventura austriacă - partea a II-a" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><i>Raţe pe Bürmooser See</i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mai multe poze <a href="https://plus.google.com/u/0/106552949756047860545/posts/XySTzn7TMQX?pid=6212677542959339042&oid=106552949756047860545" rel="nofollow" target="_blank"><b>aici</b></a>. :)<br />
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-1969097708679062072015-09-28T21:55:00.000+03:002016-01-18T21:13:37.552+02:00Trepte<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitkW4LkQNoCP9PsLhS-MKgKsUGPE7CP1nCREho7KGiXdim73IfKazQNJGAcjmHfGotoSS8nZSqpBJAvGKxCWe8ZN-chZo9NSZMG3ra8oHP9lVKApjoWe09GkdgdI1huPzwPgIn7R7HZT8/s1600/ScaraSpirala.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Stairs" border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitkW4LkQNoCP9PsLhS-MKgKsUGPE7CP1nCREho7KGiXdim73IfKazQNJGAcjmHfGotoSS8nZSqpBJAvGKxCWe8ZN-chZo9NSZMG3ra8oHP9lVKApjoWe09GkdgdI1huPzwPgIn7R7HZT8/s320/ScaraSpirala.jpg" title="Trepte" width="188" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Există expresii precum, <i>se-nvârte roata</i> sau <i>Pământul e rotund</i>, care încearcă să explice mersul lucrurilor, al vieţii... Totul se presupune că s-ar petrece ciclic, la intervale regulate. După bine vine puţin rău, apoi din nou d-alea bune şi tot aşa. De-ar fi atât de simplu. Am putea prevedea când se <i>„strică vremea”</i> şi am sta acasă, am ieşi la lumină abia după ce trece furtuna. Da’ e mult mai complicat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
V-aţi gândit vreodată să comparaţi viaţa cu o scară lungă, pe o străbatem, treaptă cu treaptă, la pas ori în alergare, ne oprim din loc în loc, apoi iar o urmăm pas cu pas. Scara aceea cu unele trepte placate cu marmură şi altele şubrede, urcă sau coboară, drept ori în spirale strânse sau largi, mai abrupt ori mai lin, cotind larg sau brusc, formând ramificaţii, oprindu-se periodic în dreptul unei uşi pe care scrie <i><b>„next level”</b></i>. Ştim că dincolo găsim „recompensa”, o recunoaştere a efortului depus. Ne invită să progresăm exact ca în jocurile simple de începutul erei calculatoarelor. Uneori însă, parcă n-am vrea să trecem la nivelul următor. Ne place treapta pe care stăm, e confortabilă, pare sigură, protectoare. Rămânem acolo o vreme, dar n-o putem face la infinit, altfel suntem penalizaţi pentru <i>„non-combat”</i>; toate jocurile au şi reguli. Desigur, sancţiunea nu înseamnă eliminarea din joc, însă are un preţ – atragerea dispreţului celorlalţi participanţi. Uite-l pe ăla care renunţă, nu vrea să acceadă la nivelul superior, refuză promovarea, cum poate să fie atât de fraier – vei auzi în juru-ţi, voci şi râsete sarcastice. </div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
În cele din urmă o iei din loc, mai păşeşti peste o treaptă, încă una, treci de încă o uşă şi încă una, pas cu pas, treaptă cu treaptă, iar înscrisurile <i>„next level”</i> nu contenesc să apară cu regularitate de ceas elveţian.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acestea sunt datele problemei. Acum întrebarea: <i><b>cine şi de ce dracu’ a inventat treptele?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa: <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/search/label/Memoriile%20diavolului" rel="nofollow" target="_blank"><b>Memoriile unui drac</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://www.pinterest.com/pin/391320655100054566/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com32tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-47089674340854028202015-09-26T10:19:00.000+03:002015-09-28T13:01:54.496+03:00Pocher versus şah<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI54y7PhL9zA57fj3C9myxd_59cWuMLoGevbNpYwn9KCT8tlhVl9dteRtUCPYkUjw_v8a4AGejzquln1WGIAO2QRqmQGEvsXr-jkr1CXa17vlzTXQkKgJ4FaUcMYsT7zP17YIKe9Ke67w/s1600/PokerBluff.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Keep calm and bluff on" border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI54y7PhL9zA57fj3C9myxd_59cWuMLoGevbNpYwn9KCT8tlhVl9dteRtUCPYkUjw_v8a4AGejzquln1WGIAO2QRqmQGEvsXr-jkr1CXa17vlzTXQkKgJ4FaUcMYsT7zP17YIKe9Ke67w/s320/PokerBluff.jpg" title="Pocher vs Sah" width="252" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Aprind o ţigară, a nu ştiu câta, privesc stropii de ploaie şi le ascult zgomotul monoton la impactul cu asfaltul ud. Tot ce este bun cade de sus, spunea bunică-mea. Nu chiar, uneori mai pică şi din acelea rele. Diverse...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă gândesc la următoarea mutare, la cum să contracarez următoarul atac. E bine să fii jos, zice o vorbă, cică n-ai de un de unde să cazi, numai că tot ce vine de sus îţi pică în cap – ceea ce nu-i atât de bine. Prefer să fiu sus, chiar dacă risc să cad – tot trebuie să fie ceva, acolo jos, care să-mi amortizeze aterizarea. Cum să menţin măcar avantajul poziţional? Marii şahişti zic că ar fi preferabil celui material; eu sunt un „jucător de duminică”, îl prefer pe cel material, palpabil, cum ar veni – dacă se poate, pe amândouă.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/search/label/De%20vorb%C4%83%20cu%20dracu" rel="nofollow" target="_blank"><b>personaj</b></a> cunoscut îmi întrerupe şirul gândurilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Joci şah!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Tu îmi mai lipseai</i>, îmi spun în gând, la ce bun să fac un efort suplimentar pentru a-i răspunde, mi le putea citi... Gândurile, presupun.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Jucam, acu’ o să beau doar coniacul...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ochii îi sclipiră, iar surâsul cordial mă obligă să-i răspund în aceeaşi monedă, cu toate că niciodată nu voi fi în stare să afişez un zâmbet într-atât de şarmant. Îi admir ţinuta, impecabilă, ca de obicei, încă ceva ce nu pot egala.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Ce glumeţ suntem astăzi, un fapt îmbucurător, fiindcă moralul cântăreşte greu în orice bătălie, chiar şi în şah. Nu te bucuri că mă vezi?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ba da, de nu mai pot, </i>- gândesc, n-are rost s-o şi spun - <i>cel puţin nu vii de sus</i>. Îi zâmbesc cât pot de amical făcând un semn discret către paharul umplut cu lichid arămiu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Din ce în ce mai bine, asta chiar a fost o glumă reuşită. Da’ hai să redevenim serioşi, vreau doar să te ajut, cu toate că nu pari a avea mare nevoie - nu dacă mă iau după excepţionalul Rémy Martin XO pe care-l ai pe masă.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Zâmbeşte larg, satisfăcut din spatele rotocoalelor de fum care-l învăluie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– Cadou.</i> Mă simt dator să-l lămuresc, deşi nu mă îndoiesc că ştia despre provenienţa licorii cât şi a tristului context, în care mi-a fost dăruită.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>– De apreciat gestul. Să revenim însă la subiectul principal. Nu te reţin mult, mă grăbesc, mai am ceva treabă, ş-apoi ploaia asta... Ştii că nu suport nimic din ceea ce vine de sus.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Devin atent, aprind altă ţigară şi-l privesc întrebător. Îmi simte nerăbdarea, îşi drege glasul, mai soarbe o gură de coniac, trage din ţigara de foi – o dată, încă o dată... <i>e al dracu’, rău de tot</i>, gândesc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
– <i>Te-ai gândit vreodată că viaţa nu-i întotdeauna ca un <a href="http://ubereuch.blogspot.ro/2013/03/viata-un-joc-de-sah.html" rel="nofollow" target="_blank"><b>joc de şah</b></a>? Îţi vând un pot, moca! Pocherul! Nu-i doar un joc de cărţi, poate să fie la fel de bine o filosofie de viaţă, aidoma şahului. Diferenţa faţă de jocul de şah, în care dezavantajul material ori cel poziţional te pot doborî, este că la pocher poţi câştiga chiar dacă ai cărţi proaste în mână. Desigur, nu-i o victorie la fel de elegantă, dar până la urmă ce preferi? Să cazi sau să-ţi atingi ţinta? Un vechi prieten obişnuia să spună că scopul scuză mijloacele. Reformulând, dacă nu le scuză, cu certitudine le selectează pe acelea capabile să-l atingă, întrucât întotdeauna trebuie să avem în vedere rezultatul final. Mai gândeşte-te la asta, acum te las să dormi. Adu-ţi aminte ce am vorbit acum.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-a trezit mirosul de cafea. Mi s-a deşteptat şi dorinţa drăcească de a da cu tifla. <i><b>Şah</b> voi juca doar cu prietenii</i>, îmi zic, după ce iau o gură de cafea şi aprind o ţigară, <i>cu restul, de oricât de sus ar veni, joc <b>pocher</b></i>. Mi-am amintit şi ultima frază rostită din pragul uşii. <i>La final contează doar scorul înscris pe tabelă. Nu există reguli pe câmpul de luptă. <a href="https://youtu.be/92cwKCU8Z5c" rel="nofollow" target="_blank"><b>Învingătorul ia totul</b></a></i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: Verdana,sans-serif;"><i>Sursa <a href="https://www.pinterest.com/pin/AaNGEe0v1Xwdl_uL4ulUdCg2PKKOT5DHf51e7HAom-_pIH3dUb5dvMs/" rel="nofollow" target="_blank"><b>FOTO</b></a></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-6930088273191969507.post-91173824003868916982015-09-22T16:25:00.000+03:002015-09-23T01:54:24.167+03:00Ţinutul Pinzgau<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/--f0pugzY4t0/VenvZQWd8ZI/AAAAAAAAXIE/k4ZjPaCjvT4/s1600/HochAlpenStrasse_007.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Grossglockner Hochalpenstrasse" border="0" height="112" src="http://3.bp.blogspot.com/--f0pugzY4t0/VenvZQWd8ZI/AAAAAAAAXIE/k4ZjPaCjvT4/s200/HochAlpenStrasse_007.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><i><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Grossglockner Hochalpenstrasse</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<b>Grossglockner Hochalpenstrasse şi Kaiser Franz-Josef-Höhe</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Conform zicerii <i>„finis coronat opus”</i>, ultima expediţie pe tărâmuri salzburgheze trebuia să fie ceva de ţinut minte din fortuita-mi vacanţă. Şi a fost! Două zile petrecute la Saalfelden am Steinernen Meer, o localitate aflată la vreo 80 de kilometri de cartierul general din Nußdorf am Haunsberg. De această dată am pornit la drum împreună cu gazda, Ingrid. Evident, ne-a însoţit căţeluşa Luna, fiindcă nu puteam lăsa animalul singur acasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ajungem sâmbătă către prânz, dăm turul cochetului orăşel şi fiind peste măsură de cald ne retragem în casă ca să planificăm expediţia din ziua următoare. Spre seară mai facem o ieşire pentru a gusta din specialităţile locale şi a ne răcori la final cu îngheţată. Apoi, după ce trecem în revistă planul operaţional pentru duminică, program de somn, fiindcă ne aştepta o zi plină.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne trezim devreme, în jur de şase jumătate, bem cafeaua, de mic dejun era cam prea devreme şi nici nu prea era vreme. Oricum, urma să ne întoarcem în jur de ora unsprezece, deci vom comasa dejunul cu prânzul. Ghid îmi va fi Hans, care pe lângă excursia magnifică în munţi mi-a prilejuit şi o călătorie cu Porsche Carerra 4S; cum spuneam, <i>„finis coronat opus”</i>. <b><i>Danke vielmals!</i></b></div>
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-lfo427rufko/VenvZQJwG3I/AAAAAAAAXIE/7TE5YB3T7FU/s1600/KaiserFranzJosefH%25C3%25B6he_001.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="112" src="http://1.bp.blogspot.com/-lfo427rufko/VenvZQJwG3I/AAAAAAAAXIE/7TE5YB3T7FU/s200/KaiserFranzJosefH%25C3%25B6he_001.JPG" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Kaiser Franz-Josefs Höhe, 2369m</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
Primul obiectiv era <i><b>Platoul Kaiser Franz-Josef (Kaiser Franz-Josef-Höhe)</b></i>. Drumul până acolo n-are nimic deosebit în afară de ultimii 48 de kilometri pe o şosea privată (la intrare se plăteşte o taxă, habar n-am cât, însă primeşti o broşură), care înainte de apariţia autostrăzilor reprezenta unica legătură rutieră dintre landurile Salzburg şi Carintia. O minunăţie, şoseaua numită <i><b>Grossglockner Hochalpenstrasse</b></i> – un fel de Transfăgărăşan – urcă în serpentine ameţitoare prin <b><i>Parcul Naţional Hohe Tauern (Nationalpark Hohe Tauern)</i></b>, pornind de la Piffkar (1620 m) şi continuând cu: Hochmais (1850 m), Haus Alpine Naturschau (2260 m), <a href="https://www.pinterest.com/pin/548242954616558481/" rel="nofollow" target="_blank">Fuscher Törl</a> (2428 m), Hochtor (2504 m) – unde se poate bea o cafea pe terasa bistroului în timp ce admiri peisajul; există şi un mic magazin de suveniruri – şi ţinta noastră,<a href="https://www.pinterest.com/pin/548242954616558756/" rel="nofollow" target="_blank"> Kaiser Franz-Josef-Höhe</a> (2369 m).</div>
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-KHcsZAKKGhM/VenvZWYk_kI/AAAAAAAAXIE/72uEoqC7xb8/s1600/DSC_0058.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Fuscher Törl, 2428m" border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-KHcsZAKKGhM/VenvZWYk_kI/AAAAAAAAXIE/72uEoqC7xb8/s200/DSC_0058.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="112" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Fuscher Törl, 2428m</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
Odată ajunşi la destinaţie am admirat expoziţia de maşini de epocă, <i>Höchste Automobilausstellung der Welt</i> (se laudă că ar fi expoziţia aflată la cea mai mare altitudine din lume), gheţarul <a href="https://www.pinterest.com/pin/548242954616558738/" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>Pasterze</b></i></a> <b><i>(Pasterzengletscher)</i></b> şi marmotele, însă acestea s-au ţinut prea departe pentru o fotografie decentă. Am descoperit o chestie inedită, o placă de marmură pe care este gravată <i><b><a href="https://www.pinterest.com/pin/548242954616558796/" rel="nofollow" target="_blank">„Declaraţia de la Salzburg”</a> (Deklaration von Salzburg)</b></i>. Am aşteptat degeaba, până aproape de ora zece, să se risipească norii pentru a vedea cel mai înalt vârf din zonă, <a href="https://www.pinterest.com/pin/548242954616558845/" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>Grossglockner</b></i></a> (3798 m). Am pornit înapoi la baza din Saalfelden pentru că mai aveam o ţintă de atins...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ah, poate ar trebui menţionat. Acolo sus, cu toate că eram în luna lui august, 23 erau numai 5 °C, iar eu eram în tricou şi o bluză subţire de trening. Ca fapt divers, după ora nouă au început să apară motocicliştii, am înţeles de la Hans că şoseaua Grossglockner Hochalpenstrasse reprezintă unul dintre traseele lor preferate. Tot ca o curiozitate, pe urcare am depăşit o sumedenie de biciclişti; oare ce sau cine-i mână în vârf de munte pedalând o juma’ de zi, presupun că atât le trebuie pentru cei 48 de kilometri, fiindcă nu cred că se târau cu mai mult de 5-6 km/h.</div>
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-7gpulF_FDmw/Ven1n6J8KDI/AAAAAAAAW_s/kSTOQuhg7Y4/s1600/DSC_0079.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Grand Hotel - Zell am See" border="0" height="112" src="http://1.bp.blogspot.com/-7gpulF_FDmw/Ven1n6J8KDI/AAAAAAAAW_s/kSTOQuhg7Y4/s200/DSC_0079.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Grand Hotel - Zell am See</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<b>Zell am See</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Odată reveniţi la baza din Saalfelden, după traseul de viteză în coastă de pe Grossglockner, am plecat – de astă dată, în echipaj complet: eu, Hans, Ingrid, Isolde şi Luna – spre localitatea <b><i>Zell am See</i></b>, la nici 15 kilometri spre sud; obiectivul numărul doi al zilei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un orăşel cochet, devenit de multă vreme un loc de petrecut vacanţa pentru cei cu dare de mână – n-am văzut până atunci atâtea Porsche şi alte mărci de fiţe pe metru pătrat; iar noi eram cu un prăpădit de Hyundai, deh, în Carerra 4S am fi fost cam înghesuiţi iar Luna ar fi trebuit să ducă trena, fiindcă în maşină n-ar fi încăput neam. </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span id="goog_491002671"></span><span id="goog_491002672"></span></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-7M0zxJUupMI/Ven1n5ktymI/AAAAAAAAXHc/4-Ot6OkoIhs/s1600/ZellAmSee_008.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="SCHUHHAUS STEINACHER, Zell am See" border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-7M0zxJUupMI/Ven1n5ktymI/AAAAAAAAXHc/4-Ot6OkoIhs/s200/ZellAmSee_008.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="112" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><i><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Schuhhaus Steinacher<br />Zell am See</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
Ne-am plimbat un pic pe străzile înguste, am admirat arhitectura clădirilor vechi, apoi ne-am aşezat la o terasă pe malul lacului pentru a ne delecta şi răcori cu îngheţată. Am mai luat o dată la pas leneş aleea care mărgineşte lacul <i><b>Zeller</b></i>, căreia i se spune <i>„Esplanade”</i> şi am făcut cale întoarsă, încheind astfel explorarea ţinutului Pinzgau.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu mă pricep la descrieri, nu-s Sadoveanu, aşa că las imaginile să vorbească.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mai multe poze accesaţi link-urile:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://goo.gl/photos/6kC4yPNreY8sMqFRA" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>Grossglockner Hochalpenstrasse</b></i></a> (G+)</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://goo.gl/photos/miVKeKGCZmLS1aB39" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>Zell am See</b></i></a> (G+)</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.pinterest.com/centurion7014/instantanee-austriece/" rel="nofollow" target="_blank"><i><b>Instantanee austriece</b></i></a> (Pinterest)</div>
<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-KkY__PlweNc/VenvZZBBKmI/AAAAAAAAXIE/mtXP-wb7UCA/s1600/HochAlpenStrasse_001.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Fuscher Törl, 2428m" border="0" height="180" src="http://3.bp.blogspot.com/-KkY__PlweNc/VenvZZBBKmI/AAAAAAAAXIE/mtXP-wb7UCA/s320/HochAlpenStrasse_001.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Grossglockner Hochalpenstrasee, Fuscher Törl, 2428m</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-1hTIQnnUofo/VenvZW9jwiI/AAAAAAAAXIE/TD_LWNK7uIA/s1600/KaiserFranzJosefH%2525C3%2525B6he_002.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Höchste Automobilausstellung der Welt " border="0" height="180" src="http://1.bp.blogspot.com/-1hTIQnnUofo/VenvZW9jwiI/AAAAAAAAXIE/TD_LWNK7uIA/s320/KaiserFranzJosefH%2525C3%2525B6he_002.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Höchste Automobilausstellung der Welt </i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-SwFdeFuEH_c/VenvZVQLTEI/AAAAAAAAXIE/67pEX7y4bi8/s1600/KaiserFranzJosefH%25C3%25B6he_004.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Pasterze Gletscher" border="0" height="180" src="http://4.bp.blogspot.com/-SwFdeFuEH_c/VenvZVQLTEI/AAAAAAAAXIE/67pEX7y4bi8/s320/KaiserFranzJosefH%25C3%25B6he_004.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Pasterze Gletscher</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-kTFO3dt_pOk/Ven1nwRbzCI/AAAAAAAAXHc/yRJN_eFd7Dw/s1600/ZellAmSee_009.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Stadtplatz, Zell am See " border="0" height="180" src="http://2.bp.blogspot.com/-kTFO3dt_pOk/Ven1nwRbzCI/AAAAAAAAXHc/yRJN_eFd7Dw/s320/ZellAmSee_009.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Stadtplatz, Zell am See </span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img alt="Zeller See - Zell am See" border="0" height="180" src="http://1.bp.blogspot.com/-1uN0LXmUHcA/Ven1nzLWM8I/AAAAAAAAW_s/IpAE5g_rpNc/s320/DSC_0077.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" title="Tinutul Pinzgau" width="320" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><i>Zeller See - Zell am See</i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-vtapPSpR1rk/Ven1nx1Mx_I/AAAAAAAAW_0/dIu3qvZWIEw/s1600/ZellAmSee_005.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Zeller See - Zell am See" border="0" height="180" src="http://3.bp.blogspot.com/-vtapPSpR1rk/Ven1nx1Mx_I/AAAAAAAAW_0/dIu3qvZWIEw/s320/ZellAmSee_005.JPG" title="Tinutul Pinzgau" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><strike>Frumoasa</strike> Frumosul şi bestia - Zell am See</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />Centurionhttp://www.blogger.com/profile/07151639650304911903noreply@blogger.com6