duminică, 18 septembrie 2016

Stări

Find The Things That Take Your Breath Away
Stări sufleteşti, că doar n-o să vorbim despre stări de agregare. Chiar dacă câteodată tare mi-aş dori să pot trece în stare gazoasă – să mă pierd în aer precum fumul ţigării pe care tocmai am aprins-o (în spaţiu privat, să nu le las nefumătorilor loc de interpretări). ;) Bună ar fi şi starea lichidă, măcar m-aş putea prelinge aproape neobservat departe, cât mai departe... În ultimă instanţă aş accepta până şi transformarea în gheaţă, ca să nu-mi (mai) pese...

Să revenim însă la stările interioare, sufleteşti cum s-ar mai zice – pentru aceia care mai au suflet. Să zicem fericire şi tristeţe. Trăiri opuse, dar cât de uşor se face trecerea de la o stare la alta. Tocmai ce discutarăm despre dorinţe şi grija de care ar trebui să dăm dovadă atunci când ne punem o dorinţă. Niciodată nu vom şti cum se termină.

Oricât de bizar ar părea, aceste două stări sufleteşti au ceva în comun. Atunci când eşti fericit şi crezi cu tărie că nimic, dar absolut nimic, nu-ţi va schimba starea de spirit apare un ceva care te zvârle în extrema cealaltă. La fel, atunci când eşti trist un lucru (aparent) neînsemnat te trimite dincolo de porţile fericirii.

V-aţi prins ce este acel ceva? Vă ajut cu câteva citate dintr-o carte la care mă întorc ori de câte ori am o nelămurire. De obicei mi le clarific. De obicei, nu întotdeauna...
Fericirea nu constă în turme sau în aur; lăcaşul ei este în sufletul nostru.Democrit

Fericirea nu constă în posesiunea, ci în dobândirea obiectului dorinţelor noastre.N.A. Kriukov
A devenit mai clar? Poate după următoarele cugetări.
Ne cunoaştem fericirea numai atunci când am pierdut ce am avut odată.Plaut

Ferice de cine nu suspină după ce n-are şi se veseleşte cu ce are!Epictet
Iar dacă ar fi să adâncim povestea:
Fericirea nu li se pare oarbă decât acelora care nu s-au bucurat de ea.La Rochefoucauld

Există reguli şi pentru fericire, căci pentru cei înţelepţi nu totul este întâmplare.B. Gracian
Dacă chiar vreţi să fie mură-n gură, atunci de la al nostru Vlahuţă citire:
Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă, decât acela care o dă... Şi ca s-o dai nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai trebuie să începi prin a o da.
Frumos, nici că se putea altfel de la unul care a scris şi poezii, în afară de România pitorească (care o fi fost aşa pe vremea lui). Mare atenţie, alt poet explică:
Avem simpatie pentru cei nenorociţi dintr-un oarecare spirit de egoism; vedem că de fapt nu suntem singurii nefericiţi. A avea simpatie pentru fericirea altora presupune un suflet cu adevărat nobil şi dezinteresat.A.S. Puşkin
Personal prefer cugetarea atribuită soţiei unui oarecare Robert Byrne (între altele, scriitor), Cynthia Nelms (tot o poetă, numai că face versuri din culori pe pânză); aş zice că mi-a citit gândul, însă fiind mai în etate decât mine, se prea poate să fie invers.
Nobody really cares if you're miserable, so you might as well be happy.
Nota bene: întru îmbunătăţirea stării sufleteşti puteţi să urmaţi sfatul din poza ataşată textului, însă nu-l luaţi ad litteram, fiindcă multe lucruri vă pot „tăia respiraţia” literalmente – cianura de potasiu, de pildă – şi nu cred că la asta se referă autorul. Da’ până la urmă, fericirea, modalitatea de a o  găsi, este o alegere personală. :D


Sursa: Memoriile unui Drac; Dicţionar de maxime comentat; Tudor Vianu – editura Ştiinţifică 1962
Sursa FOTO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.