Aventura austriacă – partea a doua...

Bürmooser See, Bürmoos

Şi ultima.

Proverbialu-mi noroc de mâţ, ca să nu-i zic de-a dreptul legendar (prietenii ştiu de ce la ce mă refer), m-a readus tot pe meleaguri salzburgheze, ba mai mult, la numai unsprezece kilometri de Nußdorf - acolo unde a început aventura austriacă) - de Ingrid şi Luna - pe care le-am vizitat de trei ori în ultimele patru săptămâni. Poate părea bizar, însă acolo, pentru câteva ore, m-am simţit acasă... Şi nu, nu între prieteni, ci în familie. Nu-mi cereţi să vă explic cum şi de ce, nu pot prin cuvinte, doar simt că ceva din mine a rămas în acea mică localitate, lângă acei oameni pe care am avut norocul să-i întâlnesc. Mi-ar plăcea ca în viitor să gândesc, simt, vorbesc la fel despre locul în care m-a adus acum hazardul sau jocul de pocher, însă ştiu că nu va fi aşa... Nu mă întrebaţi, habar n-am de ce, pur şi simplu, asta simt.

Revenind la geografie. Bürmoos, o localitate la vest şi un pic înspre nord, de Nußdorf. Un orăşel cochet şi liniştit cu vreo cinci mii de locuitori. Pentru mine punctul de atracţie, turistic vorbind, îl constituie lacul Bürmooser See, situat undeva la periferia nord-estică a orăşelului. Locul perfect pentru o partidă perfectă de pescuit; există (conform plăcuţei indicatoare) cam toate soiurile de peşti de apă dulce, paşnici şi răpitori, pentru toate gusturile. Personal aş încerca la ştiucă şi şalău, însă nici cleanul nu-i de lepădat atunci când alte specii ţin post. Nota bene, pe aleea care urmează fidel malul lacului (pe partea opusă existând o potecă care străbate pădurea) nu sunt doar bănci pe care te poţi aşeza şi evenutual reflecta la viitor sau trecut, după preferinţă, ci este chiar iluminată odată cu lăsarea serii. Pentru „bucătarii” pasionaţi, pe lac e plin de raţe sălbatice, se prind uşor dacă le îmbii cu o bucăţică de pâine. Deh, nu suntem la Viena să avem lebede... însă varză se găseşte fie la Spar, Penny sau Bila. Ca fapt divers, există şi gară, iar taficul este ceva mai intens decât în gările Reşiţei.

Mi-am petrecut deja primele 28 de zile la noul loc de muncă, vor mai urma alte 28, în realitate un pic mai multe, fiindcă n-o să vină nimeni în zi de Crăciun, cel mai devreme pe 29 decembrie. Apoi, cine ştie, poate încă 28 de zile, după care va interveni sfârşitul, căci orice început are unul. Vine vremea pentru o altă treaptă.

Raţe pe Bürmooser See

Mai multe poze aici. :)