luni, 30 decembrie 2013

Reflexii de sfârşit de an (drăceşti)

Al Pacino, Avocatul Diavolului, Devil's Advocate
Finele A.D. (anu’ dracului, traduce cineva latinescul Anno Domini) 2013 este aproape, foarte aproape, s-ar spune, metaforic vorbind, că bate la uşă, de fapt este deja după uşă. Ar fi păcat să nu profit de ultimele ore şi să nu scriu ultimul text pe anul încă în curs. La anu’ mai vedem… Oricum am motive serioase să continui, tocmai am primit un nepreţuit „cadou” din partea unui personaj deja consacrat pe acest blog,

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Muzica războiului

Statuia Lili Marleen, Munster Germania
Statuie Lili Marleen - Munster, Germania
Vă întrebaţi desigur care şi unde este legătura. În afară de ţăcănitul armelor automate, bubuitul tunurilor şi grenadelor, exploziilor bombelor, huruitul tancurilor şi avionelor există şi muzică, la propriu. Mea culpa, de Crăciun nu v-am pus „Stille nacht” şi nici „O Tannenbaum”. Textul despre campania din 1940, Blitzkrieg-ul triumfal al Wehrmacht-ului şi dezastrul Olandei şi Belgiei, culminând cu cel francez, se identifica, privind retrospectiv, cu propria-mi „campanie” din 2013,

luni, 23 decembrie 2013

Prăbuşirea frontului belgian

Invadarea Belgiei mai 1940
Coloană de tancuri germane Panzer I
vestul Belgiei, mai 1940
Înfrângerile neaşteptate suscită întotdeauna semne de întrebare. Rezultatul, catastrofal pentru democraţiile occidentale, înregistrat în campania din 1940 nu face excepţie de la regulă. În numai câteva săptămâni, armatele olandeză, belgiană şi franceză au depus pe rând armele. Un dezastru pe cât de total pe atât de fulgerător n-a putut decât să trezească fireasca dorinţă de a înţelege ce se întâmplase de fapt. S-a vorbit de un dezechilibru de forţe, s-a adus în discuţie trădarea, ba chiar s-au găsit câţiva ţapi ispăşitori,

joi, 19 decembrie 2013

Egoism

Pact cu Diavolita - Liz Hurley
A trecut deja jumătatea lunii decembrie şi toată lumea stă cu gândul la sărbătorile care urmează. Până şi la serviciu s-a instalat un soi de atmosferă mai relaxată decât în restul anului. Îmi zic să profit de lejeritatea programului şi încep să mă gândesc la Crăciun şi la noaptea dintre ani. Se pare că m-a pătruns spiritul sărbătorilor citind nepreţuitele sfaturi, generos împărtăşite de Ionuţ, referitoare la alegerea bradului. Auzi, brad de Normandia...

luni, 16 decembrie 2013

Un atentat mai puţin cunoscut

Atentatul asupra lui Hitler, Polonia 9 iunie 1942
Trenul urma să treacă pe acolo. Din acest tren, Hitler nu trebuia să iasă viu. Atentatul a avut loc 49 de kilometri după Tczew, în direcţia Chojnice. Linia ferată trece aici peste un rambleu. La stânga se întinde o pădure, la o depărtare de 200 de metri. Localitatea Stryhovo se află în imediata apropiere. Aceasta este descrierea sumară a scenei unde, în iunie 1942, partizanii „Gryf” s-au postat de-a lungul pădurii, paralel cu linia ferată,

joi, 12 decembrie 2013

Efect de bumerang

Bumerang, efect de bumerang
Se apropie sfârşitul de an, poate de asta cam bate vântul p-aici, dacă e să iau în considerare cele trei (3) texte postate pe blog în 11 zile. Toată lumea îşi face bilanţul anului care tocmai stă să se încheie, unora le iese cu plus, altora cu minus, iar alţii sunt pe zero (fericiţii de ei, n-au „profit”, deci nu plătesc impozite). Apropo, n-or fi inventat aleşii vreo taxă pe fericire, asta pe lângă noile hotărâri înţelepte, luate la ceas de seară (precum şpringarii) şi

duminică, 8 decembrie 2013

Istoria unei tapiserii – bătălia Hastings

Scena mortii lui Harold tapiseria de la Bayeux
Bătălia de la Hastings, cu preliminariile, desfăşurarea şi urmările ei, a fost descrisă de un document de o rară expresivitate, mai precis de un document-operă de artă, unic prin frumuseţea ca şi prin precizia sa. Este vorba de Tapiseria de la Bayeux, cunoscută sub denumirea Tapiseria reginei Matilda, creaţie în care fantezia artistică cea mai exuberantă este ţinută în frânele veridicităţii celei mai riguroase. Tapiseria este o cronică vie a timpului povestită cu pasiune, într-un ritm de cavalcadă.

miercuri, 4 decembrie 2013

Enigme ale istoriei: asasinul lui Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart
Puşkin a închinat una dintre lucrările sale de teatru – o tragedie în versuri – relaţiilor dintre marele compozitor Wolfgang Amadeus Mozart şi un muzician de mâna a doua, dar foarte la modă în acea epocă, Antonio Salieri. Invidiind talentul şi succesul lui Mozart, Salieri îl otrăveşte: acesta este foarte pe scurt, subiectul piesei, care în zilele noastre trece drept o frumoasă parabolă romantică a geniului căzut victimă mediocrităţii. Atunci când a fost prezentată pentru prima oară, multă lume îşi punea cu toată seriozitatea întrebarea dacă tragedia poetului rus nu se întemeiază totuşi pe un fapt autentic.

După o lungă pauză, problema a fost din nou abordată, de către Igor Belza, un istoric în istoria muzicii. Investigaţiile

luni, 2 decembrie 2013

După 1 decembrie

Alba Iulia 1 decembrie 1918
Exact, scriu despre întâi decembrie sau ziua naţională (ştiu, nu am folosit majuscule, pur şi simplu nu am simţit nevoia) cu o zi întârziere, la timpul trecut s-ar spune. De ce, nimic mai simplu, că să cadreze în vreun fel cu temele mele predilecte, istoria. Mă gândesc că, poate merită explicată în două-trei cuvinte lipsa majusculelor; cât se poate de direct, nimic din ceea ce este specific acestei zile nu reuşeste să-mi inducă ideea de sărbătoare. Nici paradele militare, nici mulţimea agitând steguleţe

joi, 28 noiembrie 2013

Bruges – melancolica „Veneţie a Nordului”

Canal din Bruges (Brugge)
În diadema de nestemate din blânda câmpie a Flandrei, o pafta de opal, cu scânteieri estompate, impune ritmul trepidant al celorlalte mari oraşe ale Belgiei replica melancolică a unui burg întors cu faţa spre trecut: Bruges, flamanzii îi spun Brugge. Cufundat parcă într-o eternă rugă mută, scăldat într-o lumină bizară, oraşul a inspirat poetului Georges Rodenbach lucrarea pe cât de celebră, pe atât de contestată de locutorii bătrânei aşezări: Bruges la Morte. În unele ghiduri i se spune

miercuri, 27 noiembrie 2013

Rachetele meşterului sibian

Racheta in trepte din manuscrisul lui Conrad Haas
Pe la începutul secolului al XVI-lea se stabilea la Sibiu tânărul Conrad Haas, căruia i se încredinţă, după un timp, slujba de pirotehnician şef, în acelaşi timp fiind guard de artilerie şi turnător de tunuri. Minte iscoditoare, cuprins de neastâmpărul căutărilor novatoare, a adunat şi a studiat tot ce-i putea sta la îndemână din gândurile aşternute pe hârtie ale înaintaşilor şi contemporanilor, întregind învăţătura altora cu propriile sale cunoştinţe.

Studiul cuprinzător elaborat de profesorul Doru Todericiu, intitulat: „Preistoria rachetei moderne, Manuscrisul de la Sibiu (1400-1569)” a reuşit să descifreze ceea ce este împrumutat de la alţii şi ceea ce-i aprţine lui Haas din manuscrisul, astăzi vestit, găsit la Arhivele statului din Sibiu. Pe lângă cartea focurilor de artificii,

marți, 26 noiembrie 2013

Rugul din Campo di Fiori

Giordano Bruno - Campo di Fiori, Roma
În dimineaţa zilei de 17 februarie a anului 1600, un straniu cortegiu străbătea străzile Romei. Inchizitori şi călugări, preoţi înveşmântaţi în haine negre, cu cruci mari prinse pe piept, însoţind un om într-o şi mai ciudată îmbrăcăminte, pe care se vedeau zugrăvite cruci, flăcări şi diavoli, păşeau sumbrii şi tăcuţi pe arterele oraşului. O mulţime imensă şi pestriţă îi urmărea cu privirile.

duminică, 24 noiembrie 2013

Revelaţii drăceşti

La taifas Avocatul Diavolului Al Pacino
Degeaba încerc să încropesc uneori un text cât de cât intelectual. Tocmai înjghebasem în minte un rezumat al ultimei lecturi istorice, când iarăşi mă vizitează necuratul; pesemne că i-a mers la inimă - vorba vine, nu cred că are aşa ceva - trataţia de data trecută. Normal, întotdeauna ştiu să fiu generos cu oaspeţii, fie şi aparţinând altei specii. Necurat îi spun unii, o afirmaţie total gratuită, deplasată chiar şi deloc conformă cu realitatea,

vineri, 22 noiembrie 2013

Erupţia vulcanului Pelée – Pompei, versiunea modernă

Eruptia vulcanului Pelée, Martinica, Saint-Pierre, 1902
Întemeiat la începutul secolului al XVIII-lea de către exploratorul Belain d’Esnancourt şi însoţitorii săi, oraşul Saint-Pierre era cel mai popular centru urban din insula Martinica. La începutul secolului al XX-lea, locuitorii săi - în număr de peste 30.000, printre care aproximatix 6.000 de albi - se bucurau de avantajele unui port modern, de pitorescul cartierelor construite pe povârnişul muntelui Pelée şi pe farmecul unor mici cursuri de apă cu nume romantice: Roxelana, „Apa cea Albă”, Ceronisa.

În Europa, ca şi în America, arhipelagul din Marea Caraibilor era socotit un adevărat paradis terestru, în care se încadra şi Martinica. În Franţa se vorbea mult despre această insulă de 1.106 km², unde blândeţea climatului,

miercuri, 20 noiembrie 2013

Veneţia – oraşul republică

Consiliul celor Zece, Venetia
Consiliul celor Zece
Există oraşe mit, Ninive, Babilon, Alexandria, Bagdad, care prin faima lor meritată, dar mai ales prin aura lor de exotic şi fabulos, stârnesc reacţii reflexe, precum visarea şi meditaţia. Un asemenea oraş este şi Veneţia. Numele niciunei alte localităţi din Europa n-a trezit de-a lungul secolelor atâtea ecouri ca numele de aur al Veneţiei. L-au versificat poeţii, l-au zugrăvit pictorii, au încercat să şi-l asimileze, cumpărând fărâme din ceea ce-i face prestigiul, miliardarii şi, în fine, Veneţia, a fost şi încă este pe buzele tinerilor căsătoriţi din înalta societate.

Totuşi, acest loc somptuos şi feeric, un basm oriental în inima Europei,

luni, 18 noiembrie 2013

Descoperirea Terrei

Harta Lumii Juan de la Cosa
Harta Lumii - 1500
Juan de la Cosa
La început harta planetei cărei îi spunem, Pământ sau Terra înfăţişa foarte puţine locaţii cunoscute. Secole la rând omul, expolator prin înşăşi curiozitatea care-l defineşte a completat spaţiile albe, reuşind în cele din urmă să elaboreze harta lumii, care astăzi nu mai este pentru noi acea „Terra Incognita” care înflăcăra imaginaţia primilor exploratori. În cele ce urmează vom trece în revistă punctele cheie în descoperirea Terrei.

În secolele XVI-XIV î.e.n. fenicienii, corăbieri vestiţi şi negustori pricepuţi, întreţineau strânse relaţii comerciale cu lumea cretano-miceniană. Ei explorează Mediterana, întemeind colonii în insulele Cipru, Rodos, Sicilia şi Sardinia, în sudul Franţei şi peninsula Iberică, precum şi pe ţărmul nordic al Africii, unde mai târziu (814) înfiinţează Cartagina.

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Istorici români despre Napoleon

Napoleon Bonaparte
Bătălia de la Austerlitz
Când la 8 octombrie 1799, după 47 de zile de călătorie pe Mediterana, generalul Napoleon Bonaparte punea piciorul pe solul francez, la Saint-Raphaël, lângă Capul Frejus, (după ce în prealabil scăpase de Nelson care practic îi vâna flota), decizia sa de a-şi asuma puterea supremă în stat era definitivă. O asemenea acţiune

vineri, 15 noiembrie 2013

Microcronică napoleoniană (2)

Napoleon Bonaparte
Istoria vorbeşte de o perioadă de pace şi de mari investiţii, după 1807. Nu mai puţin de 100.000.000 de franci pentru înfrumuseţarea Parisului şi 30.000.000 pentru restaurarea reşedinţelor imperiale. Diamantele coroanei, amanetate în timpul revoluţiei erau răscumpărate, muzeele îmbogăţite cu noi tablouri şi opere de artă. Napoleon nutrea mari ambiţii politice:

joi, 14 noiembrie 2013

Microcronică napoleoniană (1)

Napoleon Bonaparte
Marile speranţe pe care şi le-au pus contemporanii în generalul Bonaparte îşi aveau izvoarele într-o anume idee a păcii. Când Sieyès căuta „o sabie” cu care să pună ordine în haosul revoluţionar, se exprima metaforic, în numele burgheziei. Poporul dorea un comandant capabil să câştige victoria definitivă şi să încheie o pace sigură. Istoria a vrut ca „sabia” şi comandantul să fie nu Moreau sau Joubert, propuşi de grupul din jurul abatelui Sieyès, ci Bonaparte, generalul aflat la acea dată, vara anului 1799, în Egipt. Societatea franceză din 1800 dorea pacea, o pace câştigată de un general victorios

marți, 12 noiembrie 2013

De vorbă cu dracu’

Avocatul Diavolului Al Pacino
Stăteam eu, aşa, cu capu-n palme şi mă întrebam despre ce să scriu azi pe blog. Aia nu, nici ailaltă, istorie am scris, n-am chef nici să mă laud că acuşi se-mplineşte anul de când „vieţuieşte” prezentul blog (cât de cât frumuşel) şi nici să vă fac „creierii apă” povestindu-vă mirobolantele magnificele partide de şah online (victorioase, aproape triumfale, se subînţelege) de sâmbătă spre duminică noaptea. Stăteam bosumflat

duminică, 10 noiembrie 2013

Misterul mareşalului Ney

Michel Ney
În zorii zilei de 7 decembrie 1815, la zidul din Grădina Luxemburg, plutonul de execuţie a pus capăt vieţii mareşalului Franţei, Michel Ney. Aşa a luat sfârşit, conform documentelor istorice, glorioasa carieră a unuia dintre cei mai cunoscuţi conducători militari ai Franţei napoleoniene. Tumultoasă ca însăşi Franţa revoluţiei şi a războaielor lui Bonaparte, viaţa şi cariera lui Ney poartă pecetea acelei epoci.

Nemulţumit de sine şi plin de visuri, renunţă la slujba de mic funcţionar, în 1789

vineri, 8 noiembrie 2013

Cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz

Eroi legendari
Unicul! Titlul este inspirat dintr-o „odă patriotică”, foarte la modă cândva, pe vremea când pe aici se clădea societatea socialistă multilateral dezvoltată. Pentru aceia care nu-şi amintesc, din varii motive, inclusiv acela al inexistenţei lor fizice în respectiva perioadă, recomand o căutare pe atotştiutorul Google, folosind chiar titlul postării drept cheie de căutare. Da’ nu despre asta mi-am propus să scriu, nici despre personalităţile istorice la numele cărora au fost adăugate asemenea calificative.

joi, 7 noiembrie 2013

Bayard, cavalerul făr’ de frică şi prihană

Batalia de la Garigliano 1503
Anno Domini 1503... De aproape zece ani pământul Italiei era călcat în picioare de armate străine – franceze şi spaniole – în lupta pentru bogăţiile peninsulei. Pe francezi îi comanda regele Ludovic al XII-lea, iar pe spanioli Gonzalvo de Cordoba. Într-una din dimineţile lui decembrie, tabăra franceză fu cuprinsă de mare fierbere. Spaniolii lansaseră

miercuri, 6 noiembrie 2013

Strategul contra tacticii anului: Scipio vs Hanibal

Scipio vs. Hanibal - Batalia de la Zama
Bătălia de la Zama: Scipio vs. Hanibal
În toamna anului 1968, editura londoneză Collins a publicat lucrarea intitulată „Istoria războaielor”. Autorul nu este, aşa cum s-ar putea presupune, un erudit cercetător, un tenace răscolitor de arhive, pentru care zăngănitul armelor şi mirosul prafului de puşcă sunt noţiuni abstracte, cunoscute numai prin intermediul filelor unor documente îngălbenite de vreme. Volumul este semnat de un

marți, 5 noiembrie 2013

Şah, cugetări profunde şi revelaţii

Sah Alien vs Predator
În zile în care am mai mult timp liber obişnuiesc să intru pe un site de şah. Asta se întâmplă de obicei la sfârşit de săptămână, uneori vineri seară, dar cel mai adesea sâmbăta. O excelentă modalitate de a trece peste surmenajul pricinuit de activităţile administrative de peste zi (cumpărături, curăţenie, chestii d-astea nasoale). Aşadar, am parte de relaxare deplină jucând

luni, 4 noiembrie 2013

Fericirea Elbei: Napoleon

Villa di San Martino
Villa di San Martino - Elba
Deşi exilul pe Elba a durat numai zece luni, din 1814 şi până astăzi, augusta umbră a lui Napoleon nu a încetat să planeze deasupra măruntei insule, de numai 220 km², care se găseşte între „cizma” Italiei peninsulare şi marele ostrov corsican, unde a văzut lumina zilei împăratul. La 4 mai 1814, când i-a înmânat acestuia simbolicele chei ale oraşului Porto-Ferraio, principala aşezare a Elbei, primarul Pietro Traditi celebra, după spusele sale,

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Abwehr – Proiectul 14

Panama Canal - Culebra Cut
Canalul Panama
"Culebra Cut"
Data trecută vorbeam despre activitatea Abwehrului pe teritoriul Statelor Unite. Ne vom opri în cele ce urmează asupra altui gen de operaţii desfăşurate de Abwehr în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Un exemplu este „Proiectul 14”, numele de cod dat de serviciul german de spionaj Canalului Panama. Încă din anii ’30, Canalul constituise un obiectiv strategic de prim ordin pentru

joi, 31 octombrie 2013

Abwehrul îşi fixează ţinta: S.U.A.

Sistemul de ochire Norden
Sistemul de ochire Norden
Canaris spusese încă la finele anului 1935: „Statele Unite ale Americii trebuie privite drept un factor decisiv în orice război viitor. Capacitatea lor industrială este atât de mare, încât ele singure pot asigura victoria, nu numai pentru S.U.A. dar şi pentru orice alt stat aliat”. Istoria va confirma aceste cuvinte zece ani mai târziu, dar în detrimentul Germaniei şi a lui Canaris însuşi.

miercuri, 30 octombrie 2013

Cine era Canaris?

Cadetul Wilhelm Franz Canaris
Cadetul
Wilhelm Fraz Canaris
1905
Omul care a ştiut să se înconjoare de un mister desăvârşit până la moarte, iar după aceea a alimentat postum un volum imens de literatură de senzaţie, căruia i s-au atribuit cele mai fantasmagorice planuri şi idei, s-a născut chiar în ziua de Anul Nou, în 1887, în familia unui inginer specialist în oţeluri din Aplerbeck, lângă Dortmund, în inima Ruhrului, având o copilărie cât se poate de obişnuită. În casă i se spunea Willy, dar prietenii de joacă îl porecliseră “Kieker”, fiindcă îi plăcea să-şi nasul în toate şi să iscodească în permanenţă.

Intrase la Academia navală imperială din Kiel, în 1905, iar la prima sa misiune, în 1914,

marți, 29 octombrie 2013

Documentele pierdute ale Abwehrului

Tot Secret
În 1967, într-un colţ liniştit al Arhivelor Naţionale din Washington a fost deschis un mic seif sigilat, adus şi uitat acolo încă de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Seiful aparţinuse căpitanului L.S. Vickers, iar sigiliile erau intacte. Cei care deschiseseră respectivul seif erau istorici militari, iar în acel moment nu-şi închipuiau că înăuntru vor găsi altceva decât nişte materiale oarecare, nişte documente de mâna a doua, aparţinând unui oarecare căpitan din armata Statelor Unite.

luni, 28 octombrie 2013

Declinul amiralului Canaris

Wilhelm Canaris
Fostul comandant de U-boat (submarin), Wilhelm Canaris, ajuns mai apoi amiral şi în final şeful serviciului militar de informaţii geman, Abwehr, s-a bucurat de-a lungul carierei sale de o mare atenţie din partea jurnaliştilor, memorialiştilor şi istoricilor. Despre el s-a scris poate mai mult decât despre Göring, Himmler sau Goebbles, la fel despre serviciul de spionaj pe care l-a condus, fiind aproape ignorate numele altor servicii secrete, Intelligence Service (Marea Britanie), Deuxième Bureau (Franţa), O.S.S. (Statele Unite) sau S.I.M. (Italia).

Declinul lui Canaris a început la 18 februarie 1944, când

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Lunga noapte a oraşului Herculaneum

Herculaneum
Era către amiaza zile de 24 august a anului 79 (e.n.). Vremea era frumoasă şi razele soarelui se reflectau în imensa oglindă lichidă a golfului, lângă ţărmul căruia se aflau, la o depărtare de vreo 12 km unul de altul, două mari oraşe: Pompei şi Herculaneum. Locuitorii îşi vedeau de treburi cu tipica nonşalanţă estivală a mediteraneenilor. Nu-i tulburaseră peste măsură nici cele câteva cutremure recente,

vineri, 25 octombrie 2013

Femeile şi spionajul – Mata Hari

Mata Hari, Amsterdam 1915
Mata Hari
Amsterdam, 1915
Spionajul, implicit spionii au inspirat, de-a lungul anilor, o vastă literatură, însă în goana după senzaţional au fost aruncate multe informaţii puţin ori deloc probabile. Aşadar, multe cărţi, puţine însă care să merite a fi reţinute. Printre aceste rarităţi se remarcă volumul intitulat „Biroul 2 împotriva Abwehrului” („2-me Bureau contre Abwehr”). Autorii, Jacques Abtey şi dr. Fritz Unterberg Gibhardt, au ocupat în anii 1937-1945 posturi importante în serviciile de contrainformaţii francez, respectiv, german. Faptele relatate se întemeiază pe arhivele Biroului 2 şi ale Abwehrului, pe amintirile personale ale autorilor şi pe relatările unor oameni care au cunoscut îndeaproape activitatea de spionaj.

miercuri, 23 octombrie 2013

Iată omul, episodul doi

Ecce homo, continuare
Azi am avut o zi mai liberă, ceea ce înseamnă că am avut vreme de zbenguială pe internet. Ce fain! Credeţi!? N-a fost deloc... În paranteză fie spus, m-am trezit de dimineaţă cu faţa la cerşaf sau la pernă, cum vreţi să-i ziceţi. Buuun... Şi hoinărind eu, aşa fără rost, click în stânga, click în dreapta, mai un search, una, alta, mă pune „nevoia”, să nu zic, „ăla negru” să intru pe un blog care, după nume, aborda o temă dragă mie, istoria. Nu spun, am citit

duminică, 20 octombrie 2013

Ecce homo

Tradare
Iată omul, parcă aşa se traduce. Staţi calm, nu urmează o recenzie a scrierii omonime a lui Nietzsche şi nici nararea episodului în care, zice-se, (Evanghelia lui Ioan [19,5]; asta ca să se vadă că ştiu religie… habar n-am, am găsit dând search pe Google :D) Pilat din Pont ar fi exclamat admirativ vorbele amintite în titlu. Nici pe departe, doar o (pseudo)disertaţie având ca subiect central şi unic omul.


sâmbătă, 19 octombrie 2013

Naufragiul Meduzei

Pluta Meduzei
Pluta "Meduzei"
Jean-Louis André Théodore Géricault
1918 - 1819
În timpul domniei lui Ludovic-Filip, copiii din satul Bussière-Boffy huiduiau şi aruncau cu pietre într-un bătrân care nici nu mai îndrăznea să se arate pe uliţele satului, mulţumindu-se să se plimbe prin parcul castelului său. Fiul său refuzase să se însoare, pentru ca numele familiei să se stingă odată cu el, iar într-o zi, tatăl său l-a găsit mort; îşi zburase de disperare creierii. Bătrânului castelan nu-i mai rămânea decât să-şi aştepte în singurătate moartea.

vineri, 18 octombrie 2013

Destinul se numeşte Agrippina

Destinul se numeste Agrippina
Nero şi Agrippina
În precedentul articol am trecut în revistă viaţa destul de controversată a împăratului roman Nero. Interesantă este şi istoria prin care acesta a ajuns să conducă imperiul, iar în această privinţă se poate afirma că, numele destinului său era Agrippina, mama sa.

Împăratului Claudiu, soţia sa Messalina îi dăruise un fiu. Fericit, Claudiu îl botezase Britannicus, în amintirea faptei de arme de care era foarte mândru: cucerirea Angliei. Dar dezmăţul Messalinei era (şi a rămas) proverbial. Căsătoria ei publică cu favoritul Silius, fără să fie divorţată de Claudiu,

joi, 17 octombrie 2013

Nero – un mare calomniat?

Nero - un mare calomniat
Copitele cailor care se apropie în galop răsună în ritm cadenţat pe lespezile aleii care duce spre vila romană. Nero se ridică murmurând un vers de Homer: „Zgomotul bidiviilor porniţi în pas iute îmi loveşte auzul...” Apucă două pumnale, iar secretarul său îl ajută să-şi înfigă în gât tăişul unuia din ele. Un centurion sare de pe cal şi încearcă să oprească sângele care gâlgâie din rană, acoperind-o cu mantia sa. Nero, care ştie că Senatul vrea să-l prindă de viu pentru a-l biciui până la moarte, rosteşte în şoaptă: „Prea târziu”.

miercuri, 16 octombrie 2013

Dezastrul de la Caporetto

Soldati germani si prizonieri italieni
Deşi membră a Triplei Alianţe, Italia nu a intrat în Primul Război Mondial alături de partenerele sale, Germania şi Austria. Denunţând la 3 mai 1915 tratatul care o lega de aceste două ţări, Italia s-a alăturat Triplei Înţelegeri şi a început ostilităţile cu foştii aliaţi. Sub comanda generalului Luigi Cadorna, armata italiană a înregistrat în 1916 şi în primele opt luni ale anului 1917 o serie de succese în cadrul celor unsprezece bătălii purtate împotriva austriecilor în valea râului Isonzo, cucerind, printre altele, oraşul Gorizia şi

luni, 14 octombrie 2013

Atentatul contra lui Heydrich

Atentat Reinhard Heydrich
La 27 mai 1942, ora 10,30 o explozie a zguduit ferestrele caselor şi spitalului dintr-un liniştit cartier nordic al oraşului Praga. Reinhard Heydrich, şeful Reichssiherheitshauptamt (R.S.H.A.), Serviciul Central al Securitătii Reichului, Reichsprotektor in Böhmen und Mähren (Protector al Reichului în Boemia şi Moravia), Obergruppenführer SS şi

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Revelaţiile unei stări febrile

Gripat
Nu sunt prea sigur că interesează pe cineva, cel puţin nu în mod deosebit, faptul că sunt răcit. Iar când spun răcit, atunci să se înţeleagă că-s răcit cobză. Adică, eu nu-s omul care să se joace cu jumătăţi de măsură... ori, ori. Perfecţionist s-ar zice. Acum, mă gândesc că un mic interes totuşi ar putea să vă trezească amintita stare. Zic asta în urma propriilor observaţii de vineri când colegii parcă se ţineau la distanţa evitării oricărui pericol,

joi, 10 octombrie 2013

Egalitate sau inegalitate

Semn Inegalitate
Citind articolul lui Robert mi-am reamintit o temă care de multă vreme hoinărea prin mintea-mi uneori plictisită, poate obosită ori mai degrabă agasată şi agresată de tot ceea ce se petrece în jur. Deseori se vorbeşte despre aşa-zisa egalitate a noastră, a oamenilor, însă parcă şi mai des se ivesc argumente care contrazic teoria. În ce suntem egali? În drepturi, în şanse, poate în viaţă, mira-ma-ş… Nu mă leg de etnie, naţie sau rasă,

marți, 8 octombrie 2013

Bătălia Moscovei, nume de cod: “Taifun”

Batalia Moscovei decembrie 1941
Contraofensiva sovietică
decembrie 1941
Ofensiva germană împotriva Moscovei – operaţie denumită codificat TAIFUN – revenea Grupului de Armate Mitte (Centru), pus sub comanda feldmareşalului Fedor von Bock, dispunând de 22 corpuri de armată, 46 divizii de infanterie, 1 divizie de cavalerie, 9 divizii motorizate, 15 divizii blindate, 6 divizii de poliţie, 1 brigadă de cavalerie SS, precum şi corpurile aeriene 7 şi 8, care alcătuiau Luftflotte 2, sub comanda

duminică, 6 octombrie 2013

Roma republicană

Roma spqr
Cele aproape cinci secole de istorie a Romei republicane (509-27 î.e.n.) reprezintă drumul străbătut de o mică cetate din Italia centrală, un oraş stat pentru care, la începutul secolului al VI-lea, nimic nu anunţa un destin de excepţie, de la lupta pentru supremaţie în regiunea imediat învecinată, la stăpânirea întregii peninsule – a cărei unitate o cimentează durabil – pentru ca apoi, în decurs de numai

vineri, 4 octombrie 2013

Cea mai mare bătălie aeronavală a tuturor timpurilor

Leyte_battle_Yamato
Cuirasatul Yamato lovit de o bombă
în Marea Sibuyan, 24 oct. 1944
În decursul a patru zile (23-26 octombrie 1944) în apropierea insulei Leyte, din arhipelagul Filipinelor, au avut loc trei angajamente aeronavale: în strâmtoarea Surigao, în largul insulei Samar şi în largul capului Engano. Unii istorici militari adaugă acestor ciocniri armate şi o a patra, de fapt prima în ordine cronologică,  care s-a desfăşurat în Marea Sibuyan. Toate aceste faze au fost strâns legate între ele, atât pe plan tactic, cât şi

joi, 3 octombrie 2013

Oamenii zăpezilor veşnice – Eschimoşii

Eschimos, Inuit
Eschimoşii au venit în Alaska traversând strâmtoarea Bering, aşa cum indienii veniseră în America, cu vreo douăzeci de milenii în urmă, în timpurile când o limbă de pământ unea, după cum se crede, cele două continente. Se presupune că eschimoşii au trăit multă vreme în Asia, probabil de-a lungul coastei arctice a Siberiei, unde s-au găsit urme

miercuri, 2 octombrie 2013

Anecdote despre Churchill

Winston Churchill
Churchill făcând faimosul său
semn al victoriei
20 mai 1940
Sir Winston Leonard Spencer Churchill, o figură importantă în istoria Regatului Unit, deseori apreciat drept unul dintre cei mai mari lideri de război ai secolului trecut. Ofiţer în Armata Britanică, istoric, scriitor şi artist. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1953), declarat Cetăţean de Onoare al Statelor Unite ale Americii, Churchill a fost vreme de cincizeci de ani în prim planul politicii britanice, deţinând mai multe funcţii politice şi ministeriale. Tot el, în anii ’30, a fost cel care avertiza asupra pericolului reprezentat de Germania Nazistă, care începuse o campanie de reînarmare fără precedent, însă prea puţin luată în serios de către mai marii zilei. Firea sa, refuzul de a accepta înfrângerea

marți, 1 octombrie 2013

Depresii autumnale, nemulţumiri şi antidoturi

Depresiv
Mohorâtă vreme. Parcă prea s-a grăbit toamna să dea buzna peste noi. Aşa brusc, fără niciun avertisment, fără să ne facă mai întâi semn, măcar aşa cu ochiul, stregăreşte. Să ne şoptească blând şi împăciuitor, gata distracţia, las’ că poate la iarnă vă mai jucaţi în zăpadă, că oricum până la vară

luni, 30 septembrie 2013

STUKA – Rechinul văzduhului

Stuka
Formaţie de Ju-87 "STUKA"
deasupra Poloniei
septembrie/octombrie 1939
Era în decembrie 1937, războiul civil din Spania dura deja de un an şi jumătate. Într-o dimineaţă de iarnă blândă, deasupra Teruelului, oraş situat la nord-vest de Valencia, se iviră trei avioane făcând parte din faimoasa Legiune Condor, comandată de generalul Hugo Sperrle, unul dintre oamenii de încrederea ai lui Goering. Aparatele germane se lansară în picaj asupra obiectivului fixat – gara şi cartierele muncitoreşti din preajma acesteia. Înainte încă de a distinge şuierul bombelor căzând în ciorchine,

duminică, 29 septembrie 2013

Top 5 – chestii enervante în online

Top five negative
E duminică, în teorie ar trebui să fie o zi mai deosebită, de relaxare, de pregătire pentru noua săptămână care stă să înceapă. Cu toate astea, în loc de motive reconfortante, afară plouă şi eu stau pe net şi mă lovesc virtual de tot felul de chestii teribil de enervante. În atari condiţii, scrie pe blog... dacă poţi! Mă gândeam la un subiect istoric, Mata Hari, Nero sau rechinul văzduhului, celebrul Ju-87, Stuka - prescurtarea de la STUrzKAampfflugzeug (avion de asalt în picaj). Bun, numai că pentru asta mai ai nevoie şi de dispoziţie,