miercuri, 16 septembrie 2015

Salzburg – Altstadt

Mirabellgarten
După ce am explorat împrejurimile Salzburgului era normal să vizitez şi oraşul, mai precis Oraşul Vechi, Altstadt – în limbajul localnicilor. Despre oraşul în care a venit pe lume Mozart puteţi citi destule detalii pe internet. Nu o să m-apuc aici şi acum să descriu arhitectura barocă şi nici n-o să fac o listă cu obiectivele de maximă importanţă care trebuie „cucerite” la o eventuală trecere prin zonă – pentru asta există agenţii de turism. Vă arăt doar pe unde am umblat eu şi, în puţine cuvinte – acolo unde e cazul – o să dau unele explicaţii.

Gstatten Tor
La traseu nou, ghid nou, Brigitte, soţia lui Rudi, ghidul din prima expediţie. Am părăsit „baza” din Nussdorf în jur de ora nouă dimineaţa. Înainte de zece intram triumfal pe una dintre porţile Oraşului Vechi, Gstatten Tor.

Primul obiectiv aflat pe harta „cuceririlor” era Fortăreaţa Hohensalzburg, în germană, Festung Hohensalzburg. Se poate urca la pas pe vechiul drum, da’ îţi ia vreo oră şi toată suflarea. Noi am ales funicularul. E mult mai comod şi oricum în taxa de vizitare (11,30 €) este inclus şi acesta. Însă până să ajungem la baza dealului Festungsberg – ei îi spun munte, însă la 542 de metri termenul mi se pare exagerat –  pe vârful căreia este situată fortăreaţa ne-am preumblat pe străzile pavate şi am intrat în câteva biserici. Sunt vreo şase-şapte în vecinătatea Domului, aflat la poalele fortăreţei. Deh, obiceiul timpurilor, fiecare arhiepiscop care a condus oraşul, a ţinut să intre în graţiile Domnului. De asemenea, lăcaşe de cult au mai ctitorit şi potentaţii financiari ai apuselor vremuri, desigur, tot întru iertarea păcatelor. Sunt construcţii impunătoare atât văzute din afară, cât mai ales din interior, marmura roşie de la picioare şi decoraţiunile ţin să aducă aminte de bogăţia oraşului ce odinioară era de sine stătător, fiind încorporat Austrie relativ recent. N-am făcut poze în interior, nu ştiam dacă este permis, şi nici nu voaim să sperii zeii cu bliţul telefonului. O:-)


Fortăreaţa
Revenind la Fortăreaţă, mai precis la interiorul acesteia, merită văzute (din punctul meu de vedere): camerele principelui, sala de aur, camera de aur şi poate arsenalul. În schimb, priveliştea care se desfăşoară dinaintea ochilor odată ajunşi pe unul dintre turnurile fortăreţei, n-are egal. După aproximativ vreo două ore cât a durat explorarea Fortăreţei Hohensalzburg, ghidul a hotărât că trebuie neapărat să văd catacombele – „Die Katakomben”; costă numai 2 € preţ pentru care primiţi un pliant. Sunt săpate într-un perete stâncos la poalele fortăreţei şi ţin de cimitirul Sfântul Petre – St.-Peters Friedhof. Se urcă pe nişte scări subrede din lemn, care scârţâie sinistru pentru a ajunge la: Maximuskapelle, Kreuzkapelle şi altele asemenea săpate în stâncă.

Odată încheiat turul fortăreţei, vizitate fiind şi catacombele, am luat la pas străduţele mărginite de fel de fel de magazine mici din Oraşul Vechi. Obosiţi de atâta umblet am mâncat de prânz la unul dintre numeroasele localuri (Wirthaus, pe scurt, Wirts) prezente la tot pasul. Iar pentru că după masă ni s-a făcut poftă de o cafea, ghida mea de nădejde a ţinut să-mi arate o locaţie de excepţie – cică nu trebuie ratată la trecerea prin Salzburg – Steinterrasse (Terasa de Piatră), cocoţată pe acoperişul hotelului Stein. De sus se deschide o minunată vedere de ansamblu a Oraşului Vechi, iar undeva în dreapta se vede Castelul Mönchstein (Schloss Mönchstein) situat pe platoul muntelui cu acelaşi nume, transformat în hotel de lux.

Mirabell Schloss şi Mirabellgarten
După momentul prelungit de relaxare pe Terasa de Piatră am pornit apoi spre ultima destinaţie trecută pe „foaia de parcurs”: Palatul Mirabell (Schloss Mirabell) şi grădinile sale, Mirabellgarten. Construit pe la 1600, în afara zidurilor cetăţii – după modelele italiene (de aici numele actual, o combinaţie a cuvintelor: „mirabile” și „bella”) şi franceze – de  prințul-arhiepiscop Wolf Dietrich Raitenau pentru a servi drept reședință amantei sale, Salome. Din câte am înţeles, este inclus în patrimoniul UNESCO, iar în mare parte încăperile sale sunt ocupate de birourile administraţiei. Ca o curiozitate, palatul reprezintă o foarte populară locaţie pentru nunţi, nu doar pentru localnici – dacă vă bate de gândul, faceţi rezervare cu câteva luni înainte. Sala de ceremonie, denumită Sala de marmură nu este deschisă (din păcate sau poate din fericire) turiştilor, însă internetul este plin de poze – de-a dreptul impresionantă. Tot ca fapt divers, deopotrivă istoric, în Sala de marmură s-a căsătorit sora Evei Braun.

Grădina Piticilor
Am admirat palatul doar din exterior însă în compensaţie mi-am delectat ochii cu priveliştea încântătoare oferită de Mirabellgarten. Statuile sale inspirate din mitologie şi aranjamentele florale multicolore îţi lasă o impresie pe care n-o vei uita prea curând. Interesantă mi s-a părut „Grădina Piticilor” (Zwergelgarten), mai cu seamă istoria acesteia. Desfiinţată la un moment dat, datorită aspectului hidos al piticilor, este reconstruită ulterior însă din cele 26 de statui iniţiale sunt regăsite doar 15, împrăştiate în diverse zone. Legenda locală spune că artistului i s-a cerut să reprezinte în pitici diverse vicii, de aici aspectul lor; şi tot legenda spune că aduce noroc dacă le mângâi nasul, de aici culoarea albă (vezi poza alăturată) din acea zonă anatomică, în rest marmura fiind înnegrită de trecerea vremii.

Cam asta a fost istoria expediţiei de cucerire a Salzburgului. Vă las în compania câtorva imagini; restul aici (album Google) sau aici (Pinterest). Dacă vreţi poze de calitate, găsiţi pe site-ul eurobuildings.

Grajdurile
Fântâna cailor
Domul
Salzburger Dom - Catedrala
Vedere din Festung Hohensalzburg
Vedere din fortăreaţă (la baza imaginii, casa călăului, pâlcul de copaci din dreapta)
Residenplatz
Residenplatz
Mozartplatz
Mozartplatz (Piaţa Mozart)
Casa unde s-a nascut Mozart
Casa în care s-a născut Mozart
Casa în care a locuit Mozart
Casa în care a locuit Mozart
Mirabellgarten
Mirabellgarten
Mirabellgarten
Mirabellgarten
Mirabellgarten
Mirabellgarten (în plan îndepărtat Festung Hohensalzburg)
Pegasusbrunnen
Pegasusbrunnen (Fântâna lui Pegas) - Mirabellgarten

24 de comentarii:

  1. Din nou o frumoasă poveste de călătorie. :)
    Mi-ar plăcea să mă plimb prin Mirabellgarten dar am s-o fac numai virtual, prin pozele tale, că altfel mi-e cam imposibil. ;)
    Caii par a fi un lait-motiv al zonei - văd statui şi fresce/medalioane reprezentîndu-i.
    Peisajele văzute de la înălţime sînt superbe, în ciuda ameţelii care mă ia. :D

    Mulţumesc pentru încă o călătorie virtuală plăcută! :-bd

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mulţumesc pentru aprecierea, tind să cred (din câte te cunosc) sinceră. ^:)^

      Grădinile (tematice, există grădina trandafirilor, Die Orangerie, fântâna lui Pegas, încă o fântână, n-am reţinut numele, este pozată etc.) Palatului Mirabell sunt într-adevăr de o frumuseţe aparte.

      Da, caii erau foarte importanţi (d.p.d.v. militar) în vremurile când oraşul era independent şi zice-se foarte bogat. Acolo unde sunt frescele erau grajdurile iar fântâna alăturată (cea în care apare statuia unui cal şi al îngrijitorului său) era destinată adăpării nobilelor animale.

      Totuşi, în legenda locului taurul este slăvit. De ce? După luni de asediu otoman, fortăreaţa Hohensalzburg era pe punctul de a ceda din cauza foametei. Drept hrană se puteau baza pe carnea unui singur taur. Unul mai isteţ ori şmecher (cum vrei) a venit cu ideea de a vopsi taurul în diferite culori (roşu, negru, alb, maro, căci vopsea aveau destulă, din păcate nu era comestibilă) şi de a-l plimba ostentativ pe meterezele cetăţii. Turcii s-au lăsat păcăliţi şi s-au retras crezând că pe undeva lăsaseră o breşă care permitea realimentarea cetăţii şi n-au nici cea mai mică şansă de victorie - fortăreaţa, graţie amplasării precum şi zidurilor groase (se vede din poze) fiind considerată inexpungabilă.

      De sus, din turnurile fortăreţei vederea este absolut impresionantă, întreg Salzburgul se află la picioarele tale. Priveliştea străduţelor înguste, destinate exclusiv traficului pietonal este însă la fel de fermecătoare. Să nu pomenesc de micile restaurante, cafenele, buticuri... Ce-i a lor, e a lor, ştiu să-şi vândă "marfa", recte elementele tradiţionale, atrăgând anual un număr impresionant de turişti - care cheltuie destui bani, parte din sumă ajungând la administraţia locală, de aici derivând prosperitatea oraşului (desigur, un pic umbrită de trecutu-i glorios, perceptibil la tot pasul atunci când vizitezi Oraşul Vechi - Altstadt).

      Ștergere
    2. Ei da, un pic de istorie ne oferă imediat răspunsurile la întrebări. ;)

      Interesantă legenda taurului multicolor. :D Se pare că multe cetăţi au fost salvate de animale - gîşte, tauri - şi noi totuşi le înfulecăm cu nesaţ în loc să le slăvim precum fac indienii cu vaca, tailandezii cu elefantul ş.a.m.d. :-"

      Tare mi-aş dori să locuiesc într-o localitate predominant pedestră! Multitudinea de sunete pe diverse tonalităţi şi intensităţi ale motoarelor în mişcare (şi a tobelor de eşapament nesimţite!) mă urcă pe culmile furiei şi disperării.
      Evident, nu mi-ar plăcea o localitate turistică. Dar ce tupeu pe mine să emit asemenea pretenţii, de parcă aş merita ceva pe lumea asta…

      Ștergere
    3. Să mai zică cineva că istoria e fadă şi lipsită de farmec. :D

      Dreptu-i, nobile animale, io ca vajnic centurion recunosc că gâştele au salvat Roma. Dar ce vină am dacă vietăţile astea (precum şi altele) sunt atât de gustoase? Doar n-ai vrea acum să devin vegetarian ori, mai rău, vegan. =))

      Ce să zic, pretenţii cam ai, dar de notă bun gust... Cam toate satele austriece ti-ar fi pe plac; ti-aş recomanda Tirolul, pentru peisaj, Salzburgul pentru "căldura" oamenilor (am întâlnit destui şi n-or fi fost toţi excepţii). Nici Carintia (Kärnten, pe limba lor) nu-i de lepădat, poţi uşor vizita nordul Italiei (că tot le vorbeşti limba). ;)

      Ștergere
    4. Hehe, în unele cazuri istoria e chiar suculentă şi gustoasă! :D Iar legea supravieţuirii spune clar: "decît să plîngă mama, mai bine să plîngă mă-ta!" Şi cum bietele dobitoace nu prea sînt lacrimogene de fel, nici noi n-avem procese de conştiinţă. :P Na, că acu' mi-am făcut singur poftă de friptane şi nu-mi permit nici măcar copane de greier la tavă sau genunchi de şarpe la grătar. :))

      Cred că cea mai mare problemă a mea a fost dintotdeauna că am avut pretenţii mult prea mari faţă de cît am meritat sau de cît mi-am permis. Şi de aici cruntele dezamăgiri. De la o vreme m-am potolit, da' uneori - la o gură de "antibiotic" - mă mai trece aşa o adiere de "what if"…

      Dacă ar fi să hălăduiesc Italia, aş prefera o zonă central-sudică, nu prea mă împac cu nordiştii. :) Mnoh, nu ştiu cum o mai fi acum, da' pe vremuri cînd îi urmăream asiduu parcă era prea mare hărmălaie. ;)

      Ștergere
    5. Normal! Numa' dacă te gândeşti la festinurile castelanilor trecutelor vremi... La masă carnea deţinea supremaţia (desigur şi vinul), nu de alta dar cavalerii ăia aveau nevoie de forţă pentru a mânui sabia grea de câteva kile; iar de războaie nu prea duceau lipsă. Mă gândesc că aşa îşi păstrau condiţia fizică, consumând din excesul de calorii îngurgitate, fiindcă dacă acum mai găseşti "tricouri cu burtă", cine drac a văzut armură care să se muleze după forma corpului. :))

      Ei aş! Pretenţiile nu-s niciodată prea mari, cineva spunea că dacă ajungem să ne dorim ceva, înseamnă că şi merităm acel ceva, iar dacă-i aşa, atunci n-avem decât să întindem mâna şi să luăm "obiectul" de pe "raft". Vorba unei reclame (nu mai ştiu la ce): dare to dare! - Iar după cum prea bine se ştie, zeii sunt de partea celor care îndrăznesc. ;)

      Sicilia, Sardinia? Deşi n-aş băga mâna-n foc, fiindcă toţi sunt gălăgioşi din fire, cel puţin aşa le-a mers buhul. :D

      Ștergere
    6. Colesterolu' mamii ei de sabie! :))

      Nu ştiu cum o fi fost pe vremuri, dar am senzaţia că bine n-a fost nicicînd pentru om - poate doar extrem de scurte perioade, cînd şi cînd. În rest pînă şi vînătoarea de dinozauri era extrem de periculoasă şi nu toţi se întorceau acasă din expediţie. Acum e o expediţie primejdioasă să mănînci pui hormonizaţi de la supermarket. Mai dă acum cu sabia, fie ea şi virtuală! :-" (îmi vine în minte gaiţa aia din nu'ş ce serial românesc pentru copii de pe vremuri - Racheta albastră, Cireşarii…? - care striga "La atac! La atac!" pe un ton înalt şi haios :D )

      Pretenţii poate emite orice neica-nimeni, da' meritul e un concept care mă calcă pe… făcăleţ (ca să fiu gentleman) şi care nu se pretează oricui. 'Reach out and grab it' te poate foarte uşor trimite la răcoare şi nu e vorba doar de AC pentru o vară. ;) Cît despre pretenţiile imateriale… e şi acolo loc de întors Antonov-ul ăla rusesc cu şase reactoare (dacă nu l-au dezmembrat deja). :)

      Da, ştiu bine cum sînt italienii, i-am studiat suficient. Probabil nu m-aş încadra nici în zona aceea. Cred totuşi că m-aş simţi perfect într-o atmosferă similară cu cea din 'The shadow dancer' ('Shadows in the sun') (2006), mai ales cu cineva precum Claire Forlani alături. :x Dar ajungem din nou la pretenţii şi merit. Şi… nu merit. :)

      Ștergere
    7. E, pe vremuri! Îţi dai seama că dacă te întorceai la peşteră cu o halcă de carne de dinozaur în spinare, te umpleai de glorie? Acu' puţini mai sunt cei care triumfă şi oricum fără glorie. ;) Pericol ori ba, io zic că dacă tot e să pierim s-o facem măcar cu burta plină; evident cât mai puţine vegetale, fiindcă alea ne dau nouă oxigenu'. Să salvăm Terra! N-aşa? Şi apa, după principiul: save the water, drink wine/beer! =))

      Ei, şi tu! Merit, auzi la el! Cine-l declară şi defineşte (ca să folosesc un limbaj din programare) în lista de variabile, dacă nu tot noi. Pe cale de consecinţă lasă procesele de conştiinţă. Cât despre mâna care apucă obiectul din raft, n-o lua "mot à mot", că nu te îndrum la nefăcute, ci doar un îndemn metaforic de a nu aştepta aprobarea zeilor pentru modul în care îţi voieşti tu microuniversul, e "imperiul" tău, ce naiba! >:)

      Dacă zici de AN-225, s-a fabricat unul singur, după modelul unui alt colos AN-124, pentru a lansa varianta sovietică de navete spaţiale "Buran" (Viscol). Păcat dacă l-au dezmembrat, o minune a tehnicii.

      Ai dreptate, imaterialul e mai greu de apucat, însă nu imposibil... Gata cu "filosofelile"!

      Să trecem la Claire Forlani, nu-i vorba că n-ai merita, numa' că fătuca e căsătorită şi pare-se fidelă din 2007 încoace :)) Auzi, da' de când te uiţi tu după englezoaice, :-O că parcă erai cu ochii vizavi, spre Est dacă te uiţi dinspre insulă. =)) Aha, am priceput, Toscana, Florenţa, idilice peisaje rurale, podgorii şi crânguri de măslini... Frumos! Şi iar mă iei cu filosofia meritului... Willst etwas, es gehört dir. Cel puţin visurile. 8-> Eu aşa procedez.

      Ștergere
    8. Die Träume gehört mir, aber nichts mehr. :-<

      Eu unul mă chinui să salvez planeta, da' e greu, nene! :))

      De 225 ziceam, desigur. Era imposibil tu să nu-l ştii! ;) Dacă nu mă înşel a fost protagonist într-unul dintre ultimele ecranizări ale francizei "Fast and furious". Era… mare rău, neică! Şi unii cică ar fi avut şi niscai hibe, da' acu' ce mai contează.

      Mnoh, n-o lua şi tu ad literam cu Claire, că nu mă bag io unde nu-i loc - era doar o idee, aşa, apropo de peisajele din film îndulcite de prezenţa ei. Ar putea fi şi o soră geamănă a ei, nu m-ar deranja. :P =))

      Ach, verdammte Träume! :D

      Ștergere
    9. Nein, nicht verdammt, lieber sag Gott sei Dank! Solange Du noch träumen kannst, ist es noch gut...
      Dacă nu-mi păstram câteva visuri aproape, legate cu lanţuri să nu fugă, aş fi luat-o razna de mult. Asta pentru că, wenn ich träume, die ganze Welt gehört nur mir allein und alles ist möglich. 8-> Mai trist e când mă trezesc din visare.

      Ascultă, rogu-te, melodiile următoare; ca să ai o nemţoaică şi o franţuzoaică pe lângă Claire ori "sora geamănă". E, ce zici? Între două nu te plouă, da' cu trei!? Träume! Oare câţi n-or visa la asta... =))

      Andrea Berg - Träume lügen nicht
      Andrea Berg - Träumer wie wir
      Andrea Berg - Françoise Hardy - Träume

      Apropo, tocmai am căutat detalii despre AN225, poate să ridice 250 de tone şi e în Cartea Recordurilor din 2004 cu 106 performanţe.

      Sei vorsichtig was du träumst... weil es kann leicht passieren. :P

      Ștergere
    10. Al doilea e un cover cu Annelie Michel. :)
      Remember ce-am zis şi la Zorin, găsit la http://www.vaiaffanculo.org/vaffanculo/vaffanculo-a-sta-vita-di-merda :
      Datemi un sogno in cui vivere, perché la realtà mi sta uccidendo!

      Aber träumen und dann aufstehen zurück zum ein schlechtes Leben… Nein, daß zerstört mich. Dafür traume Ich nicht mehr.
      :(

      Mulţumesc pentru "înlocuitoarele de Claire", mais Je n'attends plus personne :
      http://www.youtube.com/watch?v=Tl741QJJiRE
      ;)

      Ștergere
    11. E, na! Te sperii şi ridici "the white flag" doar pen' că unele visuri nu se împlinesc... Nţ, nţ, nţ! Get on your feet and fight, soldier! Aşa, fără motiv, numai ca să ai impresia că dai peste nas cuiva; ştim noi cui... ;) Ăla cu barbă ori Universului care se ţine de glume proaste cu noi oamenii.

      Cât despre fraza în limba italiană, noroc că există translatoarele google şi bing. Apropo, bingul a fost mai exact. :) Vrei un vis motivaţional? Sunt site-uri care le livrează "moca", da' mă îndoiesc că-s pe gustul tău. Aşadar, cred că cel mai indicat e să găseşti tu singur unul-două, poate trei ori mai multe, cresc şansele, ca la loto.

      Eu aşa procedez, numa' că nu-s chiar un exemplu de urmat. Dau chixuri pe linie, însă găsesc mereu câte ceva care să mă ţină în "terenul de joc"... pentru că n-am alternativă - cândva aveam, da' asta-i altă poveste, ştii istoria mea.

      Merci pentru minunata melodie - presimt că devine hitul toamnei, pentru mine desigur. :D

      Ștergere
    12. Cine, io să mă sperii?! Fuck, no! Io-s realist şi-atîta tot, ar fi trebuit să ştii asta de acum. ;) Nu am de gînd să-mi irosesc energia just because, fără să-mi doresc măcar - fie chiar şi în subconştientul tulburat şi chinuit - reuşita. Bărbosu' şi-a luat-o de multe ori de la mine şi nu contenesc să-l trag de barbă de cîte ori mă ia peste picior. Ce-am avut şi ce-am pierdut?! :)

      La faza cu italiana nu ai absolut nici o scuză - cu un nume ca al tău, eşti OBLIGAT să ştii italiana cel puţin la nivelul meu, care n-am făcut altceva decît să mă uit la posturile lor teve (desigur, cu MULŢI ani în urmă, pe cînd aveai ce vedea). Nici nu-i greu, cazzo! :D Spre exemplu, caută "Bonnie e Clyde all'italiana", cu Paolo Villaggio şi Ornella Muti - ai să înveţi limba de drag, mai ales la faza din rulotă în grădina zoologică. :-"

      La rahaturi motivaţionale nu pun botu' şi ar trebui s-o ştii şi pe-asta la fel de bine. ;) Site-uri? I-aş face praf din două fraze. Dar n-am timp şi chef de fraieri de-ăştia. :)

      Tu ai motivaţie solidă, să nu te pună dracu' să gîndeşti vreodată altfel! Ştii că am mai discutat pe tema asta. ;) Aşa că ai de ce să joci mingea şi încă cu pasiune. Keep playin', dammit! :D

      Melodia a picat întîmplător, undeva în lista iutub. Ştii că-s oportunist şi le prind din zbor. :)) Dacă-ţi place, mă bucur - înseamnă că am făcut şi eu ceva bun în viaţa asta. :D Enjoy it! :)

      Ștergere
    13. Păi atunci doreşte-ţi! E tot ce contează, asta am descoperit şi eu destul de recent, cam târziu pentru unu' care obişnuia să se laude că e un tip cerebral, cu IQ peste medie :)) Hazardul a vrut ca eu să fiu întâi sus, apoi jos, tot mai jos, să cunosc ambele perspective. Doar dorinţa îmi mai poate reda "aripile" de odinioară, drept care sunt dispus să consum întregul rezervor de kerosen în încercarea de a intercepta "ţinta". Dacă oi putea, de nu, vrie; nu există sistem de catapultare. ;)

      Poate că aş fi obligat de nume, însă deocamdată doar germana mi-a fost cât de cât de folos. Aşadar de ce mi-aş folosi energia "just because"?

      Ştiam, nici la mine nu funcţionează truismele cu atât mai puţin sofismele care abundă pe acele site-uri. Şi da, nu merită alocat timp pentru a le desfiinţa teoriile inepte.

      Ei, motivaţie pe dracu! Poate doar instinct de luptător ori pasăre de pradă. Care minge este aia "oficială", că-s mai multe în teren. =)) But still playin'! Just because...

      Îmi plac cam toate melodiile franţuzeşti (limba franceză, în genere), cred că datorită "R"-ului graseiat. :) Piaf, Mathieu, Kass, sunt "specialiste" în aşa ceva. :D

      Ștergere
    14. Nasol cu kerosenu', io zbor pe vapori (îmi sună în cap replica similară din Top gun - we're on fumes). :))

      Uneori în viaţă alegem să facem ceva 'just because', pe cînd ceea ce ar fi indicat (nu ca în 'indicaţiile preţioase' de odinioară) dăm deoparte, pentru un mai tîrziu înceţoşat care de multe ori se transformă subtil în niciodată. Da' naiba să ştie cînd e momentul potrivit pentru una sau alta, ce şi cînd e mai bine să amînăm sau anulăm.

      Aş mai fi spus cîte ceva dar mi s-a blocat iar AddTags pe Linux de abia mai văd ce fac, aşa că ies de aici pînă nu fărîm tot în jur. Ciao!

      Ștergere
    15. Ha! Vapori, zici? Io zic că e cazu' să te uiţi după o manetă roşie, plasată undeva la nivelul picioarelor :D În film parcă era galbenă, da' era F-14.

      Eu cred că nici musiu Le Diable nu poate determina exact momentul potrivit, mi-ar fi spus, la trecutele şuete înnobilate de musiu Cognac. :)) Prin urmare, ne rămâne doar ipotetica sfidare a lui just because. :-"

      Şi io care-mi puneam speranţele în Linux atunci când o fi să schimb XP-ul, că de Win 8, 10 şi ce-o mai urma, nu mă ating. :(

      Ștergere
    16. După 10, potopul - n-au zis că va fi "ultimul sistem de operare"? Mă rog, asta poate avea mai multe înţelesuri. Dar crede-mă, Linux e un coşmar la setări şi configurări şi se mişcă la fel de greu ca Windows-ul. Plus că multe pachete (citeşte 'aplicaţii') sînt găunoase, în special cele de Ubuntu - după cum mai spunea cineva pe MSFN. Iar Mint e bazat pe Ubuntu şi foloseşte multe dintre pachetele lor, aşa că... Uite:
      http://www.msfn.org/board/topic/174508-trying-ubuntu-xubuntu-trisquel-and-linux-lite
      (ştii că nu pot formata link-urile pe BS-ul ăsta (ştii de la ce vine BS, nu? :-" )

      Aseară mi s-a blocat - a cîta oară - propriul meu AddTags rulat sub WINE. Se pare că versiunea Unicode nu se împacă cu WINE. Problema e că se înţepeneşte tot sistemul, pînă şi taskbar-ul (care e autohidden la mine, ca de obicei) şi cu greu mai poţi folosi altă aplicaţie - a trebuit să navighez apăsînd repetat TAB în browser ca să ajung din nou la cutiuţa de reply să pot publica răspunsul. Barem în Windows ai Task Manager să "ucizi" programul blocat, dar aici... doar un reboot mai rezolvă situaţia. Crunt! Din ce în ce mai puternică senzaţia că marile distribuţii de Linux pe care sînt bazate celelalte "neimportante" sînt "lucrate" de către angajaţi M$ şi făcute special găunoase şi imbecile ca să-i trimită pe neştiutori (înapoi) la Windows. Altfel nu-mi explic cît de imbecili pot fi o întreagă troacă de programatori să nu poată scoate un sistem de operare stabil şi utilizabil, în paştele mă-sii. :( Doamne, ce le-aş trage maneta roşie, că ocupă degeaba scaunele alea, tîmpiţii naibii! >:)

      Gata, că am urlat destul (şi inutil) la Lună. Tre' să plec, de n-o ploua. Ci risentiamo! ;)

      Ștergere
    17. Da, cel puţin două: prima "traducere" - se lasă dracu' de meserie; a doua - ne lăsăm noi de "butonat" până apare ceva utilizabil... Eu au propune "return to the beginning", recte DOS înnobilat cu Norton Commander (ca să ocolim elegant "command line"-ul)... Ce vremuri!
      De LINUX (lăudata alternativă la M$) eu m-am lămurit prin 2001-2002, încercând distribuţiile (atunci în vogă) Mandrake, RedHat şi SuSe. Tot setările mi-au tăiat elanul, evident şi (la acea vreme) omniprezenta linie de comandă. E ceva prea elitist pentru mine, nu-mi mai bat capu'. Oricum zici că nu-i mai breaz decât concurenţa.

      Ba da, link-ul se poate chiar şi în bullshit-ul de blogspot. :)) (cu "href", poţi chiar adăuga atribute follow sau nofolow)
      Ete aşa: vezi LINK

      Referitor la "dăştepţii" ăia care dezvoltă LINUX, bănuiala mea este că o fac înadins pentru a-şi demonstra genialitatea într-ale programării şi a-mi da mie peste bot că nu înţeleg "reglajele fine", da' nici nu mă interesează "bucătăria internă" a unui O.S., cer doar simplitate, care se traduce prin interfaţă şi comenzi intuitive şi pentru ăia "mai de la ţară". Cer prea mult, că tot vorbeam mai înainte de pretenţii şi verbul a merita.

      Las' să mai urli şi tu la LUNĂ (astrul) că şi io am urlat la LUNA (animalul) - fără folos, se-nţelege. =))

      La bună revedere! Ciao! :)

      Ștergere
    18. M$ tocmai au (re)semnat un contract cu NATO, aşa că nu se lasă ei de meserie prea curînd.
      Eu unul n-am de gînd să mă întorc pe DOS. :-" Mai degrabă m-aş duce la Z80. Şi apropo: Norton era tot pe bani - ia Volkov Commander, că e free. ;)

      Linux a mai evoluat între timp, aparent, nu mai e chiar totul bazat pe linia de comandă, însă unele lucruri importante au rămas încă inaccesibile din GUI. Spre exemplu modificarea Workgroup-ului, ca să poată fi accesat pe LAN şi din sistemele Win9x. Nu văd deloc genialitate la indivizii ăia ci doar o falsă şi bolnavă superioritate bazată pe ego.

      Ia loghează-te tu pe WP după ce te deloghezi de pe BS şi încearcă să-ţi publici un reply cu un link formatat, să vezi cum sare să te muşte de nas cu roşu că 'href' nu e acceptat! Adică ce naiba, că doar AddTags ştie să formateze link-uri, printre altele. ;)

      Am tot răguşit cît am urlat cu diverse ocazii, ar trebui să mă tac o vreme, pentru recuperare. :)

      Alla prossima, caro! :-h

      Ștergere
    19. Aha, NATO... Prin urmare, când nu s-o mai putea cu actualele O.S. închidem noi prăvălia. :D

      Ai dreptate, tocmai am încercat pe "blogul de experimente". Logat la WP, face urât. Funcţionează însă dacă comentezi anonim, cu nume/adresa URL sau OpenID, însă te ia în primire CAPTCHA. Acum am oservat că au inventat altă drăcovenie, mai malefică, nu mai sunt literele şi cifrele contorsionate, ci imagini din care selectezi ce se cere (fructe, ouă, semne de circulaţie etc.)

      E, na! Io am avut Norton "la liber", mă rog, de la prieteni ;) Oricum, fapta e prescrisă deja. =))

      Wiedersehen! :-h

      Ștergere
  2. Nu pot sa nu remarc frumusetea acestor locuri. Totusi, din fata calculatorului pare o frumusete rece. Totul e impunator, ordonat, impecabil, dar parca prea sobru. Cel putin asa percep eu arhitectura asta baroca. E bine ca macar oamenii au suflet. :))
    Desigur, sunt si floricele care mai coloreaza peisajul, dar parca tot lipseste ceva.
    E musai sa ajung acolo sa descopar ce. :))
    Dar pentru ca asta sa se intample e nevoie de o (noua) minune. :))
    O saptamana buna iti doresc, Centurion. Si o dupa-amiaza linistita. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rece, deloc! Ştii câte grade erau afară? :-" Mai sunt câteva biserici după model gotic, acelea sunt într-adevăr impunătoare, de asemenea foarte răcoroase pe dinăuntru. :D

      Da, neapărat să pui de-o expediţie la vară. Să ştii că Austria (exeptând Viena) nu-i chiar atât de scumpă pentru turişti, unele staţiuni de iarnă sunt mai accesibile decât zona Predealului de la noi. Repet recomandarea făcută într-un text anterior, dacă vrei să explorezi, fă-o pe cont propriu, nu după programul impus de agenţii.

      O săptămână după cum ţi-o fi pe plac, Nice! :)

      Ștergere
    2. Merci mult, Centurion, sper sa fie o saptamana super lejera, de adaptare la programul de serviciu, ca tocmai mi s-a terminat vacanta si inceputul e intotdeauna mai greu. Iar eu am nevoie sa fiu luata usor... :))) Nu prea mai fac fata cu brio stresului si muncii grele(din mina). :))

      Asa cum scriam in ultimele articole am renuntat de ceva vreme la agentiile de voiaj si acum merg peste tot pe cont propriu. Nu am povestit inca ultimele peripetii din Sozopol, dar cum am putin timp o sa fii uimit de curajul meu iesit din comun. :))
      Noapte buna, daca nu reusesc acum(am o durere cumplita de cap) o sa citesc maine dimineata noul tau articol. :D

      Ștergere
    3. Cu plăcere! Chiar îţi doresc să ai o săptămână lejeră. Stiu cum e cu stresul; eu sunt încă în vacanţă, da' nu-mi lipseşte.

      M-ai făcut curios, abia aştept să citesc despre aventura din Sozopol.

      Citeşti despre Pinzgau atunci când ai timp, nu-i grabă, textul rămâne aici chiar şi după de nu mai sunt eu. ;)

      Vise plăcute şi poate te ajută %%-

      Ștergere