Scurt şi un pic drăcesc despre ignoranţă

Cândva am discutat despre prostie, mai ales despre aceea „înnobilată” de iniţiativă; să ne oprim puţin asupra „verişoarei”, pe nume ignoranţă. Nimic nu-i mai înspăimântător decât ignoranţa activă, spunea Goethe, completând pentru a nu lăsa loc de întors: tot aşa de groaznică este şi prostia harnică.

Să vedem ce zic doi francezi. Da, era o vreme când francezii, poate nu erau atât de hazlii precum cei din zilele noastre, însă gândeau mai mult şi mai profund înainte de a deschide gura ori de a mâzgăli o foaie de hârtie (internetul nu se inventase încă, prin urmare, nici bloguri nu existau).

Un om de spirit şi de bun simţ spunea odată despre un grav doctor: „Acest om trebuie să fie un mare ignorant, fiindcă are răspunsul la toate întrebările”. Voltaire. Un alt francez este mai subtil atunci când se pronunţă asupra aceluiaşi subiect. A ignora înseamnă a plânge, a învăţa, a geme. Victor Hugo. În traducere, pentru to(n)ţi, neştiinţa ne cufundă în obscuritate, ştiinţa ne pune în faţa realităţilor dureroase ale lumii. Acelaşi Hugo completează mai apoi: a plânge înseamnă că deja ţi-ai dat seama (începutul ştiinţei).

Ignoranţa este un demon care va juca un rol în multe tragedii; de la Marx citire. Pe de altă parte, zic eu, aceeaşi ignoranţă nu constituie un argument, cu atât mai puţin o scuză. De asemenea, ignoranţa este întotdeauna gata să admire şi/sau să se mire ori să atragă mirare, o altfel de mirare.

Ca să nu rămâneţi nedumeriţi să-i lăsăm deoparte pe aceşti clasici, anevoios de urmărit şi înţeles. Să ne privim contemporanii în două exemple mai lesne de priceput.

Aţi aflat de protestul dobitocilor de după explozia cursului de schimb franc elveţian/leu? Dacă nu căutaţi, imposibil să nu găsiţi detalii. Ceea ce n-au aflat dobitocii, cică ar fi vreo două sute de mii, este că prostia are totdeauna un preţ; e bine, acum au aflat. Poate vor plânge, da’ cum zicem, plânsul e semn bun, denotă începutul ştiinţei. Cert este că de-acum vor fi învăţat (asta dacă nu-s de-a dreptul imbecili) că în general şi mai cu seamă oamenii de rând (salariaţii) se îndatorează (dacă tot ţin neapărat s-o facă) în moneda în care sunt plătiţi. Dacă te dai şmecher, jonglând cu cifrele dobânzilor, sau simţi nevoie acută de adrenalină, se întâmpla şi asta, adică ai pariat (ca la cazinou) şi-ai pierdut. No story, no glory. Niciodată nu-i târziu să te apuci de învăţat, dar atunci când dovedeşti maximă ignoranţă, te-aş lăsa să „mori” (în chinuri, dacă se poate), nu m-aş agita pe lângă BNR pentru găsirea modalităţii de resuscitare.

Sursa
https://axasport.wordpress.com/2015/01/16/prostie-sau-patriotism

Pentru că-s prea puţine „drăcisme” şi textul mi se pare prea scurt, minunaţi-vă de sfânta ignoranţă din poza alăturată – sau vorba „sfertodoctului”: i-a priviţi sau vedeţi... Mă doare să scriu aşa, însă în numele ştiinţei suferim uneori. Copii (ăia pe care v-aşteaptă nişte examene la vară), ia se scrie legat când vine de la verbul a lua – cazul nostru, care vrea să ne zică imperativ să luăm şi să privim, un fel de: uite (mama trec soldaţii); se pune cratimă, adică scriem i-a, dacă înainte se poate adăuga el sau ea. La întrebarea din titlu există un singur răspuns, insistent semnalizat, cu sirenă şi girofar, chiar de către autor.

Să închei simetric cu vorbele lui Benjamin Franklin din poza asociată acestui text, dacă nu chiar ultrascurt, măcar scurt, cel puţin m-am străduit. Aşadar, singurul lucru mai scump decât educația este ignoranța.


Sursa FOTO