Capitulare

Gata... White flag! Mă predau! Renunţ! Renunţ în încercarea de a idealiza viitorul, refuz să-mi mai consum neuronii gândindu-mă la cum să fac să fie bine, pentru ca nimeni să nu-mi poată reproşa că n-am făcut totul, nici măcar eu însumi. Am obosit să lupt într-un război pe care nu-l pot câstiga, pe care poate că l-am pierdut deja, cu mult timp în urmă, dar din orgoliu ori prea multă vanitate, nu vreau să recunosc, nu vreau să accept nici măcar în interiorul meu că,

Fără titlu

N-am titlu sau am prea multe, mi-ar trebui un slider care să prezinte alternativ toate titlurile corespunzătoare dacă nu fiecărei fraze, cel puţin fiecărui paragraf. Dacă vreţi, ceva asemănător zilelor săptămânii, luni este altfel decât marţi, marţi, altfel de miercuri, şi tot aşa... Da’ ce ne facem, lunea asta nu-i la fel cu lunea viitoare, iarăşi un impas, cum să fac diferenţa, ce titlu să pun, mai bine fără. Ah, totuşi unele gânduri revin periodic, la fel precum zile săptămânii, urmează o oarecare ciclicitate; dar tot nu m-am lămurit ce titlu să pun,

Cum punem un banner pe blog

Aceia care intraţi mai des pe acest blog vă aduceţi aminte că, în urmă cu ceva vreme am promis că scriu despre cum se face un banner şi cum se poate pune codul acestuia pe blog pentru a putea fi copiat pe un alt blog. M-a luat însă valul călătoriilor virtuale şi am tot amânat postarea materialului. Bine, o metodă simplă este disponibilă pe Toate Blogurile, dar dacă vreţi să aveţi satisfacţia lucrului “self made” nu-i deloc dificil. Acum, să nu vă faceţi impresia

Aşa NU! – Aşa DA!

Pentru că tot spuneam că până prin august postez pe blog doar texte care se scriu aproape singure, benefice atât pentru „digestia” cititorului, cât mai ales pentru moleşeala intelectuală (să nu-i zic lenea) autorului, mi-am propus să „dau o tură” prin blogosferă şi evident să vă informez cu privire la ce mi-a atras în mod deosebit atenţia. N-ar fi pentru întâia oară când îmi permit să recomand ceea ce citesc, asta pentru că întâi de toate

Satisfacţia muncii vs. Mirajul câştigului facil

Oare mai există aşa ceva, nu noţiunea (e vehiculată mai peste tot), ci senzaţia, percepţia. Mai poate cineva spune că are sentimentul de satisfacţie dăruit de munca depusă. Nu mă refer aici la munca văzută prin prisma actului creaţiei artistice, a unui act „pro bono” sau a voluntariatului, aici intervin alţi factori de evaluare, alt etalon după care se măsoară. Este vorba de jobul omului obişnuit.

Mă gândesc că, nici nu se pune problema vreunei satisfacţii atunci când

Ce se citeşte, ce scriem?

Azi mi-au „căzut” ochii pe bara laterală la rubrica Cele mai citite articole. Sunt setate să apară primele 10 cele mai citite din ultimele 30 de zile. Ca să nu vă surmenaţi căutând prin haotica organizare a „sidebarului”, cam ăsta este TOP ZECE

Necunoscutul, fascinaţie sau teamă

Fiindcă este luni şi aveţi neuronii odihniţi după un weekend relaxant, haideţi să facem puţină înviorare (pseudo)intelectuală. Să vorbim aşadar, despre necunoscut, uneori ne temem de EL, alteori, dimpotrivă, ne fascinează. Totul depinde de contextul în care apare. Evident, dacă ne gândim la o călătorie de vacanţă, undeva într-o locaţie necunoscută

Insulele Baleare şi Insulele Canare

Multă vreme, artiştii au preferat clima mediteraneeană blândă şi peisajul Insulelor Baleare. Astăzi, în vârf de sezon estival, ele sunt luate cu asalt de turişti, iar pentru a descoperi lumea construcţiilor preistorice şi a golfurilor magnifice, vino aici în afara sezonului. Ia un feribot de la Barcelona sau Valencia, un avion de la Madrid, Barcelona,

Andaluzia şi Murcia

Ritmurile de flamenco şi ecourile maurilor te însoţesc prin vastele teritorii ale Andaluziei. Sevilla, Córdoba şi Granada reprezintă o sinteză a trecutului, în timp de coasta atrage milioane de iubitori ai soarelui. O sierra abruptă şi sălbatică, văi înverzite, hectare de livezi de măslini, vârfuri înzăpezite, albastrul Mării Mediterane, sate colinare uluitoare

Istorioare amuzante

Ne întrerupem pentru o zi fascinanta călătorie de-a lungul Spaniei pentru o scurtă incursiune, la fel de arăgătoare (zic eu) în paginile istoriei, dar nu o istorie plictisitoare cu ani de domnie, descrierea cronologică a evenimentelor şi  fel de fel de astfel de detalii incomod de ţinut minte, care îi fac pe unii să urască istoria încă de pe băncile şcolii, iar mai apoi nemaifiindu-le de niciun folos să o ignore total, în semn de răzbunare. Vorbim despre un alt fel de istorie,

Castilla-La Mancha şi Extremadura

Odată lăsate în urmă câmpiile pustii din La Mancha, apar surprize precum Cuenca şi Toledo. Dealurile şi văile bucolice din Extremadura te conduc la oraşele istorice Cáceres, Mérida şi Trujillo. Aceasta este o regiune în care poţi să te abaţi de la „căile bătătorite”. Castilla-La Mancha, acest teritoriu fertil dintre

Castilla şi León

Aproape că poţi auzi armatele maure şi creştine tunând şi fulgerând pe câmpiile acestui ţinut întins. Având din loc în loc castele, superbe catedrale, numeroase mănăstiri şi monumente renascentiste din piatră aurie. Vastă, adesea aspră, dar întotdeauna fascinantă, aceasta este indiscutabil,

Estul Spaniei

Prospera coastă de est a Spaniei – a Cataluniei şi Valenciei – te va încânta cu plaje fără sfârşit, sierra pustii, vestigii romane în Tarragona şi al treilea oraş important în Spania, Valencia. Portocale zemoase, feluri originale de mâncare şi spumantul cava (alb sau rose), echivalentul spaniol al şampaniei, reprezintă tentantele

Cu capsa pusă

Azi aveam de gând să ne continuăm călătoria vituală prin Spania, însă discuţia purtată cu un coleg pe o temă numai bună de încâlcit minţile, anume, de ce merg toate de-a-ndoaselea (pretutindeni, presupun, dar la noi mai abitir), mi-a deturnat planul. Acum aveţi explicaţia titlului şi imaginii.

Aşadar, conversam, la modul general, referitor la percepţia noastră asupra normalului, privit din toate unghiurile. Chiar, s-a întors cumva

Barcelona

Dacă am dedicat Madridului un articol, cred că Barcelona, un oraş mândru şi autonom care iradiază un stil propriu, merită cu prisosinţă acelaşi „tratament”. Arhitectura gotică şi de început de secol al XX-lea se îmbină armonios cu stilul construcţiilor contemporane, magazine ispititoare, atât noi, cât şi vechi, muzee inovatoare şi restaurante de primă clasă.

Printre bogăţiile Barcelonei se numără

Nord-estul Spaniei

De la satele de pescari basci până la comunităţile izolate de fermieri, podogoriile întinse şi Munţii Pirinei, Nord-estul Spaniei oferă turismului o diversitate de opţiuni. Poţi schia, urca pe munte, degusta vinuri, vizita mănăstiri sau admira arta contemporană în Bilbao. Bariera muntoasă care separă Spania de Franţa este mărginită

Nord-vestul Spaniei

Între Atlantic şi Sierra Cantábrica se află regiunile Galicia, Asturia şi Cantabria. Santiago de Compostela este principala atracţie. Alte obiective turistice includ picturile rupestre, bisericile antice şi mâncarea deosebită bazată pe fructe de mare. Dacă ar fi să rămâi cu o singură imagine după vizitarea nord-vestului Spaniei, aceasta ar fi o simplă cochilie de scoică. Acestea sunt peste tot: pe farfurii, pe bastoanele pelerinilor şi pe indicatoarele care arată direcţia către cel mai important loc de

Madridul şi împrejurimile sale

Viaţa de noapte intensă a Madridului este dublată de fermecătoarele sale muzee care te ademenesc într-un maraton vizual printre unele dintre cele mai valoroase colecţii de artă şi tablouri ale lumii. Madridul este totodată un oraş al răsfăţului gastronomic, al muzicii bune şi al modei. Întins pe Meseta, podişul Spaniei Centrale, Madridul este amplasat perfect pentru a-şi putea îndeplini funcţia de coordonare a celor 18 regiuni autonome ale Spaniei. Oraşul este capitala Spaniei din 1561, când regele Filip al II-lea a mutat aici Curtea de la Toledo.

Şi istoria ştie de glumă

După ce am călătorit de-a lungul şi de-a latul Franţei, mă gândem să vă iau de azi începând (după ziua de pauză dedicată istoriei, puţin mai altfel, de ieri) într-o excursie pe meleagurile Spaniei. M-am răzgândit, teritoriul Spaniei este cam la fel de întins ca şi cel francez, o zi în plus de odihnă fiind chiar indicată. Continuăm aşadar cu (ce altceva decât) istorie, dar nu orice fel de istorie,

Escrocheria secolului

Timp de 20 ani Thérèse Humbert a fost una dintre vedetele Parisului. În luxuoasa sa locuinţă de pe Avenue de la Grandée-Armée, în castelele sale de la Celeyran şi Vives-Eaux, a dus o viaţă "pe picior mare". Soţul ei, Frédéric, fusese deputat, iar socrul, Gustave Humbert, vice-preşedinte al Senatului

Sudul Franţei şi Corsica (2)

"Celălalt" sud al Franţei, Languedoc-Roussillon este fără doar şi poate la fel de strălucitor precum Provence şi Côte d’Azur, doar că face mai puţină paradă de el însuşi. Aceste două provincii se întind de la Rhône la Pirinei şi de pe coastă până la ţinuturile de sus de la Cévennes, Corbières şi Minervois. Languedoc îşi datorează numele limbajului medieval al trubadurilor (la langue d’oc). În Roussillonul cel cu iz spaniol, mândru avanpost nordic al Cataloniei, devenit parte din Franţa

Sudul Franţei şi Corsica (1)

Situat între Italia şi Spania şi cuprizând Côte d’Azur, Provence şi Languedoc-Roussillon, sudul Franţei excelează în locuri de vacanţă, vestigii romane, sate medievale, plaje cu nisip fin şi edificii moderne, toate răsfăţate de un climat perfect. Sudul Franţei este o destinaţie de vacanţă extrem de populară, de asemenea reprezintă

Sud-vestul Franţei

Sud-vestul Franţei combină atracţiile de vacanţă precum soarele, marea şi nisipul cu o bogată moştenire istorică şi culturală şi cu peisaje deosebit de pitoreşti. Regiunea este străbătută de râuri mari ca Garonne, Dordogne, Lot şi Tarn şi este plină de podgorii. Călătorind prin sud-vestul Franţei, vei străbate unele dintre cele mai

Citadela se prăbuşeşte

Cea mai mare bătălie de blindate din istorie s-a desfăşurat în vara anului 1943, în zona Kursk, unde acum 70 de ani a răsunat cântecul de lebădă al Panzerelor germane. Desigur, acum când istoria celei de-a doua mari conflagraţii mondiale mai are destul de puţine enigme de elucidat (nu este însă cazul bătăliei de la Kursk), epilogul ni se pare cât se poate de firesc. Oricât de performante ar fi fost tancurile Tiger Pzkw-VI (mult prea lăudat, având destule deficienţe tehnice, iar în altă ordine de idei, numărul acestora era extrem de limitat, fiind produse în total

Centrul Franţei şi Alpii

Chambéry-Fontaine des Élephants

Regiunea cuprinde Burgundia, Munţii Jura (de-a lungul graniţei cu Elveţia, alcătuiţi din platouri de calcar, tăiate de văi adânci, bogat împăduriţi şi plini de râuri, lacuri şi cascade), Valea Ronului, Alpii şi în vest munţii din inima Franţei, Masivul Central. Burgundia este în primul rând o regiune agricolă, dominată de prestigioasa sa industrie a vinului. Valea Ronului a fost, timp de milenii, o importantă rută comercială, iar în prezent are mai multe oraşe mari şi centre industriale. Înălţimile abrupte, cheile adânci, apele limpezi şi platourile Alpilor

Valea Loarei

Château Chambord

Având o climă blândă şi peisaje îmbietoare, Valea Loarei este adesea considerată drept chintesenţa regiunilor franceze. Gloria supremă a Văii Loarei – recent integrată în patrimoniul UNESCO – este reprezentată de magnificele castele ce domină malurile Loarei şi afluenţilor ei. Loc de distracţie al regilor şi nobililor din Evul Mediu, Valea Loarei