luni, 31 august 2015

Sfârşit de capitol

Nussdorf exit
În februarie începea să se scrie un nou capitol - presărat atunci cu sumedenie de necunoscute - din destul de anosta-mi existenţă. Prin martie dădeam primul raport despre ceea ce s-ar putea numi „aventura austriacă”. La finele lui august acest prim capitol al aventurii austriece s-a încheiat mai curând, mult prea curând, decât m-aş fi asteptat. Cineva, un om deosebit, aparent puternic, care părea că se ridică mereu deasupra bolii, s-a hotărât să plece undeva către stele, acolo unde nu există durere şi nici boală... Auf Wiedersehen, Herr Sepp. Wenn es etwas gibt nachdem Leben wir werden uns irgendwann treffen.

Va urma un alt capitol, al doilea, foarte probabil un al treilea, al patrulea n-ar mira pe nimeni, fiindcă „despărţirea” ţine de specificul jobului. Rezumând cele 112 zile petrecute la Nussdorf pot zice că am avut norocul de a întâlni nişte oameni de excepţie, la care mă voi gândi mereu cu drag - nu-i numesc, puţine şanse să citească ăste rânduri, iar de s-o nimeri ca respectivii să intre p-aici vor pricepe la cine mă refer; desigur dacă-i ajută Google sau Bing translator. Aş mai spune, chiar de unora le poate părea exagerat, că o bucăţică din inimă a rămas pe meleagurile acelea lângă acei oameni minunaţi şi că îmi doresc să am ocazia de a-i reîntâlni cândva.

Pe de altă parte, în ultimele trei săptămâni, timp în care mi-a lipsit „obiectul muncii”, am avut prilejul de a vizita locuri minunate, unele delectând spiritul prin peisajele încântătoare pe care le desfăşurau înaintea ochilor, altele încărcate de istorie, la fel de preţuite de ochii şi mintea unuia pasionat de trecutele vremuri. Toate astea datorându-se aceloraşi oameni mai înainte amintiţi, cărora le spun pe limba lor: VIELEN DANK.

Despre împrejurimile Nussdorfului, oraşul Salzburg şi ţinutul Pinzgau vă povestesc însă altă dată; pe rând, metodic, cu multe poze şi în cât mai puţine cuvinte, ca să vă clătiţi ochii şi nu să-i obosiţi.

Şi dacă tot vorbirăm despre clătit ochii...
 
Luna şi somnul de frumuseţe

Pentru gâdilat într-un mod plăcut urechile...
şi pentru Herr Sepp und seinen Gattin.

Auf Wiedersehen, Nussdorf.

6 comentarii:

  1. Bine ai revenit acasă! >:D<

    Şi aucm tac, să nu stric sensibilitatea momentului. ^:)^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine te-am regăsit, Dragoş! >:D<

      Mulţumesc şi pentru minutul de reculegere dedicat lui Herr Sepp.

      Trecând peste tristeţea inerentă unor astfel de situaţii, pot să zic că, paradoxal, întâmplarea a adus şi lucruri bune. Îţi povestesc pe mail cât de curând, că-mi tre' ceva timp ca să formulez "raportul", iar acu' mai am câteva chestii de rezolvat.

      Ștergere
  2. Am fost la vreo 3h de acel loc in care ti-ai petrecut atatea zile. M-am gandit la tine, Centurion!
    Frumoase locuri, frumoasa tara! Multa bafta in tot ce vei face!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am luat la cunoştintă despre vacanţa austriacă. Trei ore distanţă, probabil te referi la Gmunden din Oberösterreich, un orăşel medieval plin de istorie, asemenea Vienei. Sper totuşi că ai luat în considerare recomandarea mea şi te-ai abătu puţin şi prin localităţile rurale şi ai poposit măcar la un "Gasthaus" tradiţional.

      Merci frumos, toate bune şi ţie, Adrian.

      Ștergere
  3. Viata isi urmeaza cursul si daca stim sa ne deschidem ochii, mintea si sufletul ne imbogatim cu fiecare experieta traita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, în viaţă, întotdeauna suntem datori (dacă nu chiar obligaţi) să mergem mai departe, bătutul pasului pe loc este contraproductiv, după cum bine ştim. Important este, aşa cum spui, să stim a deschide ochii... uneori a-i închide.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.