luni, 1 februarie 2016

Corespondenţe de front – Strategie

A goal without a plan is just a wish
Ştiţi povestioara aceea despre cei doi tăietori de lemne? Căutaţi-o pe net, sigur daţi de ea. Nu-i lungă, însă nici foarte scurtă, iar mie mi-e cam lene s-o transcriu, mai cu seamă de pe telefon. Pentru a pătrunde în atmosferă o să v-o povestesc în linii mari.

Atenţie! Doi oameni se apucă să taie câte un copac. Ambii au aceeaşi forţă şi dexteritate în mânuirea toporului. Primul dintre ei loveşte cu securea constant luând scurte pauze pentru a-şi recăpăta suflul. Cel de-al doilea lua câte o pauză la fiecare oră. În final primul tăietor era la capătul puterilor, lac de sudoare şi abia dacă trecuse de jumătatea trunchiului, în timp ce al doilea doborâse copacul. Nu e nici un mister, învingătorul se folosise de fiecare pauză pentru a-şi ascuţi toporul.

Lăsând deoparte interpretarea clasică a numitei pilde, ceva despre „ascuţirea spiritului” şi alte baliverne – o găsiţi pretutindeni în nemărginitul spaţiu virtual, dacă vă interesează comentariul (pseudo)academic – haideţi s-o translatăm în spiritul liber şi un pic (maxim pe jumătate) drăcesc al acestui blog.

Aşadar, faptul că unul dintre cei doi tăietori de lemne se oprea periodic pentru a-şi ascuţi toporul, denotă un plan dinainte stabilit, o strategie câştigătoare. Celălalt, pesemne prea încrezător în propriile-i forţe, i-a dat înainte, precum tancul sovietic. La prima vedere nimic rău, a fost şi asta o tactică victoriosă în istorie, numai că tancurile acelea erau multe, iar producţia depăşea cu mult rata de distrugere. El e unul şi are doar o singură secure, care mai are şi prostul obicei de a se toci.

Un pic de fizică, pentru limpezirea situaţiei. Copacul, mai exact lemnul, se presupune că are o rezistenţă constantă (posibil mai mare către interior). Credeţi cumva că omul cu toporul poate menţine constanţa puterii loviturilor, de bună seamă că nu, iar aici se mai adună inevitabila uzură a uneltei. Copacul va pierde în cele din urmă, însă câstigător va fi acela care a luat în calcul toate variabilele.

Vă spun, din experianţa ultimilor ani (destul de mulţi), înaintea oricărei acţiuni este indicat să avem un plan; altfel ţinta va rămâne la nivelul lui aş vrea să... Nu orice plan, ci unul care să se plieze cât mai exact la condiţiile din teren. Nu trebuie să fie neapărat complicat, de obicei chestiile simple dau rezultatul cele mai bun şi duc la obţinerea maximului dintr-o anume situaţie. Aş putea dezvolta dând exemple referind actualul serviciu, sau joburile anterioare, însă v-aş plictisi, din moment ce aţi prins ideea – firesc aş spune, e la mintea cocoşului.

Atât din Bürmoos, Salzburg, Österreich. Centurion, over & out.


Sursa FOTO


16 comentarii:

  1. Cel mai simplu plan pentru primul ar fi fost să-şi ia cu el o secure-două de rezervă, bine ascuţite în prealabil. ;)

    Problema apare atunci cînd mergi cu bicicleta prin pădure, se lasă seara şi faci pană. N-ai secure la tine - cu ce faci focul să te încălzeşti pînă trece noaptea: cu surcele? Da' n-ai nici chibrit, futu-i, că eşti nefumător!

    De aici variante pe care nu le mai detaliez.
    Life is a bitch - fuck it! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi vezi de ce e bine să ai un plan? Iar ca să car după mine două-trei topoare nu mi se pare tocmai comod, afară de situația în care aș fi vreun Schwarzenegger în anii lui buni. :D

      Și uite cum descoperim avantajele fumătorilor; dezavantajele le putem scoate din discuție fiindcă banii s-ar duce pe bomboane și oricum toți murim odată. ;) :))

      Ștergere
    2. Scenarii, scenarii… Depinde cum ajungi la "locul faptei" - dacă ai mijloc de transport solid poţi lua o tîrnă de securi. ;)

      Eu n-am avut problema cu bomboanele după ce m-am lăsat. De fapt, n-am avut nici o problemă. :)

      De murit om muri noi, nu-i bai, da' cîteodată, dacă ai motiv solid de-a mai respira, poţi să zici "die another day", ca 007. :D

      Ștergere
    3. Tu vrei să ajung ca știi tu cine?
      Nu mai bine zic io "auf Wiedersehen" cât sunt încă în toate mințile, recte conștient de mine și de ce se întâmplă în juru-mi? ;)

      Ștergere
    4. Las' că poate pînă atunci o să ai pe cine să vrei să te răzbuni şi o să-i dai de lucru să te îngrijească încă vreo două'j de ani! :))

      Hai, lasă prostiile şi fii cu ochii pe plută, că mi-e poftă de-o saramură de peşte! :D

      Ștergere
    5. De parcă aș mai simți atunci vreo satisfacție... E drept nici n-o să-mi dau seama că numa' om nu mi-s. ;)
      Rămân la varianta "die young" sau cel puțin "quick". :D
      Dacă îmi permit luxul, o să zic va Herr Sepp, dacă tot trebuie, atunci s-o facem "g'scheit, mit einen Zigarette". :)) Adică să știu că mi-a trăit zilele cum am dorit, să nu plec cu regrete.

      Acu aștept să primesc cârlige "moca" că doar n-o să plătesc distracția și în virtual, ajunge permisul din off-line ;)

      Ștergere
  2. Satisfacţia o trăieşti anticipat. :P

    Cine zicea "live fast, die young"? :-? Se pare că nici eu n-am trăit destul de rapid. :))

    Hai gata cu dispoziţia asta de umor negru englezesc, umple juvelnicu' ăla odată că mi se lungesc urechile de foame! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiindcă tot ai adus vorba de engleji", io-s "lord", admir peștele apoi îl eliberez. Până și jocul încurajează fairplay-ul; primești puncte de faimă și cu alea urci treptele. ;)

      Ștergere
    2. Cu fairplayu' mori de foame, în pana mea! :))

      Ștergere
    3. Drept ai, însă numai ce ne-am referit la satisfacție; iar faptul că îți lași învinsul liber după ce ți-ai demonstrat superioritatea tactică îți dă un astfel de sentiment. ;)

      Ștergere
    4. Să vezi ce satisfăcut mă simt io cu burta plină! :P :))

      Ștergere
    5. Numa' la foale îți stă mintea. Mă așteptam la puțină sensibilitate, după versurile de pe foaia ta; ori în cazu' ăsta nu auzi șoaptele Eterului... :P

      Ștergere
    6. Cine, io sensibil?! Ha ha ha! :-"

      Ștergere
    7. Aș spune al dracu' de sensibil. :P

      Ștergere
    8. Lasă numa' al dracu' şi batem palma. :P :))

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.