miercuri, 29 iulie 2015

De vacanţă

Saturn, iulie 2015, răsărit de soare
Pentru că la precedentul text trei comentatori – pe care-mi place să-i consider deopotrivă şi amici virtuali, nu doar cititori fideli – îmi lăudau talentul de narator, mi-am zis că mi-e permis să mi-o iau în cap şi să vă povestesc câte ceva în stilul lui Cervantes, ba mai bine într-a lui Sadoveanu, fiindcă ăsta era cu descrierile peisajului – pentru edificare, (re)citiţi Nada Florilor. La scrierile aventuroase ale ăluia de-i spune şi Saavedra om reveni când oi fi mai plin de draci, deocamdată fiind doar copleşit de caniculă – tot drăcescă i-aş zice.

Apropo, Dragoş! Nu atunci când vreau îmi ies textele, ci mai degrabă atunci când scriu dintr-o pornire lăuntrică, pesemne ajutat de „musiu” Le Diable. De data asta, deoarece înainte menţionatul personaj pare a fi de negăsit, nu garantez pentru valoare literară a textului. Iar pen’ că tu Nice, abia aştepţi impresii de vacanţă la mare (dat fiind faptul că urmează să te îndrepţi într-acolo), facă-ţi-se voia, un text din categoria „ultrascurte” şi câteva poze cu răsăritul soarelui – cred că-i tot ce poate oferi marea mai frumos. Iertat fie-mi antitalentul într-ale artei fotografice.

Aşadar, locaţia: staţiunea Saturn, undeva în sudul litoralui românesc, lângă oraşul Mangalia. Hotel de două stele, Aida, nume cu rezonanţă (dacă ne gândim la opera lui Verdi), însă nu-l recomand. Nu dezvolt, fiindcă aşa cum spuneam nu-s suficient de posedat de domnu’ Drac încât să le stric „ploile” pentru ce-a mai rămas din sezonul estival 2015.

Desigur, în Saturn există şi hoteluri de trei, patru şi chiar de cinci stele, însă de ce aş plăti opulenţa atâta vreme cât, în concediu la mare fiind, mi-am propus să folosesc camera doar pentru somn. Totuşi, un frigider putea să existe chiar şi într-o cameră de două stele amărâte – zic asta pentru că, acu’ trei ani un hotel din Jupiter (Camelia, se cheamă), de acelaşi grad inferior, avea măcar atât, ca să nu mai vorbim despre ospitalitatea celor de la recepţie.

Acum, după ce am stabilit că în ceea ce mă priveşte nu prea contează stelele de pe „epoleţii” hotelului, rămâne plaja. Păi, din ce alt motiv te-ai duce la mare? Plaja din vecinătatea „Aidei” nu-i tocmai de „dat la ziar”, prea multe alge… Câh! La vreo cinci minute de mers agale „per pedes” spre nord am găsit altă plajă, dacă nu mă înşală memoria, în dreptul „Cernei”. Aproape perfectă, patru stele din cinci, asta dacă te dovedeşti destul de matinal ca să prinzi un loc decent, în caz contrar, te costă un „pol” un loc în zona şezlongurilor.

Însă cum nu mă dau în vânt după apă sărată – nici p-aia dulce n-o prea agreez, prefer vinul (care-i tot un lichid) – şi nici nu mă omor să stau cât e ziua de lungă ca să prind culoare arămie, mai importante mi se par locaţiile în care poţi să te relaxezi la umbră. Pe răcoare (relativă) poţi savura o îngheţată, un suc sau o bere, de ce nu, un vin uşor de vară şi, desigur, îţi delecta papilele gustative cu meniul zilei. Explorând strada principală, mărginită de magazine de suveniruri şi terase am descoperit trei terase: Antik, La Babanu (recomandată de paznicul parcării hotelului) şi una situată în incinta bazarului, nu-mi amintesc denumirea, dar oricum nu se poate rata odată ce intraţi în bazar. Sigur, mai există câteva tonete cu îngheţată şi mult căutatele (de către unii, pe mine nu mă impresionează) pizzerii şi şaormerii. Totuşi, spre surprinderea mea am mâncat (pe seară) o excepţională pizza pe vatră de la o tarabă care după denumire – Antik – aparţine terasei mai înainte menţionate.

Revenind la terasele unde poţi petrece la răcoare după-amiezii sau serii, la toate cele trei amintite se mănâncă bine, la un preţ decent şi o servire fără cusur. Terasa din bazar nu-i tocmai cea mai bună alegere dacă cauţi un loc răcoros (chiar dacă copertina te fereşte de bătaia soarelui), însă compensează la capitolul servire promptă. Merită fie şi numai pentru a-l cunoaşte pe ospătar, un puşti de maxim 21-22 de ani (după aprecierea mea), pe ecusonul căruia stă scris „Speedy”… No comment, pur şi simplu, îţi face ziua bună, asta ca să nu mai vorbim despre gimbuşlucurile cu sticlele de sucuri ori de bere. Îngheţata perfectă o găsiţi la Antik, iar meniul zilei (felul 1 şi 2) la toate trei terasele cu doar 15 lei. Recomandare: încercaţi păstrăvul la grătar (10 lei/100g, preferabil însă la terasa din bazar unde este le 17 lei/250g), garnitura vine separat. Ciorba a la grec este perfectă, însă nu-i rea nici cea de perişoare. Desigur, meniul este mult mai bogat, însă tradiţionalist fiind mă rezum doar la preparatele cât de cât cunoscute. De plăcere, în nici un caz de foame, merg şi hamsiile prăjite care se găsesc la tonetele înşirate de-a lungul drumului; tot acolo, şi tot de „plaisir”, porumb fiert sau copt – nu-i rău. În apropierea plajei se află Terasa Galbenă – prea în bătaia soarelui, după părerea mea, motiv pentru care n-am onorat-o cu prezenţa, prin urmare nici nu pot da detalii în necunoştinţă de cauză şi un aşa numit Restaurant Pescăresc pe unde, de câte ori am trecut, n-am văzut picior de client, deci nici n-am riscat să testez oferta pe post de cobai.

Asta ar fi istoria ultrascurtă a sejurului de cinci zile pe litoralul românesc. Despre călătoria cu trenul prefer să nu vorbesc, spun doar că data viitoare, dacă va exista, aleg deplasarea cu maşina, fie aceasta cât de obositoare şi costisitoare, pentru că mi se pare inadmisibil şi de neînţeles ca într-o întreagă garnitură de tren să nu existe un singur WC utilizabil de către doamne.

Până una-alta, după cinci zile de vacanţă la Marea Neagră, mâine începe cea de-a patra vacanţă plătită de alţii pe meleaguri salzburgheze. Acum, fiindcă tot am aflat că aş avea şi conexiune la internet mă gândesc că în următoarele 28 de zile să vă „fericesc” cu cel puţin un text, scris, sper io, cu ceva mai mult talent narativ sau măcar (ori şi mai bine) drăcesc decât prezentul.

10 comentarii:

  1. Io aş zice să ne fericeşti cu un text fără typo-uri, dacă e posibil. 8-|
    Mda, vezi că amicul tău de pahar - recte frate-meu >:) - a trecut pe la mine în vizită şi nu s-a lăsat dus (cu zăhărelu' sau cu vorba bună). Amu ceartă-te cu el, nu cu mine. :P :D

    Lăsînd deoparte tehnicalităţile gramaticale de care mult prea puţini se mai împiedică în aste zile şi vremuri, pot confirma că numai ceea ce sufletul vrea să scoată afară întru împărtăşire cu lumea este şi ceea ce merită îmbrăţişat şi onorat, căci acolo şade calitatea Omului. ;)

    Povestea ta are aroma unei vacanţe pe care n-am apucat s-o trăiesc dincolo de bariera adolescenţei, căci n-am mai întîlnit marea de aproape treizeci de ani. Amintirile copilăriei sînt îndepărtate şi şterse, majoritatea. Am certitudinea că nu-mi voi putea crea unele noi, fiindcă nu cred în minuni şi ştiu sigur că doar o minune m-ar mai putea aduce aproape, fizic, de imensa întindere de apă a Mării Negre. Dar cu ajutorul tău şi al poveştilor tale am reuşit să mă transpun preţ de cîteva clipe în atmosfera unei staţiuni litorale a secolului ce ne trăieşte. Lucru pentru care îţi mulţumesc cu plecăciune. ^:)^

    Nu-mi rămîne decît să-ţi doresc un sejur austriac fără probleme, multă sănătate atît ţie cît şi gazdelor temporare şi să ne reauzim cu bine oricînd va voi viaţa să ne readucă împreună. :-bd

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum ziceam (scriam) acum ceva vreme, nu există perfecțiune fără măcar un colț ciobit, typo-uri în cazul nostru. ;) :P
      Referitor la calitate presupun că ai dreptate. Totuși, chiar dacă scriu doar ceea mă îndeamnă impulsul unui anume moment, n-aș cataloga textele făcute publice drept valoroase. Mai curând un joc început la finele lui 2012. Și fiindcă tot vorbim despre joacă, în aceeași categorie se încadrează 333, numărul textelor după care das Spiel ist aus; dacă nu cumva colaboratoarea dorește să mărească miza la 666. :D
      În altă ordine de idei, nu regreta absența din peisaj a vacanțelor la mare. Spun asta gândindu-mă numai la condițiile pe care CFR-ul le oferă cu maximă generozitate călătorilor. Am văzut vagoane mai curate în de mult uitatele curse muncitorești.
      Despre sejurul austriac știi deja că s-a transformat într-un fel de vacanță plătită pentru următoarele șaisprezece zile. După... om vedea, deocamdată prefer să nu mă gândesc la Zukunft.
      Să ne auzim cu bine ori de câte ori apare ocazia.

      Ștergere
    2. Mda, pînă şi Nichita a ciobit cubul, că prea era perfect, aşa că ce atîta tam-tam… :P

      M-am tot întrebat ce mai face colega dar am uitat mereu să şi vocalizez întrebarea. Aş vrea să cred că e mai bine.

      Regrete am destule în viaţă, dar sînt deja cumva pasive. Extrem de puţine se mai nasc, în deplină concordanţă cu noile dorinţe neîndeplinibile. Nu duc dorul mării per se ci doar al brizei saline care zice-se c-ar face bine la plămînii mei dintotdeauna cam defecţi. Iar la condiţiile în care am făcut naveta la liceu pe tren cîndva, nu m-ar deranja cîtuşi de puţin necurăţenia curselor (din)spre marea noastră. Mă deranjează însă buzunarele găurite şi lipsa unei companii dragi, plăcute. Şi nu, pisoiul nu intră în categoria asta. :D

      Sînt convins că prezenţa ta acolo va fi utilă în continuare pentru Frau, e ca o prelungire a obiectului activităţii dincolo de limitele sale oficiale dar perfect în limitele morale umane (unde 'uman' vine de la 'umanitate'). Ja, das Zukunft ist nur eine Projektion. Să nu ne grăbim a-l desena. ;)

      Sănătate şi putere! :-bd

      Ștergere
    3. Unde mai pui că-i din Ploieşti, îi musai să-i dai dreptate! :P

      Colega de blog face bine, încă... Cel puţin aşa îmi zice, da' n-am cum s-o verific fiindcă ne despart nişte kilometri buni. Promit însă că dacă va scrie ea până la 666, eu urc ştacheta la 999. :D

      E, asta ar mai lipsi! Să duci mâţul la mare, nu-i destul de răsfăţat cu parizer şi alte delicatese... În plus, e mâţ şi nu mâţă! :-"

      Îmi place să cred că prezenţa mea p-acolo a avut o cât de mică utilitate, că am putut fi de folos măcar cu un cuvânt spus din inimă. Acum ţinem legătura prin Skype.

      Merci, asemenea! Nanu-nanu! >:D<

      Ștergere
  2. Si nu ne-ai spus esentialul, te-ai bronzat? Ca eu de asta ma duc in principal la mare. Si ca sa mai scap de canicula ucigatoare care m-a aruncat in cea mai adanca depresie posibila...
    Abia astept toamna, iarna, primavara, nici nu mai conteaza ce vine doar sa se termine odata de vara asta imposibila. O detest! :)))
    Eu o sa am bufet suedez dimineata la pranz si seara pe litoral asa ca nu voi incerca mancarea la terasele din Neptun. Poate o limonada, ceva...
    Nu am inteles, esti in vacanta sau la munca? :P
    PS
    Algele mai merg, de meduze mi-e mie teama. E suficient sa vad una si sa nu mai intru in apa. Am patit-o si anul trecut si am renuntat imediat la inot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bronzat e puțin spus; și spre deosebire de tine motivul pentru care m-am aventurat la mare a fost voia însoțitoarei. Eu aleg muntele, indiferent de anotimp ;)
      De fapt, s-ar zice că merg la serviciu, dar de ce să nu împletim utilul cu plăcerea. :D
      Meduze n-am văzut, însă algele tot dezgustătoare rămân.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Telefon? Cumva la tine la Constanța? De ce crezi că am ales locația cea mai îndepărtată, nu-mi prea place aglomerația din partea nordică, nicidecum fițele de Mamaia. :D

      Ștergere
  4. În ultima săptămână din august voi ajunge și eu pe la mare. Aș trece pe la Antik dar mai mult ca sigur că mă voi opri prin Mamaia. Îl voi suna pe prietenul nostru Radu și vom bea o bere în cinstea ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mamaia? M-ai omorât. Eu prefer ceva mai puțin gălăgios și aglomerat.
      Am băut și eu câteva beri austriece în cinstea ta și a lui Radu. Sper sa nu vă fie cu supărare, dar am atacat și câteva "baterii" de vin, desigur gândindu-mă și la voi. ;)

      Ștergere