Reflexii de sfârşit de an (drăceşti)

Finele A.D. (anu’ dracului, traduce cineva latinescul Anno Domini) 2013 este aproape, foarte aproape, s-ar spune, metaforic vorbind, că bate la uşă, de fapt este deja după uşă. Ar fi păcat să nu profit de ultimele ore şi să nu scriu ultimul text pe anul încă în curs. La anu’ mai vedem… Oricum am motive serioase să continui, tocmai am primit un nepreţuit „cadou” din partea unui personaj deja consacrat pe acest blog,

Muzica războiului

Statuie Lili Marleen - Munster, Germania

Vă întrebaţi desigur care şi unde este legătura. În afară de ţăcănitul armelor automate, bubuitul tunurilor şi grenadelor, exploziilor bombelor, huruitul tancurilor şi avionelor există şi muzică, la propriu. Mea culpa, de Crăciun nu v-am pus „Stille nacht” şi nici „O Tannenbaum”. Textul despre campania din 1940, Blitzkrieg-ul triumfal al Wehrmacht-ului şi dezastrul Olandei şi Belgiei, culminând cu cel francez, se identifica, privind retrospectiv, cu propria-mi „campanie” din 2013,

Prăbuşirea frontului belgian

Coloană de tancuri germane Panzer I
vestul Belgiei, mai 1940

Înfrângerile neaşteptate suscită întotdeauna semne de întrebare. Rezultatul, catastrofal pentru democraţiile occidentale, înregistrat în campania din 1940 nu face excepţie de la regulă. În numai câteva săptămâni, armatele olandeză, belgiană şi franceză au depus pe rând armele. Un dezastru pe cât de total pe atât de fulgerător n-a putut decât să trezească fireasca dorinţă de a înţelege ce se întâmplase de fapt. S-a vorbit de un dezechilibru de forţe, s-a adus în discuţie trădarea, ba chiar s-au găsit câţiva ţapi ispăşitori,

Egoism

A trecut deja jumătatea lunii decembrie şi toată lumea stă cu gândul la sărbătorile care urmează. Până şi la serviciu s-a instalat un soi de atmosferă mai relaxată decât în restul anului. Îmi zic să profit de lejeritatea programului şi încep să mă gândesc la Crăciun şi la noaptea dintre ani. Se pare că m-a pătruns spiritul sărbătorilor citind nepreţuitele sfaturi, generos împărtăşite de Ionuţ, referitoare la alegerea bradului. Auzi, brad de Normandia...

Un atentat mai puţin cunoscut

Trenul urma să treacă pe acolo. Din acest tren, Hitler nu trebuia să iasă viu. Atentatul a avut loc 49 de kilometri după Tczew, în direcţia Chojnice. Linia ferată trece aici peste un rambleu. La stânga se întinde o pădure, la o depărtare de 200 de metri. Localitatea Stryhovo se află în imediata apropiere. Aceasta este descrierea sumară a scenei unde, în iunie 1942, partizanii „Gryf” s-au postat de-a lungul pădurii, paralel cu linia ferată,

Efect de bumerang

Se apropie sfârşitul de an, poate de asta cam bate vântul p-aici, dacă e să iau în considerare cele trei (3) texte postate pe blog în 11 zile. Toată lumea îşi face bilanţul anului care tocmai stă să se încheie, unora le iese cu plus, altora cu minus, iar alţii sunt pe zero (fericiţii de ei, n-au „profit”, deci nu plătesc impozite). Apropo, n-or fi inventat aleşii vreo taxă pe fericire, asta pe lângă noile hotărâri înţelepte, luate la ceas de seară (precum şpringarii) şi

Istoria unei tapiserii – bătălia Hastings

Bătălia de la Hastings, cu preliminariile, desfăşurarea şi urmările ei, a fost descrisă de un document de o rară expresivitate, mai precis de un document-operă de artă, unic prin frumuseţea ca şi prin precizia sa. Este vorba de Tapiseria de la Bayeux, cunoscută sub denumirea Tapiseria reginei Matilda, creaţie în care fantezia artistică cea mai exuberantă este ţinută în frânele veridicităţii celei mai riguroase. Tapiseria este o cronică vie a timpului povestită cu pasiune, într-un ritm de cavalcadă.

Enigme ale istoriei: asasinul lui Mozart

Puşkin a închinat una dintre lucrările sale de teatru – o tragedie în versuri – relaţiilor dintre marele compozitor Wolfgang Amadeus Mozart şi un muzician de mâna a doua, dar foarte la modă în acea epocă, Antonio Salieri. Invidiind talentul şi succesul lui Mozart, Salieri îl otrăveşte: acesta este foarte pe scurt, subiectul piesei, care în zilele noastre trece drept o frumoasă parabolă romantică a geniului căzut victimă mediocrităţii. Atunci când a fost prezentată pentru prima oară, multă lume îşi punea cu toată seriozitatea întrebarea dacă tragedia poetului rus nu se întemeiază totuşi pe un fapt autentic.

După o lungă pauză, problema a fost din nou abordată, de către Igor Belza, un istoric în istoria muzicii. Investigaţiile

După 1 decembrie

Exact, scriu despre întâi decembrie sau ziua naţională (ştiu, nu am folosit majuscule, pur şi simplu nu am simţit nevoia) cu o zi întârziere, la timpul trecut s-ar spune. De ce, nimic mai simplu, că să cadreze în vreun fel cu temele mele predilecte, istoria. Mă gândesc că, poate merită explicată în două-trei cuvinte lipsa majusculelor; cât se poate de direct, nimic din ceea ce este specific acestei zile nu reuşeste să-mi inducă ideea de sărbătoare. Nici paradele militare, nici mulţimea agitând steguleţe