Puterea gândului

A trecut ceva vreme de când n-am mai scris ori emis nicio părere evident deloc imparţială. S-a întâmplat aşa, nu pentru că n-aş fi avut păreri, idei ori dileme, trileme sau fantezii pseudo-literare/filosofice, ci pentru că, în caz că aţi uitat, eram plecat în vacanţă descriindu-vă cât se poate de plastic şi cu lux de amănunte locurile prin care mă plimbam cu degetul pe hartă. Mai intercalam pe ici-colo puţină istorie, câteva elucubrații duminicale, însă de-acum gata, revenim la
normalitate. După hoinăreala atât de lungă prin lumea largă, zic să mai şi muncim (eu) citiţi (voi), chestii (ne)serioase.

Aşadar, între multe altele, pe parcursul acestei vacanţe prelungite, mai găseam vreme să-mi arunc câte-un ochi (odată stângul, alteori dreptul, niciodată ambii) pe diverse bloguri, emisiuni TV ori (mare minune) câte o revistă uitată de “colega de apartament” undeva, prin casă, nu neapărat pe noptieră (doar ţigările ce mai rămân pe-acolo). Şi mult mi-a fost dat să văd/citesc… Mă mâncau degetele, să scriu despre una-alta, da’ nu-mi permiteam să “ies din grafic”. Între timp s-au adunat subiecte pentru un roman, nici nu ştiu cu ce să încep, de fapt mă gândesc la ceva lejer, de încălzire, ca după vacanţă, ideal pentru o zi de sâmbătă.

Haideţi să vorbim azi despre gândul pozitiv, mai exact a puterii sale aşa-zis benefice, propovăduită în tot soiul de publicaţii, documentare şi talk-showuri despre paranormal şi (de parcă se putea altfel) pe internet. Bănuiesc că nu vă este străin conceptul, prin urmare nu ne mai pierdem în amănunte, nici nu dau linkuri la siteuri care dezbat (mai mult sau mai) doct (de obicei idiot) şi despică firu-n patru (n-şpe) pe această temă. Îmi exprim doar opinia în legătură informaţia (scrisă/vorbită), fără a căuta polemica, fără a lua în derâdere conceptul, poate doar aşa, tangenţial, atunci când minima raţiune o cere... sau doar din răutate.

Zic (scriu) unii despre puterea făuritoare de minuni a gândului. Ce mai încoace şi-ncolo, stai frumuşel pe scaun, bancă, pat, în maşină, autobuz sau oriunde, chiar şi pe budă (asta e chiar cel mai indicat) şi te gândeşti; da’ nu oricum şi evident nu la orice. Gândeşti pozitiv la tot ce ai vrea tu să se întâmple, iar Universul va lucra (24 x 7) întru împlinirea visului tău. Toată şmecheria este să nu îţi sară mintea haotic precum oiţele pe păşune. O iei metodic, cu ştiintă, adică nu visezi direct la Porsche 911 Carrera, concepi soluţia care să te aducă în situaţia de a plăti vreo 90.000 de euro fără opţionale, iar dacă vrei şi d-alea, n-ai decât să elaborezi un plan mai complex. Bun, până aici e clar, sper, realismul e de bază o iei uşor, copăcel-copăcel, vorba aia pic cu pic (nu marca aia de făină, deşi a reuşit unu’ odată, da’ nu pentru mult timp) se face marea. Acum, vine partea interesantă, imediat ce gândul pozitiv pleacă înspre înalturi sau unde s-o duce el, începe să intre în acţiune “legea atracţiei”; nu, nu aia enunţată de Newton, vax albina; una mai cu “schepsis”, pe scurt: cere – crede – primeşte. Eh… inteligent, ce fizică cuantică, CERN, NASA, Nobel şi alte nimicuri ştiinţifice, tot secretul se rezumă la a cere şi a avea nestrămutata credinţă că vei primi… Sublimă, genială, miroborantă, extra-supra-ultra-formi-fantastică revelaţie. Vedeţi, ce simplu, cât de accesibilă este pentru oricine şi oricând reuşita. Pur şi simplu stai şi meditezi, asemeni unui ascet pe vârf de munte, însă atenţie mare, să gândeşti pozitiv; vrei bani, se rezolvă, numai că nu porni de la premisa că banul nu contează, că nu-i important şi că de fapt sufletul primează ori că este ochiul dracului, păi cum să vină el (banul, nu ăla negru) la tine dacă tu nu-l apreciezi, iubeşte-l şi te va iubi, mă rog, un fel poetic de a rezuma esenţa teoriei, dar lăsând deoparte semantica, vei fi bogat. Altceva? Desigur. vrei succes, nimic mai simplu, doar defineşte clar domeniul în care vrei să te afirmi, deci cere la modul cel mai concis cu putinţă, apoi evident crede, asta este esenţial şi sigur va veni… Ah, poate doreşti ceva mai puţin material, să zicem, marea dragoste, se poate spune că ai obţinut-o imediat ce ţi-ai concetrat gândirea pozitivă asupra-i. Desigur, ca un sfat de bun simţ tehnic, concentreză-te iniţial pe chestiunile materiale, recte banii, serviciu bun, câştig la 6 din 49, ceva de genu’, altfel rişti să întâlneşti sufletul pereche şi de pildă, bărbat fiind, să nu-ţi permiţi să-ţi inviţi viitoarea însoţitoare prin viaţă, măcar la un suc ori să cumperi un pacheţel de Durex pentru prima noapte a amor nebun (presupun că n-o să vrea fără, abia te-a cunoscut, înţelege-o), asta ca să nu aducem în discuţie maşina cu care o vei duce cofetărie, cafenea, bar sau ce-o fi, chiar dacă respectiva locaţie este doar peste drum; nu se cade s-o faci infanteristă, ce impresie vrei să-i laşi, doar se ştie, prima impresie contează. Dacă tot vorbim de impresie, atenţie la marcă, să nu fie vreun “junghi” de Logan, Sandero ori d’aia la second-hand şi cu numere de Bulgaria. Am mai citit nişte detalii insignifiante referitore la cereri; în principiu, se presupune să ceri ceva în care poţi crede la modul raţional, adică nu visa la cai verzi pe pereţi. Aici se cam complică situaţia, păi dacă tu, vorba lui nea’ Iancu, eşti "coate goale, maţe fripte", în ce să crezi, poate într-un câstig la loto, dar pentru asta tre’ să joci, adică să cumperi biletul şi foarte posibil, nici pe-ăla nu ţi-l permiţi. Nu-i bai, tot gândul pozitiv de scoate la liman, te plimbi tu aşa gânditor prin parc, pe străzi sau pe unde umbli tu de-obicei şi găseşti azi o monedă de 50 de bani, vreo două, dacă ai noroc, chiar trei de 10 bani, mâine şi poimâine cam la fel, iar după o săptămână, hai două, ai strâns suma necesară, doar nu-i o avere. Keep walking, vorba lui Johnnie Walker. Asta dacă nu cumva îţi trece prin minte înfiorătorul de altfel, americanism, “get a job, a real one”.

Acum, sincer să fiu, n-am priceput exact care sunt, de unde vin şi unde se duc acele forţe, care acţionează şi nici cum sunt puse în mişcare doar prin ipotetica forţă a mentalului, dar nu contează asta. Important este că toţi autorii unor asemenea cărţulii, electronice sau clasice, adică pe hârtie (fapt care implicit le transformă în maculatură) motivaţionale ne asigură că sus numita lege a atracţiei este funcţională 100%. Eu, nu cunosc nici o persoană suficient de dilie care a încercat punerea în practică a puterii gândului, deci pe nimeni care a avut succes urmând misterioasa cale, dar n-am nicio îndoială că autorii şi editorii unor asemenea culegeri de sfaturi pentru obţinerea succesului absolut au câstigat o căruţă de bani vânzând credulilor disperaţi asemenea inepţii cu adevărat galactice, dacă nu chiar universale.

Ar mai fi câteva aspecte care pentru mine, fire matematică, ar trebui clarificate de către autorii teoriei şi aşijderea de prozeliţii acestora care scriu/vorbesc la infinit, promovând ideea obţinerii materialului, ba chiar şi a imaterialului, doar prin miraculoasa acţiune a gândului pozitiv; un fel de alchimie mentală. Argumente, domnilor, afirmaţia că, x, y şi z au urmat adliteram elucubrațiile fantasmagorice şi au atins nirvana, nu sunt suficiente. De fapt simpla afirmaţie nu este sinonimă cu argumentaţia. E ca la geometrie, de pildă, afirm că fiecare unghi al unui triunghi echilateral are fix 60˚, fapt demonstrabil prin teorema aia de spune că suma unghiurilor unui triunghi este 180˚, teoremă care, la rândul-i, iarăşi se poate demonstra. Cam aici este hiba teoriei despre puterea gândului pozitiv. Sigur, se prea poate ca lui X să-i fii ieşit pasienţa, urmând “calea”, însă nimic nu dovedeşte că întâmplarea s-a datorat gândului pozitiv şi exact direcţionat spre o anume împlinire sau pur şi simplu hazardului. Toată chestia seamnă izbitor de mult cu astrologia şi predicţiile zodiacale, imposibil de dovedit, influenţa astrelor (îndoielnică până la negaţie, dacă mă întrebaţi pe mine) asupra caracterului individului ori a “mersului” lumii în general, nefiind vreodată demonstrată.

Deja discuţia se lungeşte nepermis de mult pentru o postare de weekend, deci mă opresc, deşi se pot scrie tomuri pe marginea subiectului, între noi fie vorba, destul de “subţire” ca substanţă. Totuşi pe final, mă hazardez în a face o afirmaţie (argumentabilă) referitoare la tema dezbătută: BULLSHIT! De ce, pentru că dacă n-ar fi aşa, toată lumea ar sta pe gânduri (evident pozitive), puterea (forţa) gândului şi-ar face simţă prezenţa acţionând conform legii atracţiei întru bunăstarea tuturor, fapt care ar transforma lumea asta în care trăim, dintr-un bullshit într-un adevărat Eden, unde noi toţi am zburda pe câmpii cu margarete şi maci roşii fluierând “Primăvara” lui Vivaldi, poate unii fredonând melodii hippy şi dându-şi bineţe cu "V-ul" degetelor şi sloganul "flower power" ori "make love, not war", ţările ar fi înfrăţite, războiul demult uitat, în aer va pluti diafan aroma florilor de tei, munca va fi pentru roboţi, alimentaţia bio, pământul ar deveni gonflabil ca să aibă loc nu doar populaţia de vreo şapte miliarde de azi, ci de vreo trei ori pe-atât, ba chiar de zece. Apropo, aş fi curios dacă există contraargumente, afirmaţii în contradictoriu sunt convins că există.

Weekend plăcut şi gânduri pozitive, tuturor. Forţa fie cu voi! :)

Disclaimer

Autorul a scris acest articol în totală necunoştinţă de cauză şi aflat într-o stare de cruntă depresie cauzată de întoarcearea dintr-o mirifică vacanţă virtuală, drept pentru care nu i se vor putea imputa pagube produse sau presupuse, generate de lecturarea acestor rânduri ori mai grav, de eşecul punerii în practică a teoriei puterii gândului pozitiv, de care se delimiteză total (până la ultimul semn de punctuaţie) şi irevocabil.

Sursa FOTO