Impresii (drăceşti) post turu’ întâi, ante ultima rundă

Cei care nu sunteţi la prima abatere şi aţi mai „păşit” p-aici ştiţi de bunăseamă că în materie de politică şi speciile care o practică sunt un fel de Elveţie, un pic mai „drăcoasă” – că nu mă tace dracu’ şi îmi vine mai mereu să întărât „galeriile” indiferent de steagul sub care îşi strigă ataşamentul. Şi tot de-al dracu’, am obiceiul de a spune taman ceea ce ăia care apar pe la diverse posturi de tembelizare în masă sunt obligaţi de fişa postului să ascundă de ochii lumii. Lume care, desigur, trebuie manipulată, nicidecum informată. Tocmai pentru că îi etichetez pe toţi în acelaşi mod „plastic”, fără discriminare (nu dezvolt aici subiectul, pentru curioşi aici sunt detalii revelatoare, în rezumat spun doar că nu agreez „rahatul” românesc, nici nemţescul Scheiße şi nici măcar franţuzescul merde), garantez echidistanţa impresiilor, poate chiar şi veridicitatea în comparaţie cu opiniile analiştilor de profesie care se vântură prin spaţiul audio-vizual.

De asemenea, cei care mă cunoaşteţi, ştiţi că de obicei scriu texte lungi, aproape agresiv de lungi. Nu e cazul să vă neliniştiţi, o să fiu scurt, atât cât se poate, fără să se piardă esenţialul.

Aşadar, rezumatul sau recursul etapei, pardon, meciului tur. În arena Colosseumului „paişpe” candidaţi gladiatori (deloc candizi), unul şi unul, aleşi pe sprânceană, spuma ori frişa mediului politic românesc. O plăcere, un deliciu, privindu-le feţele ori rostindu-le numele, unul mai sonor decât celălalt. Grea decizie alegerea favoritului, tocmai din acest motiv se dă timp de gândire de la şase dimineaţa până la nouă seara. Eh, unora nu le-a fost suficient, s-au decis abia la 20:59... „to late” – Les jeux sont faits, rien ne va plus! Poate data viitoare ne mişcăm mai cu talent.

Urmează contorizarea golurilor voturilor... Mare dezamăgie. În primul rând, lumea nu s-a prea îmbulzit la casele de pariuri, abia câta peste 50%... Unde-o fi dispărut simţul civic? Mda, trecut-au ca un fum anii ’90 la fel şi tentaţia participării la „bacanalele” electorale. A doua dezamăgire, iluzii spulberate în ambele tabere cu ştaif (celelalte participau de „dragul artei”, un fel de „iepure de fugă” în cursele de câini, fără a ridica alte pretenţii) care revendicau victoria finală. Roşii, ating vreo 40%, în timp ce albaştri 30%. Nasol, nimeni nu recunoaşte făţiş, dar nu le pică bine, sperau la mai mult, să aibă un avantaj clar înaintea duelului final de peste două săptămâni. Primii promit că se vor mobiliza cu patos întru conventirea „necredincioşilor”, recte celor ce au stat liniştiţi şi fără griji acasă. Da, vezi să nu... bla-bla. Cum drac’ să-i convingi în „doo” săptămâni atâta vreme cât n-ai reuşit întreaga campanie cu toate bannerele, postere, brichetele, pachetele şi pacheţelele inclusiv „beţia cuvintelor”. Ceilalţi vor şi ei mai mulţi suporteri în tribune, însă nu uită să dea vina pe arbitru, normal întodeauna tre’ să existe un vinovat, niciodată propria incapacitate. În concluzie, o poveste cu final aşteptat.

Booon! Gata prima rundă. Să vedem ce perspectivă ne oferă meciul final. Ambele tabere marşează pe ideea mobilizării simpatizanţilor dar şi a atragerii de noi susţinători. Pentru tabăra albastră momirea celor care în primul tur şi-au băgat picioarele în politică şi politruci deopotrivă, poate să fie o idee bună, pentru ceilalţi mai curând un gest sinucigaş. Ghici de ce? Elementar, dragul meu Watson Victoraş tată, dacă reuşeşti să scoţi din casă unul căruia nu i-a păsat de prima rundă, aproape sigur va vota contra ta. Ţi-o zic eu, neutru fiind: joci poker, da’ joci prost. Ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea întâmpla, zice o vorbă. Cam aşa stau lucrurile şi în cazul nostru. Să presupunem că pe lângă ăştia 50% şi-un pic mai apar 15, 18, 20% ori poate mai mulţi. Ghici ce se îmtâmplă? Aş miza totul pe faptul că, cel mult, un procent (1%) din noii veniţi vor paria pe roşu, ceilalţi vor alege în proporţie covârșitoare jumătatea cealaltă a ruletei politice. Prin urmare, o prezenţă undeva pe la 70% - da, un procent optimist, însă foarte posibil, starea de blazare poate genera un efect mobilizator, desigur şi inversa este valabilă - poate crea surprize, spus pe şleau şi deloc academic ar fi ceva de genu’: „Victoraş ai pus-o”. Desigur, se poate întâmpla şi varianta: Schade Klaus, du hast verloren. Om vedea...

Aşadar, s-ar părea că va fi un meci cu final surpriză (depinde pentru cine). Oricum, surprize, surprize – de data asta fără Zâna Măseluţă sau cum drac’ îi zicea fătucii ăleia, Andreea a lu’ Marin.

Doamnelor, domnilor faites vos jeux! O să fie distractiv.

Sursa: FOTO