naviga "camuflat" drept transportor de turbă. Misiunea trupelor speciale britanice eşuează pe 31 octombrie, victimă a factorilor meteorologici care duc la pierderea torpilelor remorcate. “Arthur” este apoi sabordat pentru a nu da de bănuit germanilor.
Amiralitatea britanică nu renunţă însă la ideea distrugerii navei amiral a flotei germane şi în septembrie 1943, submarine de buzunar întreprind un atac asupra lui Tirpitz, în cadrul operaţiunii cu numele de cod “Source”. Grav avariat cuirasatul este “spitalizat” în fiordul Kaa. Peste câteva luni este reparat, fără a-şi redobândi eficacitatea pentru operaţiuni de mare amploare. Englezii însă nu aveau de unde să ştie de gravele deteriorări şi credeau pe mai departe în atotputernicia Tirpitz-ului. Începând din primăvara lui 1944 cuirasatul devine ţinta unor masive atacuri ale bombardierelor Barracuda, operaţiunea “Tungsten”, care lasă în urmă Tirpitz-ul însângerat şi cu puntea plină de morţi şi răniţi. Nava amiral continuă totuşi să plutească, dar nu să şi lupte. Amiralul Dönitz decide transformarea navei în fortăreaţă plutitoare şi ancorarea acesteia în Fiordul Tromsö, din nordul Norvegiei. Britanicii perseverează însă în planul lor de scufundare a puternicului cuirasat. De data aceasta vor utiliza superbomba “Victory” (aproape 6.000 kg) poreclită de aviatori Tallboy (băiatul înalt), trasportată de puternicele bombardiere Lancaster. Misiunea revine Escadilelor 617 si 9 conduse de comandantul Tait, unul dintre cei mai apreciaţi comandanţi de escadrilă din Bomber Command. Bilantul primului atac, din septembrie 1944, este o gaură imensă în coca Tirpitz-ului; artileria care dotează vasul, rămâne totuşi neatinsă, dar Tirpitz nu mai este decât un bastiment mutilat. La 12 noiembrie, atacul final, conform rapoartelor britanice, bombele asupra lui Tirpitz au fost lansate între orele 8:42 si 8:45 GMT. În decursul celor 3 minute 18 bombe Tallboy au căzut pe puntea vasului sau în jurul lui. Tirpitz, este condamnat, numărul total al victimelor 700 marinari din cei 1.600 ai echipajului.
Sursa: revista Magazin Istoric nr. 11(92), 12(93) noiembrie, decembrie 1973
Sursa FOTO
Mi-ai adus aminte de colecţia "Delfin" şi de romanele lui Douglas Reeman!
RăspundețiȘtergereAhh, sigur îmi amintesc şi eu de vremea când "devoram" coleţia "DElfin".... demult... Ceva mai recent, dar tot demult aş zice, l-am descoperit pe Sven Hassel (Pedersen, parcă pe numele real) cu ale sale romane din perspectiva participantului direct la conflictul mondial.
Ștergere