luni, 31 octombrie 2016

Persuasiune vs. Manipulare

Be careful who you trust, the devil was once an angel
V-a fost dat vreodată să suportaţi „insistenţele” (în încercarea de a-şi dovedi puterea de convingere) unor fătuci - nu’ş cum altfel să le zic acestor „roboţele”, simpatice, e drept, dar numai ca aspect fizic, despre cel intelectual prefer să tac - de la un anumit ghişeu, să zicem ăla de la compania de telefoane? Parcă un pic mai puţin insistente decât alte fătuci, acelea care plimbă nişte pliante despre viaţa de apoi propovăduind unica metoda infailibilă de a-ţi asigura un loc în rai. Bine, astea din urmă au un mic dezavantaj, ţinuţa - să zicem prea sobră - care le estompează orice urmă de farmec feminin. O eroare capitală, aş zice; uneori aparenţele au putere de convingere. ;) Desigur există şi insistenţa cu care jurnaliştii de peste tot se încăpăţânează a face din ţânţar armăsar ori de a prezenta anume fapte dintr-o anume perspectivă, convenabilă nu lor, ci celor în faţa cărora fac sluj... Da’ asta-i altă poveste, mult mai tristă, ba chiar agasantă. De ce ne-am agresa sistemul nervos? Sunt mai mult decât suficienţi ceilalţi factori, independenţi de propria voinţă.

Cică „insistenţa” mai înainte pomenită s-ar chema persuasiune. Mai mult, în cazul în care îţi redactezi CV-ul sau te întreabă careva, zice-se că este de bine să scrii / declari că ai poseda o astfel de calitate. Asta-mi aduce aminte de o întâmplare de odinioară, pe vremea când încă citeam cu sârg anunţuri de angajare. Într-unul se specifica, între multe altele, calitatea de a fi persuasiv... M-am prezentat la interviul cu pricina.  Lăsând modestia, l-am convins pe tipul din spatele biroului. Da’ ce zic eu „convins”, când de fapt l-am entuziasmat; altfel cum ar fi sărit de pe scaun ca să-mi strângă mână şi să mă întrebe de când pot începe. A părut niţel debusolat după ce i-am răspuns că nu sunt interest de respectivul job. Nefiind chiar atât de-al dracu’ m-am gândit să-i alung nedumerirea de pe chip explicându-i că voiam doar să verific dacă posed calitatea cerută în anunţul respectiv. L-am întrebat senin dacă darul de a-l convinge că sunt persoana potrivită se cheamă că am fost persuasiv sau dacă nu cumva am dovedit o capacitate de manipulare de nota zece.

Subiectul discuţiei de azi mi-a fost inspirat de lectura pledoariei unui (foarte probabil) comis-voiajor de ceaiuri şi alte licori minune întru sănătatea trupului şi minţii, electro-casnice, creme anticelulitice şi de mărire a sânilor ori, de ce nu, broşuri despre cum să devii milionar din comerţul prin poştă. Omul se încăpăţâna să nu vadă semnul egal dintre cei doi termeni din titlu, chiar dacă încă din start a dat definiţia din dicţionar pentru manipulare - a manipula = a influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități - ignorând (cred) cu bună ştiinţă, de dragul demonstraţiei, ori doar pentru albirea conştiinţei (dacă presupunerea comis-voiajurului are valoare de adevăr) cealaltă definiţie - a persuada = a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să (vrea să) facă un anumit lucru.

Manipularea e neagră, persuasiunea albă. Altfel spus, manipularea (dark side) ar fi doar în beneficiul celui care se foloseşte de ea, pe când persuasiunea (calea luminoasă) ar aduce beneficii şi altora în afară de cel care ţine cu tot dinadinsul să ne convingă de ceva anume. Asta conform următorului exemplu: dacă ţie îţi place apa plată cu lămâie, iar mie coniacul, desigur nu ai să mă obligi să beau ce bei tu, însă ai putea să-mi oferi un pahar cu apă acrită şi să-mi explici cu lux de amănunte de ce îţi place şi cât este de sănătoasă comparativ cu alcoolul în concentraţie de 42%. În paranteză fie spus, alcoolul conservă, apa oxidează. Evident, nu încerci să-mi schimbi conduita, eşti persuasiv, de bună seamă, nici pomeneală manipulator; fiindcă îmi respecţi preferinţa pentru coniac, însă totuşi ai jubila dacă aş gusta din chestia aia icoloră şi cu gust cel puţin îndoielnic, în ceea ce mă priveşte. Încearcă dară să-mi schimbi licoarea arămie cu apă chioară, cu sau fără lămâie. Succes! >:)

În fapt, amblele, atât persuasiunea cât şi manipularea sunt metode de a convinge pe cineva să facă ceva pentru tine sau de a-i schimba acestuia modul de gândire astfel încât să se potrivească cu propria-ţi mentalitate. Sigur, metodele diferă: una convinge prin prezentarea faptelor într-o lumină pozitivă, dând impresia unui beneficiu iminent, cealaltă renunţă la informaţii, jucându-se (neetic, ar zice unii) exclusiv cu emoţiile pentru a convinge. În realitate însă, persuasiunea împrumută nuanţe de la manipulare şi invers.

Aşadar, în „meciul” dintre persuasiune şi manipulare scorul este egal, 0 – 0, alb cum s-ar mai zice. Asta dacă ar fi să consider faptul că explicaţiile după care un termen ar fi mai breaz decât celălalt nu m-au convins. Sau, dintr-o altă perspectivă, 1 – 1, tot egal, fiindcă amble cuvinte „punctează” la acelaşi capitol, ipocrizie.

Ăsta mi-a fost gândul zilei de ieri. Sunt tare curios, am fost persuasiv sau manipulator întru demonstrarea egalităţii dintre cei doi termeni.


Sursa FOTO

2 comentarii: