Din nou despre istorie

Azi, după o destul de lungă pauză,  am am găsit destul timp pentru a răsfoi câteva numere din colecţia revistei Magazin istoric. Am găsit, cum de altfel mă şi aşteptam, numeroase articole interesante, pe care zic eu, merită să vi le aduc la cunoştinţă. Cum sunt în criză de timp, mă rezum la deja obişnuitele scurte istorioare, inedite şi amuzante deopotrivă, grupate
sub eticheta: aşa vă place istoria. Nu voi trece cu vederea celelalte episoade de istorie veritabilă, numai că mai trebuie să pun cap la cap informaţia, pentru un articol care să nu aibă darul de a vă face să căscaţi de plictiseală. Aşadar, istoria vă zâmbeşte.

• Mihail Kogălniceanu era recunoscut pentru cea mai bogată bibliotecă din Iaşi. Fire generoasă, împrumuta adesea cărţi amicilor săi, care deseori uitau să le restituie. Când rafturile bibliotecii personale au început să prezinte goluri masive, Kogălniceanu a publicat următorul anunţ în ziarul local: Dl Mihail Kokălniceanu, care nu poate suferi cărţile desperecheate, roagă prietenii săi care au asemenea volume de la domnia sa, să binevoiască a veni pentru a ridica şi restul volumelor rămase.

• Într-o zi, Sully (1560-1641), ministrul de Finanţe al regelui Henric IV al Franţei, a fost vizitat de câţiva gentilomi, care au ţinut să-l asigure că nu veniseră mânaţi de vreun interes, ci pur şi simplu numai din plăcerea de a-l vedea. Ministrul, bănuind însă cu totul altceva, a intrat în joc: "- Chiar aşa? Eh, bine... poftiţi!" După care se răsuci pe o parte şi pe cealaltă, pentru a putea fi văzut cât mai bine, iar apoi porni spre biroul său închizând uşa în faţa vizitatorilor nedumeriţi.

• Intrând într-un restaurant, fizicianul André Ampère (1775-1836) comandă un somon. "- 50 de franci?" Întrebă uimit după aflarea preţului. "- Da domnule, dar priviţi ce culoare splendidă are!" -  replică cu mândrie chelnerul. Fizicianului nu-i mai rămăsese decât să confirme cu oarece năduf: "- Ai dreptate, s-ar putea spune că până şi el s-a înroşit la auzul preţului..."

• În cabinetul de lucru al fizicianului Antoine Becquerel (1788-1878) a dat buzna unul dintre servitorii săi. "- Domnule, în biblioteca dv. au intrat hoţii!" Ridicând ochii de pe manuscrisul său, savantul francez a întrebat: "- Şi ce anume citesc?"

• Într-o zi, Scipio Africanul (235-183 î.e.n.) s-a dus în vizită la poetul Ennius (239-169 î.e.n.). Acesta, nedorind să-l primească a trimis servitoarea să-i transmită că nu este acasă. Scipio a plecat, iar după o vreme, Ennius a fost acela care a venit să-l viziteze. Auzindu-se strigat, Scipio a răspuns: "- Nu sunt acasă!" "- Cum poţi spune aşa ceva, oare nu-ţi recunosc eu vocea?" Se arătă intrigat poetul. Atunci Scipio i-a replicat: "- Când am fost zilele trecute la tine, eu am crezut-o pe servitoarea ta. Tu nu mă crezi când îţi spun eu însumi că nu sunt acasă?"

• În momentul debarcării în Egipt, Iulius Caesar (101-44 î.e.n.), a alunecat şi a căzut. Trecându-i prin minte că întâmplarea ar putea fi interpretată de soldaţii săi drept un semn de rău augur, s-a prefăcut că intenţionat s-a întins pe nisip pe care l-a cuprins apoi cu braţele strigând: "- Ah, pământ al Africii, te îmbrăţişez!"

• Cum după primele zile de la publicarea romanului Mizerabilii, Victor Hogo nu primise de la editorul său nicio veste referitoare la reacţia publicului, se îngrijoră într-atât încât îi trimise acestuia o scrisoare. Celebrul romancier caligrafiase pe foaia de hârtie un mesaj cu totul original, conţinând doar semnul "?" Editorul, a priceput repede despre ce este vorba, iar răspunsul a fost la fel de original şi laconic, o filă imaculată, ceea ce putea fi tradus ca: încă nimic.

• Fiind în trecere prin Zürich, Nicolae Iorga a intrat în prăvălia unui anticar cerându-i să-i arate cele mai însemnate lucrări despre istoria popoarelor din sud-estul Europei. Anticarul i-a oferit Istoria imperiului Otoman, scrisă de Iorga. "- Nu mă interesează" - a spus savantul. Intrigat de răspuns, negustorul i-a oferit alte opere de acelaşi autor şi a primit invariabil răspuns negativ. Atins în amorul propriu, anticarul i-a replicat oaspetelui: "- V-am oferit tot ce am mai de preţ, nu vi se pare că mă ofensaţi prin răspunsul dv.?" Izbucnind în râs, Iorga i-a explicat motivul refuzului. A doua zi, în vitrina anticariatului, tronau, puse la loc de cinste, operele marelui cărturar român purtând autograful acestuia.

• Într-un muzeu, ghidul explica unui grup de turişti: "- Acesta este un pat celebru. În el au dormit Goethe, Napoleon, Rossini şi Balzac". Un mucalit a replicat instantaneu: "Cred că dormeau foarte prost înghesuiţi toţi patru la un loc..."

Sursa: revista Magazin istoric nr. 7(76) şi 8(77) din iulie, august, 1973