5 mai 2015. Nu-s multe de spus, aşa că facem un fel de vinerea melomanului. Asta în principal pentru ca să nu se creadă că m-am dat la fund, încă n-a venit vremea. Mai am până ating numărul de 333 texte publicate. E drept, conotaţia din spatele textului este cam tristă, fiindcă cineva drag nu mai este... C’est la vie.
Cam asta ar fi tot, însă poate n-ar fi rău să spun că îi plăceau trandafirii.
Restul e tăcere...
P.S.: O să revin (cândva) cu povestiri de pe front, de ce nu, cu revelaţii mai mult ori mai puţin drăceşti; dacă între timp revine şi inspiraţia la braţ cu cheful de scris.
