Azi sărbătorim cu joc, veselie şi focuri de artificii

Ce sărbătorim? În niciun caz operaţiunea de băgat picioarele votu’ în urnă. Nici vorbă de aşa ceva, am şi io o reputaţie, o prestanţă, o aroganţă – v-aduceţi aminte reclama? Neah, vorbim despre cel de-al doilea eveniment important de la facerea lumii încoace, petrecut pe 16 noiembrie 2012 în jur de ora şapte dimineaţa. Ce s-a petrecut atunci? A început istoria acestui blog, a fost rostit „cuvântul primordial” care a aprins lumina în acest colţ din universul virtual. Uhhhh, doi ani... Cât de repede trecem noi prin timp...

De atunci au mai fost multe alte cuvinte, în medie, peste o mie în fiecare dintre cele 303 texte publicate pe acest blog. Trebuie însă menţionat că nu toate îmi aparţin, sunt câteva redactate de colega de blog, căreia îi mulţumesc şi profit de ocazie ca să-i reamintesc că „vacanţa” s-a încheiat, încă puţin şi se termină şi anu’. Prin urmare ar fi cazul să pună mâna pe condei, stilou, creion, pix sau cu ce pana mea o scrie, da’ să scrie. Proză, poezie, basme, maxime şi cugetări, fantezii sau chiar ceea ce se mai cheamă „beţia cuvintelor”, nu-mi pasă, numa’ să nu fie politică că de-abia s-a încheiat bâlciul deşertăciunilor sau comedia modernă a politicii autohtone.

Astea fiind zise, să înceapă balul! De ziua lor unii fac chefuri în cerc restrâns, alţii preferă sindrofii simandicoase, iar alţii mai cu dare de mână optează pentru adevărate serbări populare, mai mult ori mai puţin asimilabile bacanalelor romane. Indiferent însă de amploarea petrecerii, sărbătoritul oferă băutură şi mâncare, dăruindu-i-se în schimb cadouri mai mult sau mai puţin dorite şi/sau utile. Ei bine, aşa cum stă bine unuia care face întotdeauna „partid separat”, opus curentelor la modă, o să mă dezic de acest obicei de-a dreptul barbar. Nu vă dau de băut, nici bomboane, cu atât mai puţin, nu vă aşteptaţi la tort. Desigur, la rându-mi nu aştept cadouri, dimpotrivă vă ofer eu daruri – şi nu-i necesar să le priviţi cu suspiciune, fiindcă nu vin de la greci, ci de la un centurion şi nici nu-s încadrabile la mită electorală. Da! Bucuraţi-vă, bateţi din palme puteţi chiar să îngânaţi prima strofă (doar prima) din cântecelul acela pueril, însă dacă staţi prost la capitolul „ureche muzicală”, mai bine nu, tăcerea e de aur (nu întotdeauna, dar în cazul de faţă cu certitudine). Băgaţi însă de seamă, sunt cadouri puţin mai inedite, nu de alta, da’ să nu cădem în păcatul conformismului.

Aşadar, de ziua lui, blogul vă invită la joacă. Joacă, nu joc, întrucât eu am două picioare stângi când vine vorba de dans. Pentru că ştiu pe cineva care vizitează modestul meu castru roman şi căreia îi place joaca i-am pregătit un fel de „şuter”, Be quick se cheamă, în care fie „omoară” cu „mausul” tot ce-i iese în cale ori omoară „şoricelul” la propriu. Pentru momente mai calme există Mahjong (chiar două versiuni), în fine, un fel de... Pentru cei mai intelectuali şi dispuşi s-o înfrunte pe zeiţa Fortuna, există Blackjack şi Ruletă. Atât! Păi n-ajunge? Da’ ce credeaţi că-s EA Games, să vă dau FIFA 2015... Dacă vă roade curiozitatea puteţi descărca nu mai puţin de cinci joculeţe. Sunt arhivate în fişiere zip self-extractor, prin urmare se dezarhivează automat într-un director (io-s old fashioned, dacă vreţi îi puteţi zice folder), purtând numele aplicaţiei, la un simplu dublu-click pe pictograma fişierului.

Bun! Acum, hai să trecem la lucruri serioase şi să vă dau de „joacă”, în adevăratul sens al cuvântului, mai precis adresele pe care le accesez eu în funcţie de starea de moment. În ultima vreme, trebuind să-mi ogoi pornirile criminale ori suicidare le-am jucat doar p-alea cu „pac-pac”... I-am ciuruit!

Dacă am chef de puţină acţiune mă duc în Desert Mission sau, mai bine, îmi astâmpăr nevoia de adrenalină cu Sierra 7. Când m-apucă dorul de anticele lupte de galdiatori, cobor trepţile Coloseeum-ului şi intru personal în Siegius Arena.

Atunci când mă vreau un strateg desăvârşit, se măreşte paleta opţiunilor. Mă pot întoarce la cucerirea Galiei cu Siegius ori să m-apuc să reconstruiesc imperiul lui Alexandru Macedon. În epoca modernă, intru fără teamă în ultimul război mondial, alegând fie Warfare 1944, fie Endless War. Uneori, sunt prea leneş şi aleg ceva mai static: Frontline Defense sau Frontline Defense 2.

Când vreau doar să treacă vremea aleg Hot Bikes, fără împuşcături, însă cu motociclete şi multe obstacole pe traseu. Când mă plictisesc, după nenumărate încercări de a trece la un nivel superior, mă îndrept spre mult mai facila explorare a adâncurilor cu Deep Sea Hunter sau Deep Sea Hunter 2. Dacă am chef să provoc norocul joc Poker Governor sau Poker Governor 2.

Când vreau să-mi verific şarmul irezistibil de odinioră - mda, uneori mă loveşte şi pe mine „criza vârstei de mijloc” – îmi fac de cap cu Sim Girls.

Sunt „cinşpe” şi cu cele cinci dinainte fac douăzeci. Vă mai dau unu’ să fie un fel de Blackjack românesc, recte „dooşunu”. Master of the Secret Sea... Merită încercat.

Înainte să închei, poate aţi observat şcătula de vot (dreapta sus), oricât ar părea de impropriu pentru un centurion dictator, uneori îmi mai plec urechea înspre „vox populi”, fiindcă ştiu că nu ajunge întotdeauna „panem et circenses”. Prin urmare, fiindcă aveţi deja antrenament (unii dintre voi, presupun majoritatea), vă ascult părerea. Mai mult, pentru a se vedea cât sunt de deschis la „vox Dei”, recte poporul, urna asta e deschisă până la finele lunii noiembrie, nu doar o duminică de la 7 AM la 9 PM. Asta nu înseamnă însă că „votul” neapărat contează, da’ v-aţi obişnuit deja cu ideea. Apropo, ştiu că la finele zilei unii vor fi bucuroşi, alţii peste măsură de posomorâţi şi în fine vor fi unii total indiferenţi. Mă adresez primelor două categorii – acelora din urmă oricum nu le pasă – pentru primii, veseliţi-vă acum când e momentul, nu va dura mult; ceilalţi nu vă întristaţi prea tare, o să vină vremea să vă bucuraţi, atunci când primilor le trece extazul – care ca orice orgasm este limitat în timp – şi vor fi mai trişti decât voi acum, fiindcă ei au apucat să guste din şampania victoriei, însă gloria-i trecătoare... Ah, poate data viitoate vă mişcaţi mai cu talent. Pentru ambele tabere „Nu luaţi viaţa prea în serios, nimeni n-a ieşit din ea viu”. Mult mai indicat este să vă simţiţi bine, cum şi când apucaţi, de pildă dând în mintea copiilor şi delectându-vă cu un joc care vă relaxează şi vă ajută să vă detaşaţi, fie numai pentru scurtă vreme, de stresul acumulat. Pentru că sunt în toane bune, aş zice chiar excesiv de generos, am lăsat lista de vot deschisă. Dacă niciuna dintre cele şapte propuneri nu vă este pe plac puteţi adăuga cu de la sine putere tema preferată, specificând-o printr-un comentariu.

Sursa FOTO