Poate nu ştiaţi că...

• Unul dintre primele canale pentru alimentarea cu apă a fost construit la Roma, la începutul secolului al III-lea î.e.n. Sistemul de alimentare cu apă, cunoscut sub numele de Via Appia, avea o lungime de 17 km. Pe timpul lui Iulius Caesar, Roma era supranumită "Regina apelor", posedând 11 apeducte, care aprovizionau oraşul cu marea cantitate de apă necesară unei aşezări aflate în plină ascensiune demografică.

• Asirienii foloseau în secolul al VI-lea î.e.n. ceasornicul cu apă. Străbunicul ceasornicelor de azi era format dintr-un vas înalt şi îngust, din care picura apa printr-o mică deschizătură, iar un crainic dădea de ştire când vasul se golea.

• Iniţiativa de a organiza concursuri de muzică nu aparţine timpurilor moderne. Primul concurs muzical a avut loc la Roma, în anul 17 e.n. Până la Nero, concursurile de gen aveau un caracter ocazional, împăratul roman a încercat să creeze o instituţie specială, organizând competiţii, sub denumirea de Neronia, la un interval de 5 ani. Ideea nu s-a dovedit însă viabilă, renunţându-se la aceasta până când iniţiativa a fost reluată de către Domiţian, în anul 86, care a instituit concursuri muzicale din 4 în 4 ani. Aceste concursuri erau pentru chitară şi flaut, solo sau ansambluri, iar pentru desfăşurarea lor a fost construit pe Câmpul lui Marte, o sală specială, care putea să găzduiască până la 10.000 de spectatori.

• În timpul lui Mircea cel Bătrân, câţiva oşteni din Ţara Românească au participat la un turnir dat în cinstea regelui Poloniei, Vladislav Iagello, de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Cronicarul polon Dlugosz menţionează: "O sută de cavaleri s-au luptat în palestră timp de două zile, de dimineaţă până seara. La aceste jocuri au participat oşteni greci, italieni, francezi, poloni, bulgari, valahi şi sârbi".

• Lisip – sculptorul lui Alexandru cel Mare – a modelat din ordinul acestuia, 25 de călăreţi din aramă, în mărime naturală (garda personală a Cuceritorului), care au murit în lupta de la Granicos, apărându-şi regele.

• Inginerul belgian, Joseph Plateau, bazându-se pe fenomenul persistenţei retiniene (ochiul continuă să "vadă", un timp limitat, o imagine, chiar după ce aceasta a dispărut), a inventat strămoşul cinematografului, un aparat care purta cuidatul nume de fenakistiscop. Jucăria consta dintr-un disc crenelat, pe care erau desenate diferite personaje, aflate într-o mişcare descompusă în 12 poziţii succesive. Învârtindu-se, discul reflecta prin crenelurile sale cele 12 siluete într-o oglindă, dând astfel iluzia însufleţirii personajului respectiv, care executa o mişcare continuă. Aparatul a fost perfecţionat ulterior de englezul Horner şi de francezul Emile Reynaud. Acesta din urmă a realizat în 1890 un praxinoscop cu proiecţie: un cilindru crenelat, având în interior o bandă cu 12 figurine şi tot atâtea oglinjoare în centru. Adaptat la o lanternă, praxinoscopul a oferit publicului la 28 octombrie 1892, primul desen animat din lume – Bietul Pierrot – o pantomimă cu trei personaje.

Sursa: revista Magazin Istoric, nr. 3(60), 8(65), martie, august 1972

Sursa foto