miercuri, 11 februarie 2015

Puncte de suspensie

No reason to stay is a good reason to go
Recent, vă povesteam despre semnele de punctuaţie formulând o abracadabrantă analogie cu însăşi viaţa. Azi a venit timpul să exemplificăm punctele de suspensie, denumite şi puncte-puncte, având forma grafică „...” şi codul 2026. Înainte menţionatul semn de punctuaţie este folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. În cazul de faţă vorbim despre o întrerupere, o schimbare de macaz sau începutul unui alt paragaf din viaţa mea şi a foii ăsteia. Şi pen’că veni vorba de foaia virtuală de aşternut elucubraţii, încă nu-i vremea de punctul de final. Aşa cum îi spuneam cuiva, aş vrea să duc cifra textelor la 333, aşa ca să fiu doar pe jumătate al dracu’. Depinde apoi de colaboratoare dacă se va ajunge la fatidicul 666.

Poate vă aduceţi aminte de un text scris acum destulă vreme. Vorbeam despre necunoscut, mai exact se referea la ce ne poate inspira nouă acest necunoscut, câteodată fascinaţie, alteori teamă, uneori un amestec bizar al acestor două senzaţii. E bine, azi mă voi întâlni cu necunoscutul preconizat acum mai bine de un an.

Pe scurt, luni am primit o ofertă concretă de a o lua de la zero, de a pune punct la ceea ce a fost până acum, de a porni într-o altă direcţie. Spre ce? Nici eu nu prea ştiu, nici n-aş avea cum, merg doar pe presupuneri mai mult sau mai puţin logice, pe deducţii din cele auzite de la alţii. Însă a cam venit timpul unei schimbări radicale, m-am cam săturat de aşa-zisa „satisfacţie a muncii” de pe la noi, recte minunatul municipiu, reşedinţă de judeţ, Reşiţa. Îmi place Green green grass of home, a lui Tom Jones (îl cântă şi Elvis), însă nu într-atât încât să-l pun necondiţionat în practică. Iar cum nu sunt nici adeptul declamaţiei lui Lăpuşneanu din Apus de soare, a lui Delavrancea, n-am să afirm vreodată: dacă voi nu vreţi, eu vă vreu, iar dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi! Niemals! (pentru necunoscători, atât Google, cât şi Bing traduc corect termenul) Vorba cuiva (contextul diferă), nu sunt patriot, nu într-atât de patriot şi nici în acest sens.

Prin urmare, am decis să las deoparte toate acele presupuneri (cu finalitate negativă) care nu făceau altceva decât să întârzie un pas care trebuia făcut încă de acum un an, chiar doi. Am realizat că toate tergiversările de până mai ieri m-au tras la fund, atât de adânc încât aproape începusem să mă complac în a mă târî prin viaţă, în a mă mulţumi cu un salariu (sub)mediocru (ca de altfel majoritatea românilor), ba chiar să mă resemnez într-o viaţă fără idealuri, acceptând chiar ideea defetistă, după care, „asta e şi n-am ce-i face”. Totuşi aveam, soluţia stătea faţa mea de multă vreme, doar că oscilam (nepermis) între fascinaţie şi teama de necunoscut. Acum, am găsit „antidotul”, plec fără a privi înapoi, fără a-mi ridica bariere de genul, „dar dacă o să fie mai rău”. Ucigaşul dacă şi eternul său companion parcă, n-au ce căuta în viaţa noastră, să-i lăsăm să se plimbe liniştiţi în a lor barcă. Când pleci pe un drum nu te opreşti decât atunci când ajungi la destinaţie, într-o exprimare marţială, „ te duci la război ca să-l câştigi; te întorci cu scut sau pe scut”; ultima variantă iese din discuţie, fie şi numai pentru a-mi onora pseudonimul de pe blog. Şi da, pentru mine este un fel de război, cu mine însumi. De fapt, a fost, pentru că deja am învins în secunda în care am luat decizia.

Pentru următoarele vreo „trej” de zile nu vă aşteptaţi să existe postări pe acest blog, doar dacă se milostiveşte colaboratoarea – n-aş paria însă, nu-i tocmai într-o situaţie fericită şi n-ar strica să-i gândiţi de sănătate. Nici la eventualele comentarii nu cred să vă răspundă cineva (în timp real), lucru pentru care îmi cer scuze, o să le citesc când m-oi întoarce şi o să răspund întârziat.

Cam atât pentru luna februarie şi prima jumătate a lunii martie – apropo de martie, @};- o floare de întâi şi @};- alta pentru data de opt, doamnelor şi domnişoarelor care trec pe aici; pentru restul, doar gânduri bune. >:D< După, vom vedea…


Sursa FOTO

20 de comentarii:

  1. Bafta multa in orice vei face de acum inainte !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Petre! Se pare c-a "funcţionat" urarea ta, :-bd chiar am avut parte de noroc, ăla al începătorului sau al prostului. :)

      Ștergere
  2. Tot mai multi romani inving in razboiul de acest fel cu ei insisi. Nu prea le ramane alta solutie.
    Centurion, eu iti doresc mult succes, sa iasa totul asa cum iti doresti tu, nu am inteles insa, cum adica dupa 30 de zile te intorci? Nu e definitiva mutarea?
    Bafta! :)
    PS
    Te asteptam aici, cumintei. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci, Nice! :)
      Am fost norocos. Altfel spus, am fost "condamnat" să înving... şi am învins. Îmi place să cred că - poate - gândurile voastre bune au influenţat deznodământul. Drept care, vă mulţumesc.

      Da, lipsesc doar 30 de zile, alte 26 sunt cu voi... Pe blogul tău ai identificat (recent) câteva definiţii referind viaţa: un film, o luptă, un râu de munte, un salt cu paraşuta, un roller coaster, un curcubeu, un examen sau o şaorma. Adaug încă o ipostază, viaţa pe bucăţi - 28 cu 28, de fapt, 30 cu 26, primele pentru a le da un sens celorlalte... Însă dacă mă uit pe calendar, din cele 26 rămân doar vreo 11 de împlinire; tot e ceva, alţii n-au parte nici măcar de atât. Aşadar, ca să nu mâniem zeii, s-ar zice că-s norocos. :D

      Ștergere
  3. Sănătate colaboratoarei! Cât despre tine, poate te milostiveşti cu ultrascurte însemnări de pe front. Aşa fac eroii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Cudi, în numele Corinei. :)
      Ehe, milostenie aş avea (o ţâră) da' nu-s vreun Hemingway ca să m-apuc de corespondenţe de război. :)) Erou, cu atât mai puţin, mai curând un învins care nu acceptă maxima după care: singura salvare a învinşilor este să nu mai spere nimic.

      Ștergere
  4. "Drum bun, carare batuta!", cum se zice mai popular, si sa te vedem intors pe scut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne fereşte, Rodica! Cum să se întoarcă pe scut?

      Ștergere
    2. :D daca nu puneai intrebarea, Radu, cred ca nici nu ma intorceam sa vad daca chiar asa am scris. As fi corectat dar nu-i posibil. As fi sters dar geaba ca ma da de gol mesajul tau. :D Asa ca, imi ramane sa cer scuze chiar daca nu a fost cu intentie. Draga Centurioane, nu-ti doresc decat tot binele din lume! Sa traiesti fericit multi ani inainte!

      Ștergere
    3. Mulţumesc, Rodica! :)
      M-am întors pe scut, după cum se vede. :))

      Ștergere
    4. Lasă Radule, până şi draga colaboratoare - într-un mesaj privat - s-a încurcat la urarea asta spartană =))

      Ștergere
    5. Nu-i bai, Rodica, am priceput ce voiai să spui. Cât despre ultima urare, nu-mi doresc aşa de mulţi ani (apar "nori grei" odată cu trecerea timpului), mi-aş mai dori doar vreo 15-20 de ani mai senini decât ultimii 20-25... Vezi cât de nepretenţios sunt? Mă mulţumesc cu puţin. :D

      Ștergere
    6. Sa va zic ceva, baieti, poti sa te intorci invingator si mai viu decat oricand si pe scut - totul depinde de pozitia in care te afli, orizontala sau vertcala. ;) :D Bine te-ai intors, Centurion!

      Ștergere
    7. Dreptu-i aşa cum spui. Exista şi obiceiul de a purta învingătorul pe scut. Evident în poziţie verticală. :-bd

      Ștergere
  5. :) Aşa cum spunea cineva înainte, vrem relatări de luptă! Şi când te întorci, poate vii şi cu câteva scuturi de captură! Spor în toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha ha, ce glumeţi sunteţi voi doi (tu şi Cudi). =)) Bine că nu vreţi să imortalizez pe pânză, asemeni lui Grigorescu la 1877, principalele scene de luptă. :-S

      Merci, Radule! Cum zicem mai înainte, gândurile voastre bune or fi influenţat în bine evoluţia evenimentelor.

      Ștergere
  6. Tarziu, am citit si eu postarea. Mult succes! Ironic eu am decis sa ma intorc de la iarba verde a lui Tom Jones inapoi la iarba verde din Bucuresti. Ceva imi zice ca tu ai ales exact invers. Sa fie intr-un ceas bun!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E bine că Bucureştiul, spre deosebire de Reşiţa mea natală, mai are "iarbă verde". ;)
      Mulţumesc, Ingrid! Toate bune şi ţie, toate să-ţi fie după cum ţi-o fi pe plac. %%-

      Ștergere
  7. Mario sper sa reusesti ceea ce ti-ai propus,iti doresc multa bafta si un drum plin cu reusite.Sa ne auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci, Claudiu! :) Recunosc că am avut destulă baftă, da' nu strică un pic de noroc în plus. Toate bune şi ţie, dacă nu greşesc şi tu eşti departe de "iarba verde de acasă", ştii cum e. Multă sănătate îşi doresc, pentru restul se găsesc soluţii. %%- >:D<

      Ștergere