Ardenii în flăcări

La 16 decembrie 1944, (în zorii zilei, 5:30, după regula generală a Wehrmachtului, de la care se abătuseră o singură dată, pe frontul de est, în bătălia de la Kursk), forţele celui de-al treilea Reich, lansează o puternică ofensivă în Ardeni, spărgând frontul pe o lărgime de peste 100 de km. Planul german urmărea ocuparea podurilor de pe Meuse, cucerirea oraşului Liège, nod de comunicaţii vital pentru aliaţi şi înaintarea spre Schelde pentru cucerirea
portului Anvers, despre care germanii ştiau că este punctul de aprovizionare pentru fronturile engleze şi americane, iar dacă reuşeau să-l captureze, Armata a 2-a britanică şi Armata 1 canadiană ar fi fost izolate de forţele americane din sud. Astfel, anglo-canadienii izolaţi puteau să fie atacaţi de trupele de paraşutişti masate la nord pe cursul inferior al Rinului, printre canalele Olandei.

Comandantul forţelor germane, feldmaresalul Gerd von Rundstedt, a fost foarte aproape de a ajunge la Meuse şi a-şi îndeplini scopul, forţele sale fiind stopate la doar 4 mile de obiectiv. Pentru aceasta, Eisenhower s-a văzut nevoit în momentul critic, să-l transfere pe Montgomery la comanda sectorului american, (în ciuda animozităţilor reciproce dintre cei doi şi generând nemulţumirea unor generali din forţele S.U.A.), pentru a putea stăvili ofensiva germană. Feldmaresalului von Rundstedt i se puseseră la dispoziţie toate mijloacele posibile, trupe şi material de luptă, sub comanda sa fiind două armate de blindate şi o a treia motorizate, dispunând de mari rezerve de combustibil şi muniţie (12.000.000 litri de benzină şi 15.000 tone de muniţie) depozitate în zona Ardenilor. De asemenea Göring promisese să sprijine ofensiva cu 3.000 de avioane ale Luftwaffe, însă Hitler, de data aceasta mai realist, se baza pe doar 2.000. Însă principalul atu al lui von Rundstedt era Armata a 6-a blindate, masată în secret în spatele "liniei Siegfried".

În cea mai rece din ultimii 50 de ani, germanii înaintează şi reuşesc încercuirea trupelor de paraşutişti americani (celebra Divizie 101 aeropurtată) care apărau oraşul Bastogne. Din 21 decembrie 150.000 soldati germani asediau Bastogne dar nu reuşeau să-l cucerească. La 22 decembrie von Rundsttedt adresează un ultimatum trupelor americane, declinat imediat de generalul de brigadă Anthony C. McAuliffe, comandantul Diviziei 101 paraşutişti. Trupele americane rezistă atacurilor susţinute din 23 decembrie, apoi din 24 decembrie. Împotriva oraşului se năpusteau 6 divizii germane sprijinite de unităţi blindate, însă tunurile antitanc îsi făceau datoria din plin; în zilele de asediu scoseseră din luptă 148 de blindate germane. La 25 decembrie forţele aeriene americane profitând de cerul senin declanşează atacul în valuri asupra infanteriei şi blindatelor lui von Rundstedt. Este prima ripostă veritabilă împotriva trupelor naziste. A doua zi coloanele blindate americane din sud îşi fac apariţia în orasul asediat pentru a acorda sprijinul atât de necesar greu încercatei Divizii 101 aeropurtată.

Pentru bătălia din Ardeni, această încleştare decisivă care ar fi trebuit, în viziunea lui Hitler, să asigure victoria finală, germanii concentraseră în zonă Armata 5 blindate comandată de von Manteuffel, Armata 6 Panzer SS, a lui Sepp Dietrich şi Armata 7, sub comanda lui Erich Brandenberger, adică aproape 24 de divizii dintre care 10 blindate. Hitler spera ca trupele sale să ajungă în 2 zile la Meuse iar la Anvers în 3 săptămâni. De asemenea, spera să încercuiască cele 38 de divizii aliate şi să deturneze epilogul devenit evident. Montgomery cu paraşutiştii săi şi cu Divizia 51 scotieni (eroii de la El-Alemein) a aplicat lovituri puternice trupelor germane. Aventura lui Rundstedt a costat Germania 250.000 de soldati; la scurt timp după eşecul ofensivei din Ardeni, von Rundstedt este înlocuit de felmaresal von Kesselring, rechemat din Italia pentru a încerca să ţină piept presiunii crescânde a trupelor aliate. Timp de 10 zile soarta războiului era în cumpănă, lumea întreagă aşteptând deznodământul încleştărilor din Ardeni cu sufletul la gură, apoi a răsuflat uşurată. La începutul lunii ianuarie 1945, după eşecul primei tentative, germanii au încercat un nou atac în aceeaşi regiune, în paralel cu o acţiune ofensivă în Alsacia pentru recucerirea oraşului Strasbourg. Însă această ultimă acţiune de anvergură nu avea cum să aibă sorţi de izbândă, deoarece la 12 ianuarie sovieticii trec la vaste ofensive pe tot frontul central, între Vistula şi Oder şi în Prusia Orientală. Istoria fusese scrisă, după mai puţin de patru luni, cel de-al treilea Reich înceta să mai existe.

Sursa: revista Magazin Istoric nr. 5(62), mai 1972

Sursa foto