vineri, 23 decembrie 2016

A şti

To Know Yourself
Verb însemnând: a avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaștemai ales ce poţi, ce esti în stare să faci.
Fiindcă nu de mult am despicat firul în patru în contextul lui ai grijă ce-ţi doreşti, dar şi despre mentalitatea pozitivă sau negativă versus realitatea înconjurătoare, să discutăm puţin despre a şti ce vrei, un detaliu minor pentru unii atunci când îşi doresc ceva. Am însă ferma convingere că amănuntul lui a şti ar trebui pus înaintea lui a dori.

Mă gândesc că majoritatea oamenilor se aşteaptă ca norocul sau soarta să aibă grijă de ei. Aşteaptă ca un salvator – poate providenţa – să le ghicească vrerea şi să le ofere fără nici cel mai mic un efort tot ceea ce doresc. O gândire puerilă, deloc condamnabilă la vârsta la care încă mai credem în basme, Moş Crăciun şi iepuraşul de Paşte. Da’ ce ne facem după, adică atunci când realizăm sau cel puţin se presupune că ştim faptul că minunile se întâmplă doar în poveştile pentru copii, nu şi în viaţa reală – şi chiar altfel fiind, tot nu ţin mai mult de trei zile. Ştiu, a fost o vreme în care fiecare dintre noi, încă necunoscând vorbirea, limbajul articulat, cum ar veni, ne exprimam prin tot soiul de onomatopee şi gesturi, priveam la mama ori la tata cu ochi rugători implorându-i să ne satisfacă vrerea. Râdeam bucuroşi dacă nimereau obiectul vrerii noastre sau plângeam cu sughiţuri dacă doleanţele nu ne erau îndeplinite ad litteram. Poate ăsta a fost punctul în care am aflat despre para mălăiaţă... şi-atunci de ce ne-am mai complica cu alte mărunţişuri. E, fiindcă vremurile se schimbă – nasol, ştiu – şi odată cu ele ar trebui să ştim a ne schimba şi noi.