Destinul se numeşte Agrippina

Nero şi Agrippina

În precedentul articol am trecut în revistă viaţa destul de controversată a împăratului roman Nero. Interesantă este şi istoria prin care acesta a ajuns să conducă imperiul, iar în această privinţă se poate afirma că, numele destinului său era Agrippina, mama sa.

Împăratului Claudiu, soţia sa Messalina îi dăruise un fiu. Fericit, Claudiu îl botezase Britannicus, în amintirea faptei de arme de care era foarte mândru: cucerirea Angliei. Dar dezmăţul Messalinei era (şi a rămas) proverbial. Căsătoria ei publică cu favoritul Silius, fără să fie divorţată de Claudiu,

Nero – un mare calomniat?

Copitele cailor care se apropie în galop răsună în ritm cadenţat pe lespezile aleii care duce spre vila romană. Nero se ridică murmurând un vers de Homer: „Zgomotul bidiviilor porniţi în pas iute îmi loveşte auzul...” Apucă două pumnale, iar secretarul său îl ajută să-şi înfigă în gât tăişul unuia din ele. Un centurion sare de pe cal şi încearcă să oprească sângele care gâlgâie din rană, acoperind-o cu mantia sa. Nero, care ştie că Senatul vrea să-l prindă de viu pentru a-l biciui până la moarte, rosteşte în şoaptă: „Prea târziu”.

Dezastrul de la Caporetto

Deşi membră a Triplei Alianţe, Italia nu a intrat în Primul Război Mondial alături de partenerele sale, Germania şi Austria. Denunţând la 3 mai 1915 tratatul care o lega de aceste două ţări, Italia s-a alăturat Triplei Înţelegeri şi a început ostilităţile cu foştii aliaţi. Sub comanda generalului Luigi Cadorna, armata italiană a înregistrat în 1916 şi în primele opt luni ale anului 1917 o serie de succese în cadrul celor unsprezece bătălii purtate împotriva austriecilor în valea râului Isonzo, cucerind, printre altele, oraşul Gorizia şi

Atentatul contra lui Heydrich

La 27 mai 1942, ora 10,30 o explozie a zguduit ferestrele caselor şi spitalului dintr-un liniştit cartier nordic al oraşului Praga. Reinhard Heydrich, şeful Reichssiherheitshauptamt (R.S.H.A.), Serviciul Central al Securitătii Reichului, Reichsprotektor in Böhmen und Mähren (Protector al Reichului în Boemia şi Moravia), Obergruppenführer SS şi

Revelaţiile unei stări febrile

Nu sunt prea sigur că interesează pe cineva, cel puţin nu în mod deosebit, faptul că sunt răcit. Iar când spun răcit, atunci să se înţeleagă că-s răcit cobză. Adică, eu nu-s omul care să se joace cu jumătăţi de măsură... ori, ori. Perfecţionist s-ar zice. Acum, mă gândesc că un mic interes totuşi ar putea să vă trezească amintita stare. Zic asta în urma propriilor observaţii de vineri când colegii parcă se ţineau la distanţa evitării oricărui pericol,

Egalitate sau inegalitate

Citind articolul lui Robert mi-am reamintit o temă care de multă vreme hoinărea prin mintea-mi uneori plictisită, poate obosită ori mai degrabă agasată şi agresată de tot ceea ce se petrece în jur. Deseori se vorbeşte despre aşa-zisa egalitate a noastră, a oamenilor, însă parcă şi mai des se ivesc argumente care contrazic teoria. În ce suntem egali? În drepturi, în şanse, poate în viaţă, mira-ma-ş… Nu mă leg de etnie, naţie sau rasă,

Bătălia Moscovei, nume de cod: “Taifun”

Contraofensiva sovietică
decembrie 1941

Ofensiva germană împotriva Moscovei – operaţie denumită codificat TAIFUN – revenea Grupului de Armate Mitte (Centru), pus sub comanda feldmareşalului Fedor von Bock, dispunând de 22 corpuri de armată, 46 divizii de infanterie, 1 divizie de cavalerie, 9 divizii motorizate, 15 divizii blindate, 6 divizii de poliţie, 1 brigadă de cavalerie SS, precum şi corpurile aeriene 7 şi 8, care alcătuiau Luftflotte 2, sub comanda

Roma republicană

Cele aproape cinci secole de istorie a Romei republicane (509-27 î.e.n.) reprezintă drumul străbătut de o mică cetate din Italia centrală, un oraş stat pentru care, la începutul secolului al VI-lea, nimic nu anunţa un destin de excepţie, de la lupta pentru supremaţie în regiunea imediat învecinată, la stăpânirea întregii peninsule – a cărei unitate o cimentează durabil – pentru ca apoi, în decurs de numai

Cea mai mare bătălie aeronavală a tuturor timpurilor

Cuirasatul Yamato lovit de o bombă
în Marea Sibuyan, 24 oct. 1944

În decursul a patru zile (23-26 octombrie 1944) în apropierea insulei Leyte, din arhipelagul Filipinelor, au avut loc trei angajamente aeronavale: în strâmtoarea Surigao, în largul insulei Samar şi în largul capului Engano. Unii istorici militari adaugă acestor ciocniri armate şi o a patra, de fapt prima în ordine cronologică,  care s-a desfăşurat în Marea Sibuyan. Toate aceste faze au fost strâns legate între ele, atât pe plan tactic, cât şi

Oamenii zăpezilor veşnice – Eschimoşii

Eschimoşii au venit în Alaska traversând strâmtoarea Bering, aşa cum indienii veniseră în America, cu vreo douăzeci de milenii în urmă, în timpurile când o limbă de pământ unea, după cum se crede, cele două continente. Se presupune că eschimoşii au trăit multă vreme în Asia, probabil de-a lungul coastei arctice a Siberiei, unde s-au găsit urme

Anecdote despre Churchill

Churchill făcând faimosul său
semn al victoriei
20 mai 1940

Sir Winston Leonard Spencer Churchill, o figură importantă în istoria Regatului Unit, deseori apreciat drept unul dintre cei mai mari lideri de război ai secolului trecut. Ofiţer în Armata Britanică, istoric, scriitor şi artist. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1953), declarat Cetăţean de Onoare al Statelor Unite ale Americii, Churchill a fost vreme de cincizeci de ani în prim planul politicii britanice, deţinând mai multe funcţii politice şi ministeriale. Tot el, în anii ’30, a fost cel care avertiza asupra pericolului reprezentat de Germania Nazistă, care începuse o campanie de reînarmare fără precedent, însă prea puţin luată în serios de către mai marii zilei. Firea sa, refuzul de a accepta înfrângerea

Depresii autumnale, nemulţumiri şi antidoturi

Mohorâtă vreme. Parcă prea s-a grăbit toamna să dea buzna peste noi. Aşa brusc, fără niciun avertisment, fără să ne facă mai întâi semn, măcar aşa cu ochiul, stregăreşte. Să ne şoptească blând şi împăciuitor, gata distracţia, las’ că poate la iarnă vă mai jucaţi în zăpadă, că oricum până la vară