duminică, 17 iulie 2016

Iluzii păcătoase...

Sometimes people don't want to hear the truth because they don't want their illusions destroyed
... drăceşti sau cât ne mai place să ne minţim frumos!

Leneveam în fotoliu cu o carte în mână. S-ar zice că citeam, un fel de a spune, nu mă preocupa nici măcar titlul, voiam doar să-mi abat gândurile. Prea cald pentru o cafea, nici pomeneală pentru coniacul aferent. Prin urmare pe măsuţa de alături şedea un pahar cu vin alb, uşor, de vară. Temperatura lichidului încă optimă. La intervale regulate, nu prea lungi – să nu dau vinului timp să se încălzească – sorbeam o gură din lichidul aromat. Între, mai aprindeam o ţigară, mai citeam un alineat şi-l priveam pe „alsacianul” tolănit sub măsuţă. Nu era nici el în apele lui, prea cald. Nici nu mă mir, cu blana lui – mie până şi tricoul mi se părea cojoc de iarnă. Nu-i ardea de plimbare, nici de joacă şi nici de prostu-i obicei de a mă sâcâi taman când nu vreau decât să fiu lăsat în pace. O fi devenit empatic? Simte că vreau linişte şi-mi dă un răgaz; oare cât l-o ţine?

marți, 12 iulie 2016

Imperiul roman de Apus şi Imperiul roman de Răsărit

Roman centurion
După moartea lui Theodosius I, în anul 395 (17 ianuarie), imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Flavius Arcadius devine împărat al provinciilor din răsărit (pars Orientis) cu capitala la Constantinopol, iar Flavius Honorius al celor de apus (pars Occidentis) cu capitala la Ravenna. Unitatea teritorială a Imperiului este astfel destrămată. Puterea reală la cele două curţi este exercitată de generalii Rufinus (în Orient) şi Stilicon (în Occident).

Unitatea Imperiului roman rămâne, teoretic, necontestată şi după 395. În realitate însa sunt tot mai pregnante separarea şi diferenţierea celor două părţi devenite, practic, două state diferite. Atât politica internă cât şi cea externă a fiecăruia fiind dictate de necesităţile proprii şi nu de dezideratul salvgardării unităţii.