Recunosc, titlul e parcă decupat din tabloide, măcar ăsta să fie senzaţional, evitând elegant exprimări fade de tipul: însemnări, relatări sau amintiri de pe front, din copilărie ori din dubla viaţă (30 cu 26 de zile) a centurionului. Să dăm dară o ţâră de culoare textului, deoarece conţinutul în sine e la fel de anost (dacă nu un pic mai mult) decât acela al precentelor zece, hai doişpe texte. Ştiu Dragoş, ştiu, te zgârie pe retină 
(şi pe timpan dacă citeşti cu voce tare), da’ ştii doar că nu pot scrie ori rosti numeralu’ ăla de-ncepe cu douăspre... ptiu, drace. 
(şi pe timpan dacă citeşti cu voce tare), da’ ştii doar că nu pot scrie ori rosti numeralu’ ăla de-ncepe cu douăspre... ptiu, drace.
Prin urmare (grecii fac comerţ pe mare), pen’ că vorbirăm cândva despre căţeluşa Luna, ea este personajul – aproape de desen animat, dacă m-aş lua după năzbâtiile de care este capabilă şi pe care le face, voind parcă a-mi testa rezistenţa la stres. În rest, numai de bine, ea e bună, dracu-i rău (că n-o ia), însă tot mi-e drag de ea.
