miercuri, 11 septembrie 2013

Operaţiunea "Strajă pe Rin"

Straja pe Rin WW2
În zorii zilei de 16 decembrie 1944, frontul american din Ardeni este spart pe o lărgime de peste 100 km. Într-un moment în care Reichul intrase în agonie, Führerul recurge la un plan disperat: regrupează rămăşitele trupelor din Franţa şi Belgia, formează noi divizii şi le trimite într-o îndrăzneaţă ofensivă în Belgia, în regiunea pădurii şi a Munţilor Ardeni,
într-o tentativă (care ar fi putut avea mari sorţi de izbândă) de a ocupa la finalul ofensivei oraşul port Anvers. Patru zile mai târziu se conturează clar perspectiva încercuirii forţelor americane. Hitler începe să spere în reuşita disperatului său plan. Dar, în aceeaşi zi aliaţii depăşesc momentul de panică şi nedumerire, generalul Eisenhower suspendă ofensiva la est de Rin şi hotărăste concentrarea tuturor rezervelor umane şi materiale spre Ardeni, unde trebuie limitată breşa creată de trupele germane. Încercările ulterioare ale trupelor germane de a lărgi breşa şi a înainta spre Anvers rămân fără rezultat. Wehrmachul şi-a consumat toate rezervele, îşi jucase ultima carte, iar acum este obligat să se oprească fără a-şi atinge obiectivele stabilite. Apoi, sub contraofensiva aliată, trupele germane încep retragerea. La 30 ianuarie 1945, frontul revine pe aliniamentul din 16 decembrie 1944.

Pregătirea acestei operaţiuni îndrăzneţe a fost ordonată de Hitler încă din toamna anului 1944. Atunci “Linia de apărare a Rinului”, “Zidul de Vest” cum îi spuneau germanii, “Linia Siegfried” după codificarea Aliaţilor, era pusă sub asediu de către Aliaţi. La 7 septembrie von Rundstedt cere întăriri, însă pe 10 septembrie Aliaţii ocupă Bastogne. În atari condiţii, Hitler trasează drept sarcină feldmareşalilor Walther Model şi Gerd von Rundstedt planificarea ofensivei.

Model propune, sub denumirea “Ceţurile toamnei”, o ofensivă pe un front de 65 km, cu 20 divizii, in timp ce, von Rundstedt avansează proiectul ofensivei pe 35 km cu 17 divizii. La 3 noiembrie aceştia îsi prezintă planurile dar este prea târziu.

Hitler elaborase propriul plan, mai măreţ, “Wacht am Rhein” (Strajă pe Rin). La 16 decembrie, ora 5:30 AM, 3 armate vor declansa ofensiva pe un front de 140 km, de la Montjoie la Echternach, forţând Meusa între Liège şi Namur, vor ocoli Bruxelles şi vor atinge Anversul în 7-8 zile. Pe 15 decembrie, 250.000 oameni din cele 20 divizii sunt gata de luptă, tancurile Armatei 6 Panzer SS a lui Sepp Dietrich şi diviziile blindate aflate sub comanda lui Hasso-Eccard Freiherr von Manteuffel aşteaptă semnalul de a se arunca asupra Anversului (Antwerp). Aveau la dispoziţie 12.000.000 litri de benzină 15.000 tone de muniţie şi sprijinul Luftwaffe, din partea căreia Goering promisese 3.000 de avioane, însă Hitler mai realist, constată: “vom avea asadar 2.000”, în realitate au fost mai puţine.

Inutil, zarurile erau demult aruncate, iar această acţiune, curajoasă, dar cu infime şanse de reuşită, reprezenta ultima zbatere a animalului rănit de moarte, capabil încă să muşte. A urmat bătălia pentru Berlin, aici însă, cel de-al III-lea Reich, (vrut milenar), îşi trăia doar agonia, “muşcăturile” sale prindeau doar aerul.


Sursa: revista Magazin Istoric, august 1989
Sursa FOTO

6 comentarii:

  1. Daca nu Hitler ar fi decis in momentele cheie ale razboiului, soarta acestei conflagratii ar fi fost cu totul alta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Odată ce s-a renunţat la invazia Angliei şi s-a deschis frontul estic, nu prea mai erau şanse... în mintea lui "vizionară" probabil că da, însă realitatea...
      În plus, japonezii au făcut ce au făcut pe 7 decembrie '41 şi i-au scos pe americani din izolaționismul lor tradiţional... cred că ăsta a fost de fapt începutul sfârşitului.

      Ștergere
  2. Foarte bună documentarea! O să sap şi eu după teancul de reviste "Magazin Istoric" Stii care e culmea? Multe din articolele lui Ilie Ceauşescu erau foarte bune (părerea mea).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, nu scria rău, cu excepţia momentelor în care exagera prin glorificarea istoriei noastre... înţeleg aşa se "cădea" în acele vremuri :))

      Ștergere
  3. Putea să fie Hitler cel mai mare strateg din istorie, tot nu avea cum Germania să câştige acest război! Ai ceva de operaţiunea Eisenhammer?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, cum îi spuneam şi lui Robert, japonezii le-au pus şi americanii pe cap...
      N-am găsit până acum nimic despre Eisenhammer, dar mai am multe de răsfoit. Din ce am mai prins prin documentarele de la TV e ceva legat de atacul asupra hidrocentralelor sovietice; o bombă mai specială, ceva de genul... Parcă şi englezii făceau experimente cu o bombă " săltăreaţă"... Trebuie să mai caut ;)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.