Castilla-La Mancha şi Extremadura

Odată lăsate în urmă câmpiile pustii din La Mancha, apar surprize precum Cuenca şi Toledo. Dealurile şi văile bucolice din Extremadura te conduc la oraşele istorice Cáceres, Mérida şi Trujillo. Aceasta este o regiune în care poţi să te abaţi de la „căile bătătorite”. Castilla-La Mancha, acest teritoriu fertil dintre
Madrid şi Andaluzia, nu este cea mai interesantă regiune a Spaniei. Plată, monotonă şi aparent lipsită de locuitori, pare cenuşie în comparaţie cu regiunile vecine – inclusiv Extremadura, un loc cu delicii rurale. Pentru mulţi, Extremadura reprezintă ultimul bastion al vechii Spanii, mărginită de dinamismul celorlalte colectivităţi autonome ale ţării, dar care rămâne o enclavă a tradiţiei, catolicismului şi rulalităţii intacte. Comune ambelor regiuni sunt o zgomotoasă populaţie de berze, care-şi fac cuib pe fiecare turn disponibil, precum şi reminiscenţele cavalerilor medievali, jumătate călugări, jumătate soldaţi, care au luptat atât de îndârjit împotriva maurilor.

Castilla-La Mancha are două puncte de interes major: Toledo şi Cuenca. Toledo, imediat la sud de Madrid, este unul dintre cele mai mari oraşe-muzeu ale Spaniei. În Evul Mediu a fost centrul studiilor religioase şi este unul dintre acele locuri pe care, pur şi simplu merită să le vezi. Nu departe spre est se află Cuenca, un oraş mult mai mic, aşezat pitoresc pe un colţ de stâncă şi mărginit de formaţiuni stâncoase spectaculoase, care arată asemeni unui oraş în ruină.

În Extremadura, peisajele spun o cu totul altă poveste. Aici găseşti văi înverzite, livezi de vişini şi măslini, câmpii întinse de grâne, păşuni şi dealuri împădurite – o întindere puternic rurală de unde provin cuceritorii Lumii Noi, din secolul al XVI-lea. Două sunt oraşele care poartă parfumul trecutuli în mod deosebit: Cáceres, în partea superioară plină de conace monumentale în stil renascentist şi Mérida, cândva inima Lusitaniei romane, ale cărei ruine antice sunt de-a dreptul excepţionale. Poţi completa itinerarul în formă de triunghi vizitând Trujillo, un oraş încântător, unde monumentele istorice fac parte din viaţa cotidiană.

Cuenca este cea mai mare surpriză din Castilla-La Mancha, fiind spectaculos aşezată pe o stâncă, între râurile Huécar şi Júcar, la nord est de câmpia centrală, unde se iveşte Serranía de Cueca, graniţa naturală cu Aragonul. La distantă egală între Madrid şi Valencia (165 km), Cuenca este renumită pentru casele sale construite pe pante abrupte – Casas Colgada – văzute cel mai bine de pe Puente de San Pablo. Una dintre ele adăposteşte Museo de Arte Abstracto Español, unde tablourile unor pictori abstracţi precum Antoni Tàpies şi Antonio Saura concurează cu privelişti naturale fantastice. De cealaltă parte a podului se află Monestario de lo Paúles, iar câţiva paşi mai departe se conturează frumoasa catedrală gotic-normandă şi renascentistă. Plaza Mayor, în formă trapezoidală, este scena procesiunilor din Săptămâna luminată şi a festivalului San Mateo (18-21 septembrie). În capătul oraşului, o fostă mănăstire din secolul al XVII-lea, găzduieşte acum fascinanta şi labirintica Fundación Antonio Pérez care expune o imensă expoziţie privată din care nu lipsesc lucrări ale artiştilor Andy Warhol, Lucio Fontana, Antoni Tàpies şi Miguel Barceló.

Oraşul Albacete, izolat în estul regiunii La Mancha, nu are monumente măreţe, dar se găseşte la intrersecţia drumuri între centrul Spaniei, Valencia şi Andaluzia. Numele său se referă la faptul că se află pe un teren plat, acum locul unor culturi intensive de viţă-de-vie, anghinare şi şofran, adus de către arabi între secolele al VIII-lea şi al XVII-lea. Tot arabii au adus şi arta realizării cuţitelor, iar calitatea acestora a fost admirată timp îndelungat. Puteţi trece în revistă istoria acestora vizitând Museo de Cuchileria, iar descoperirile arheologice din zonă începând cu vremurile preistorice sunt expuse în modernul Museo Arquelógico.

Datorită apropierii sale de Madrid, Toledo este o destinaţie clasică pentru o excursie de o zi, însă numeroasele sale monumente şi strania atmosferă nocturnă se îmbie parcă la o şedere peste noapte. Este unul dintre cele mai mari oraşe istorice din Spania, situat pe vârful unui deal şi înconjurat practic de râul Tajo. Pictorul El Greco a trăit şi a pictat la Toledo până la moartea sa în 1614, lăsând o copleşitoare moştenire artistică. Cel mai măreţ obiectiv turistic este impresionanta Catedrală a cărei construcţie începută în 1226 a necesitat 250 de ani pentru a fi finalizată, fapt care a avut drept efect, o convergenţă bizară de stiluri şi de artişti. Porneşte de la intrarea principală a catedralei şi urcă treptele alăturate ale Palacio Arzobispal (palatul arhiepiscopal) de vizavi. Treci prin frumoase Plaza Consistorial, ia-o la dreapta şi urcă Cuesta del Ordenal, apoi pe Callejón de Jessus María, iar după ce faci dreapta vei vedea impozanta faţadă a bisericii San Ildefonso. Mergi pe lângă biserică pe Calle de San Román, care duce la biserica San Román, cea mai veche biserică din Toledo. De origine vizigotă, mai târziu folosită ca moschee, acum adăposteşte Museo de los Concilios y de la Cultura Visigota. Din Plaza de Padilla, urmează drumul către Santo Domingo el Antiguo, prima mănăstire din Toledo, fondată în 1085 de către cistercieni. Coboară pe Calle de Santa Leocadia, fă dreapta pe Calle Real, trecând pe lângă grandioasa clădire a consiliului local, apoi intră pe o străduţă medievală îngustă care te va duce la mănăstirea Santo Domingo Real, apoi San Vicente şi  Las Gaitanas. În spatele bisericii San Vicente se află Palacio de Lorenzana, în stil neoclasic, de unde poţi ajunge urmând Calle de los Alfileritos şi apoi Calle des Cristo de Luz la Mezquita del Cristo de la Luz, o uluitoare moschee din 999, cu un sanctuar romanic din veacul al XII-lea.

Mult adorata sfântă patroană a Mexicului,  Fecioara din Guadelupe, precum şi insula din Caraibe au fost denumite astfel după locul de origine al sfintei, Guadelupe, un sat printre dealurile înverzite din Extremadura, unde acum şapte secole a fost găsită o imagine miraculoasă a Fecioarei. Aceasta a devenit patroana „tuturor Spaniilor”, esenţa hispanismului, iar moaştele sale continuă să atragă valuri de pelerini. O mănăstire şi o biserică domină acest sat frumos mărginit de dealuri, unde străzile medievale mărginite de balcoane pline de flori pornesc radial din piaţa largă din faţa bisericii. Statuia din secolul al XII-lea a Fecioarei, sculptată pare-se de Sf. Luca, a inspirat construirea , în 1340, a mănăstirii ieronimite, acum condusă de franciscani. Museo de Bordatos, adăposteşte broderiile de mână ale călugărilor din veacurile al XV-lea – al XIX-lea. În Museo de Pinturas y Esculturas, caută sculptura din fildeş a lui Hristos, aparţinând, zice-se, lui Michelangelo, precum şi portretele călugărilor pictate de Zurbarán.

Càceres este oraşul berzelor, locul unde clămpănitul ciocurilor şi cuiburile voluminoase au devenit parte integrantă a centrului vechi. Càceres îşi înfăţişează trecutul nobil într-un cartier înconjurat de ziduri din vârful unui deal, unde faţadele cu blazon, turnurile semeţe, arcadele şi străzile pavate şi întortocheate dau naştere unei atmosfere inimitabile. Singurul neajuns este că astăzi centrul istoric este aproape nelocuit. Pentru a gusta viaţa acestei capitale de provincie, trebuie să explorezi oraşul de jos, care are o ambianţă atrăgătoare ce se găseşte în jurul Plaza Mayor, dominată de clădirea primăriei. La Arco de la Estrella, construit de Manuel Lara de Churriguera în secolul al XVIII-lea, poţi intra în Torre de Bujaco pentru a vedea expoziţia despre istoria oraşului şi pentru a te sui pe metereze de unde să te bucuri de o privelişte extraordinară. În inima venerabilului cartier vechi, Plaza de Santa Maria este locul în care poţi admira arhitectura gotică şi detaliile renascentiste ale Catedrala de Santa María. În spatele acesteia se află Palacio Carvajal, acum sediul biroului turistic local, iar în faţa catedralei, trei conace renascentiste din piatră aurie şi gri: Palacio de Hernando de Ovando, Palacio de Moyoralgo şi Palacio Episcopal. La sud de catedrală, dai peste impunătorul Palacio de los Golfines de Abajo, al cărui turn domină Plaza San Jorge. Faţada este un amestec de stil gotic târziu şi plateresc din secolele XV-XVI. Nu rata încântătoarea Plaza de las Veletas, având în centru biserica San Mateo, alături de care se află turnul crenelat al Casa de la Cigüeñas (Casa Berzelor). Vizavi, în partea de sud a pieţei eleganta Casa de las Veletas, acum extraordinarul Museo de Cáceres.

Trujillo, este o plăcere o plăcere să vizitezi acest orăşel încântător, cu mulţimea sa de clădiri vechi şi frumoase, multă vegetaţie (cactuşi, palmieri, măslini, portocali şi magnolii) şi plin de viaţă. Renumele orăşelului se datorează conchistadorului Francisco Pizarro, născut aici, cel care i-a cucerit pe incaşii din Peru. Statuia sa, ridicată în 1927, identică celei din Lima, domneşte în Plaza Mayor, înconjurată de palate plătite din prăzile aduse din America Latină. Toate străduţele înguste şi unduitoare din Trujillo duc în cele din urmă în Plaza Mayor, centrul social al oraşului, mărginită de cafenele stradale, restaurante şi palate ilustre. Severa biserică San Martin se înalţă la sud, vizavi se află Palacio Carvajal-Vargas, o clădire sobră, în stil renascentist târziu. În celălalt capăt al pieţei se găseşte mult mai împodobitul Palacio del Marqués de la Conquista, construit de Hernando Pizarro, fratele lui Francisco. La dreapta Palacio Orellana-Pizarro din veacul al XVI-lea, acum şcoală ce maici. Pe Callejas de los Martires se află Casa-Museo Pizarro, o casă din secolul al XV-lea, unde s-a născut conchistadorul. La câţiva paşi este biserica Santa Maria la Mayor, în stil gotic, care adăposteşte mormintele exploratorilor din Trujillo.

Având o stradă care poartă numele lui John Lennon, Mérida, nu este chiar îngropată în trecutul său roman, fiind un oraş plin de viaţă care încă de când a fost fondat în anul 25 î.e.n., s-a dezvoltat pe malul estic al râului Guadiana. Cândva capitala provinciei romane Lusitania, Mérida are mai multe ruine romane decât oricare alt oraş spaniol cu excepţia Tarragonei. Cele mai impresionante privelişti sunt oferite vizitatorului de: Teatro Romano şi Amfiteatro, construite din blocuri de granit, teatrul având o capacitate de 6.000 de locuri, iar la câţiva zeci de metri de acesta amfiteatrul cu 14.000 de locuri. În apropiere, Casa del Anfiteatro, înfăţişează ruinele unei case datând din secolele IV-V, Casa Mitreo cu al său excepţional Mosaico Cosmólogico. Museo Nacional de Arte Romano, aflat vizavi de teatru şi de amfiteatru, are un design uimitor realizat de Rafael Moneo, care aminteşte de arhitectura romană într-un stil purist, evocator. De la muzeu, coboară dealul spre nord-vest, pentru a ajunge în centrul oraşului, apoi fă la stânga pe Calle Sagasta, iar imediat pe dreapta vei vedea ruinele Forumului şi apoi măreţul templu al Dianei. Urmează minunata Plaza España, presărată cu portocali şi palmieri, Primăria (1833) şi faţada-fantezie din ceramică a Palacio de la China.

Alte locuri de vizitat în Castilla-La Mancha şi Extremadura sunt: Almagro, aflat în mijlocul ţinutului lui Don Quijote, un orăşel mic cu o istorie lungă. Corral de Comedias este cel mai vechi teatru care funcţionat permanent în Europa, datând din veacul al XVI-lea. În secolul al XIII-lea, Almagro a devenit baza Cavalerilor de Calatrava, unul dintre ordinele militare care au luptat pentru Reconquista. Sigüeza, în nordul îndepărtat al Castilliei-La Mancha, un frumos oraş situat pe vârful unui deal şi dominat de castelul, acum hotel şi de catedrala romanică asemenea unei fortăreţe. Talavara de la Reina, este o localitate renumită pentru ceramică. Producţia de azulejos smălţuite şi pictade de mână a înflorit în secolul al XV-lea, tehnicile fiind aduse de coloniştii spanioli din Mexic. Oraşul se laudă zidul roman, extins în Evul Mediu, patru biserici  în stil gotic mudejar şi Basílica de la Virgen de Prado, unde aproape fiecare suprafaţă este acoperită cu azulejos.

Sursa FOTO