sâmbătă, 28 decembrie 2013

Muzica războiului

Statuia Lili Marleen, Munster Germania
Statuie Lili Marleen - Munster, Germania
Vă întrebaţi desigur care şi unde este legătura. În afară de ţăcănitul armelor automate, bubuitul tunurilor şi grenadelor, exploziilor bombelor, huruitul tancurilor şi avionelor există şi muzică, la propriu. Mea culpa, de Crăciun nu v-am pus „Stille nacht” şi nici „O Tannenbaum”. Textul despre campania din 1940, Blitzkrieg-ul triumfal al Wehrmacht-ului şi dezastrul Olandei şi Belgiei, culminând cu cel francez, se identifica, privind retrospectiv, cu propria-mi „campanie” din 2013,
prin urmare l-am considerat mai potrivit. În plus, nu doream să cad în păcatul „convenţionalului”, toată lumea pune colinde… Eu nu.

Nu-i bai, recuperez acum. Deşi nu prea obişnuiesc să postez videoclipuri, mă gândesc că, acum pe final de an, nimeni nu are vreme de lecturat texte „kilometrice”. Prin urmare, îmbinarea caracterului predominant istoric cu muzica are (cel puţin asta-mi e intenţia) darul de a închega un articol de vacanţă, numai bun pentru un sfârşit de an relaxant.

Probabil cele mai cunoscute marşuri militare germane, majoritatea compuse înainte de 1939 şi-au găsit apogeul recunoşterii în cei aproape şase ani de război. Câteva titluri: „Alte Kameraden”, „Erika”, „Gerda, Ursula, Marie” „Lebe wohl, du kleine Monika”, „Leonore”, „Lisa-Lisa”, „Lore-Lore-Lore”, „Panzerlied”, „Rosamunde”, „Rosemarie”, „Wenn die Soldaten”, „Zehntausend Mann”.


Să nu uităm de „Lili Marleen” melodie lansată de Lale Andersen în 1938, dar ajunsă celebră în interpretarea Marlenei Dietrich. Versurile au fost scrise în timpul Primului Război Mondial (1915), publicate ulterior sub denumirea „Das Lied eines jungen Soldaten auf der Wacht” (Cântecul unui tânăr soldat de gardă) şi au fost puse pe muzică de Norbert Schultze, titlul iniţial fiind „Das Mädchen unter der Laterne” (Fata de sub felinar). Treptat, cântecul – transformat într-o baladă de dragoste – a fost tradus/adaptat şi preluat de trupele britanice, americane și franceze devenind faimos în întreaga lume. Neoficial, a devenit imnul Deutsche Afrika Korps (D.A.K.), fiind îndrăgit chiar de comandantul acestui corp expediţionar german, Erwin Rommel. La cererea sa expresă, postul de radio din Belgrad l-a transformat în semnătura emisiunii de știri, iar începând de pe 18 august 1941 și până la sfârșitul războiului, Radio Belgrad a transmis cântecul în fiecare seară la ora 21:55, exact înainte de finalul emisiunii. Postul era recepționat și de trupele aliate plasate în zona Mării Mediterane, astfel că în scurt timp a devenit cântecul favorit al tuturor soldaților din zonă, indiferent de tabăra în care se găseau.


Ca să nu fiu bănuit de simpatii naziste, deşi consider uniformele germane, create de Hugo Boss, cele mai reuşite din epoca respectivă, amintesc de la fel de faimoasele „Katusha” şi „Kalinka” ale Armatei Roşii. Desigur, aici are loc şi autohtona „Zaraza” a lui Cristian Vasile. Versurile le găsiţi pe acest blog, „De ieri şi de azi”, (descoperit recent, recomandat acum). Cam atât, nu-mi trec acum prin minte, cântece englezeşti, franţuzeşti sau americane (afar’ de „Yankee Doodle”, dar ăsta e din alt „film”, parcă Războiul de şapte ani). Oricum, mă gândeam la un text „telegrafic” şi deja am cam depăşit limita… Youtube-ul vă stă însă la dispoziţie. :D


În timp ce ascultam marşurile germane, mi-a fugit mintea la anii copilăriei, când cântam cu patos „Am cravata mea, sunt pionier”, „Sub un cer senin”, „Soarele şi pionierii” (am ratat şoimii patriei, s-au înfiinţat, taman în anul în care terminam „Kindergarten-ul”, mult timp am regretat această nedreptate a sorţii), apoi la cei ai adolescenţei, când fredonam (total pe lângă notele muzicale) înflăcăratul „Două decenii de împliniri măreţe” (1965-1985), modificat ulterior în „Trăim decenii de împliniri măreţe” (să fie atemporal) şi altele asemenea. Să amintesc şi de ostăşescul (era prin 1989) „Mândră ţară, tânăr colţ de rai” (noi visam să ai… bravi ostaşi cu pieptul de oţel). Toate sunau oarecum asemănător şi erau la fel de mobilizatoare.

Acum, pe final, dacă sunteţi curioşi de traducerea cântecelor Wehrmachtului, luaţi legătura (pe G+) cu scumpa mea verişoară, e mai în domeniu decât mine, vorbeşte aşa numita „hochdeutsch”, spre deosebire de mine care vorbesc germana precum voluntarii din Waffen SS. Fiindcă veni vorba, iar pe deasupra este vorba şi despre istorie, trebuie făcută o distincţie clară între trupele SS germane şi cele Waffen, în a căror componenţă intrau (cel puţin iniţial) doar voluntari de etnie germană din ţările aliate sau ocupate, fiind trupe asimilabile mai degrabă Wehrmahtului (prin însăşi culoarea uniformei, verde-cenuşiu, spre deosebire de negrul trupelor SS).


Surse: video #1, #2, #3.
Sursa FOTO

10 comentarii:

  1. Adicatelea, vrand-nevrand, va trebui sa ascult melodiile astea ... ;) Ca sa nu se spuna ca nu te-am ajutat in vreme de 'restriste' :P. Nu zic eu ca sunt rele melodiile astea, mai ales invaluite in 'mirificele' randuri de ... intre ... siret, viclean 'aruncate' in blogosfera si ... mai ales mie :P. Dar serios acum, cu cea mai mare placere voi incerca sa ajut pe oricine e interesat de intelegerea marsurilor. In fond si la urma urmei fac si ele parte din istorie ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştiam eu că prietenul la nevoie se cunoaşte, nici nu-mi închipuiam să nu-mi sari în ajutor la ananghie; fie şi numai în virtutea amintirii vacanţelor de vară, petrecute în acel sat pe malul Timişului. Alte Kamaraden, cum ar veni :)))
      Hai, că nu-i aşa insuportabilă linia melodică, oricum mai brează decât unelele "lălăieli" moderne. Iar "Kleine Monika" ar trebui chiar să-ţi placă, te gândeşti la sor-ta. :P "Lili Marleene", un fel de fată dragă... Vezi ce simplu!
      Serios acum, eu încă aştept să te "citesc", ai avea ce să spui, idei mi-ai dat până şi mie în chaturile din G+ şi FB (încă nu m-am prins dacă ai făcut-o inconştient sau a fost o atitudine binevoitoare ori mai curând provocatoare din partea-ţi) :))
      Seară faină! Sau preferi germanicul, Liebe (herzliche) Grüße ori mult mai popularul: Grußgott. ;)

      Ștergere
  2. Intotdeuna cantecele patriotice au insotit dictaturile - fie ele faciste, comuniste sau de alta natura. Cu trecerea timpului de cele mai multe ori sau stins si dictaturile si acordurile canteceler nationaliste.S-au stins acordurile doar pentru a mai renaste din cand in cand. Dictaturile dispar dar cantecele revin periodic fredonate de alte buze - nostalgice.
    Multumesc pentru aprecierea facuta si pentru recomandarea blogului meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, iar versurile aceastora par compuse de nişte fini cunoscători ai firii umane, altfel nu se explică perenitatea lor chiar după dispariţia orânduirilor sub care au apărut.
      Mi-a făcut plăcere, după cum ai observat, îmi place istoria, iar pe blogul tău am găsit articole deosebite, de altfel chiar titlul - De ieri şi de azi - îmi confirmă caracterul istoric.

      Ștergere
  3. Îmi permit o completare... :)

    "Treceti batalioane romane Carpatii
    La arme cu frunze si flori
    V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii
    Cu inima la trecatori"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, mobilizatoare versuri! Da nu se compară cu amintirea mea (destul de îndepărtată), "Mândră ţară, tânăr colţ de rai, noi visam să ai numai flori pe plai... Am jurat cu mâna strânsă pe draper, bravi ostaşi cu pieptul de oţel..." :))))

      Ștergere
  4. Mandra tara, tanar colt de rai
    Noi veghem sa ai, numai flori pe plai
    Primavara, liniste si cant
    Vrem sa fie-n veci pe-acest pamant

    (Refren)
    Am jurat sub falduri mandre de drapel
    Bravi ostasi cu pieptul de otel
    Am jurat ca tara, cand ne va chema
    Inima si viata ne vom da

    Tinerețea a noastră ă tuturor
    Urcă în falnic zbor către viitor
    .......


    Legendare chipuri de eroi
    Fac sa creasca-n noi, dor de fapte noi
    Fiecare stam la post mereu
    Gata sa invingem orice greu

    (Refren)
    Am jurat sub falduri....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gizăz Craist!
      Ce memorie... eu am uitat versurile imediat ce n-am mai avut de-a face cu milităria. ;)

      Ștergere
    2. ok , versuri "Mandra tara, tanar colt de rai" , dar cum era melodia ?

      Ștergere
    3. Melodia? Tipică unui marş militar sau, mai popular, de ajutor întru păstrat cadenţa. :D

      Pentru risipierea nelămuririlor (dacă mai există)s-a inventat "iutubul" - dă o căutare pe guglă şi te edifici. ;)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.