sâmbătă, 31 octombrie 2015

Aventura austriacă – partea a doua...

 Bürmooser See, Bürmoos
Bürmooser See, Bürmoos
Şi ultima.
Proverbialu-mi noroc de mâţ, ca să nu-i zic de-a dreptul legendar (prietenii ştiu de ce la ce mă refer), m-a readus tot pe meleaguri salzburgheze, ba mai mult, la numai unsprezece kilometri de Nußdorf - acolo unde a început aventura austriacă) - de Ingrid şi Luna - pe care le-am vizitat de trei ori în ultimele patru săptămâni. Poate părea bizar, însă acolo, pentru câteva ore, m-am simţit acasă... Şi nu, nu între prieteni, ci în familie. Nu-mi cereţi să vă explic cum şi de ce, nu pot prin cuvinte, doar simt că ceva din mine a rămas în acea mică localitate, lângă acei oameni pe care am avut norocul să-i întâlnesc. Mi-ar plăcea ca în viitor să gândesc, simt, vorbesc la fel despre locul în care m-a adus acum hazardul sau jocul de pocher, însă ştiu că nu va fi aşa... Nu mă întrebaţi, habar n-am de ce, pur şi simplu, asta simt.

Revenind la geografie. Bürmoos, o localitate la vest şi un pic înspre nord, de Nußdorf. Un orăşel cochet şi liniştit cu vreo cinci mii de locuitori. Pentru mine punctul de atracţie, turistic vorbind, îl constituie lacul Bürmooser See, situat undeva la periferia nord-estică a orăşelului. Locul perfect pentru o partidă perfectă de pescuit; există (conform plăcuţei indicatoare) cam toate soiurile de peşti de apă dulce, paşnici şi răpitori, pentru toate gusturile. Personal aş încerca la ştiucă şi şalău, însă nici cleanul nu-i de lepădat atunci când alte specii ţin post. Nota bene, pe aleea care urmează fidel malul lacului (pe partea opusă existând o potecă care străbate pădurea) nu sunt doar bănci pe care te poţi aşeza şi evenutual reflecta la viitor sau trecut, după preferinţă, ci este chiar iluminată odată cu lăsarea serii. Pentru „bucătarii” pasionaţi, pe lac e plin de raţe sălbatice, se prind uşor dacă le îmbii cu o bucăţică de pâine. Deh, nu suntem la Viena să avem lebede... însă varză se găseşte fie la Spar, Penny sau Bila. Ca fapt divers, există şi gară, iar taficul este ceva mai intens decât în gările Reşiţei.

Mi-am petrecut deja primele 28 de zile la noul loc de muncă, vor mai urma alte 28, în realitate un pic mai multe, fiindcă n-o să vină nimeni în zi de Crăciun, cel mai devreme pe 29 decembrie. Apoi, cine ştie, poate încă 28 de zile, după care va interveni sfârşitul, căci orice început are unul. Vine vremea pentru o altă treaptă.

Raţe pe lacul Bürmooser See
Raţe pe Bürmooser See

Mai multe poze aici. :)

8 comentarii:

  1. Super arata lacul ... chiar daca nu vei pescui acolo macar ti-ai gasit un frumos loc de promenada.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi dacă te gândeşti că pozele sunt făcute în octombrie. Eu mi-l imaginez în lunile de vară... da' nu-i sigur că o să-l mai văd atunci, vine timpul pentru o altă "treaptă" (cum scriam într-un text precedent). ;)

      Ștergere
  2. Interesant si inedit jobul asta al tau, o luna muncesti, o luna te odihnesti. Si eu care credeam ca te-ai mutat definitiv in Austria si mi se parea fantastic.

    Un orasel linistit si cochet cu 5000 de locuitori. Si cu lac. Ce ti-ai putea dori mai mult? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. He he! :D Interesant, nici pe departe, mai curând stresant ~X( - poate apuc să scriu câte ceva (drăcesc) înainte să plec. Inedit, nici atât, multă lume din zona de vest a ales calea asta; mai mult de nevoie, deloc din plăcere.
      E, mi-ar fi plăcut să locuiesc într-o mică şi pitorească localitate din jurul Salzburgului... Cred însă că acest deziderat va rămâne la capitolul visuri. 8->

      Mai mult? Tocmai ţi-am comentat la ultimul articol... Poate că secretul unei vieţi perfecte este să nu-ţi doreşti nimic. :-<

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.