joi, 10 octombrie 2013

Egalitate sau inegalitate

Semn Inegalitate
Citind articolul lui Robert mi-am reamintit o temă care de multă vreme hoinărea prin mintea-mi uneori plictisită, poate obosită ori mai degrabă agasată şi agresată de tot ceea ce se petrece în jur. Deseori se vorbeşte despre aşa-zisa egalitate a noastră, a oamenilor, însă parcă şi mai des se ivesc argumente care contrazic teoria. În ce suntem egali? În drepturi, în şanse, poate în viaţă, mira-ma-ş… Nu mă leg de etnie, naţie sau rasă,
că nu-s rasit şi nici xenofob, dar există suficiente argumente şi în această direcţie.

Dar să revenim. Aşadar, ai nostri parlamentari vor tratament preferenţial atunci când vine vorba de a-şi trata eventualele boli. Drept pentru care îşi fac farmacie proprie. Eh, parcă asta ar fi singura inechitate, nici pe departe, ei întotdeauna au acţionat ca şi cum ar fi vreo rasă superioară. Sigur, din punctul meu de vedere, foarte probabil, deloc singular, politrucii ăştia sunt o rasă distinctă, însă deloc superioară, nici egală, ci inferioară, se cheamă lichea (ordinară sau mai bine extra ordinară; despărţit, altfel îşi schimbă sensul). Păi, unde-i egalitatea omului despre care se vorbeşte uneori cu emfază, desigur este şi rămâne o concepţie puerilă, basme, cu alte cuvinte... Nu există.

Mai vreţi un exemplu, uite, un articol de ceva vreme, via Ionuţ. Este un caz mai vechi, recte, rinichiul maestrului Arşinel. În timp ce muritorii de rând mor cu zile la rând, (asta ca să mă joc puţin cu sensurile acestui cuvânt), apare unul mai über alles şi primeşte piesa de schimb în câteva zile. Evident, e vorba de egalitate, nu-i aşa? Ori mai degrabă de antonimul acesteia… Da’, poate nu percep eu corect noţiunea.

Altă exemplificare, vine unu’ cu Jeep-ul şi face zob un Logan pe nişte serpentine în munţi sau spulberă un pieton taman pe “zebră”. Ghici, în ce se măsoară egalitatea în acest caz. Încercăm una dintre variantele posibile? Atunci, hai să spunem, că egalitatea este echivalentul priceperii avocatului, iar aceast atribut este dat de posibilitatea “egalului” nostru de a deveni mai cu moţ între egalii săi.

Acum, să lămurim problema egalităţii şi pentru aceia care, să presupunem, ar veni cu ideea după care oamenii se nasc egali. Fals! Lăsând deoparte cazul mult prea evident al sutelor de copii care mor undeva prin Africa, înainte de a împlini 3 ani, din lipsa unui banal antibiotic, să considerăm cazul a doi indivizi, unul născut în România, celălalt (să zicem) în Germania, Franţa, Austria, ţările scandinave sau Statele Unite. Deci, unde-i egalitatea? Evident, cetăţeanului neamţ, francez, suedez, norvegian, finlandez ori american i se oferă oportunitate de a-şi alege propria cale. Poate să urmeze calea greşită, să se drogheze, să doarmă în stradă, să facă parte dintr-o bandă de infractori şi să sfârşească în închisoare, pe scaunul electric sau împuşcat în plină stradă de banda rivală. Dar la fel de bine are şansa de a duce o viaţă decentă. Cetăţeanului român îi este refuzată din start această şansă. Oare cât de egali sunt doi elevi (unul de-al nostru, celălalt de-al lor) care termină liceul, ba, spre surpinderea generală ambii iau “bacul” şi îşi continuă studiile în acelaşi domeniu. La final, diferenţa va fi enormă, iar egalitatea un concept devenit un fel de protoxid de azot (prin efectele pe care le induce).

Desigur, paragraful anterior derivă din (in)egalitatea conducătorilor numitelor state, iar dacă tot am ajuns la această afirmaţie nu se pot ignora însăşi naţiile, fiindcă nu-i aşa, popoarele îşi merită conducătorii, iar aceştia sunt oglinda naţiei în sine. Prin urmare, nici aici nu poate fi vorba despre egalitate, ei cu ai lor noi cu ai noştri.

Iar ca să închei pe un ton vesel, vă mai spun că nici pe acest blog (de pildă) nu există conceptul de egalitate. Asta pentru că, spre deosebire de restul lumii doar eu pot scrie ce vreau şi desigur pot sterge orice vreau. Mă pot comporta asemeni unui dictator căruia noţiunea de egalitate între oameni îi este total străină. N-am făcut-o până acum, deşi mă gândesc că ar fi distractiv, doar că n-am avut motive şi nu-s chiar atât de negru în ceru’ gurii.

Ar mai fi fost câteva aspecte de discutat, însă vreau să las loc acelora care doresc să-şi pună neuronii să facă puţină gimnastică pentru a argumenta într-un comentariu contrariul celor scrise de mine. Promit să nu fac uz de superioritatea pe care o am doar aici, să accept orice opinie, (pe subiect ori chiar pe lângă), ba chiar limbaj licenţios sau înjurături. Grăbiţi-vă însă, oferta este limită, valabilă exclusiv pentru acest articol, în rest nu garantez, cum spuneam, uneori pare destul de distractiv să infirmi conceptul egalităţii de orice fel, nu se ştie când voi fi tentat să încerc.


Sursa FOTO

29 de comentarii:

  1. Tu, aici ai dreptul sa te comporti cum vrei. Insa, ei trebuie sa se conformeze vointei poporului. Iar majoritatea ii vrea plecati, ca sa nu folosesc o expresie mai nealcosa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ceea ce spui tu ar fi valabil numai dacă "specimenele" n-ar fi ceea ce sunt, nişte lichele, eu nu mă feresc de anumiţi termeni, iar acesta este încă unul prea academic.
      Dar, în definitiv, n-ar trebui să ne mire, sunt definitorii pt. naţie, doar din rândul ei provin... Şi asta e cel mai trist... Şi tot de asta, unii (printre care tu şi eu), sperăm degeaba într-o revenire a societăţii noastre pe un făgaş normal.

      Ștergere
  2. Niciodată şi nicăieri nu a existat în afirmarea personalităţii cuiva egalitate în drepturi, şanse sau oportunităţi. Din varii motive: originea, etnia, averea, studiile, religia, sexul etc. Un american e clar mai avantajat decât un african, un copil de bani gata faţă de unul care provine dintr-o familie săracă, un elev de la oraş e pus înaintea celui venit de la sat, o femeie e dezavantajată în faţa unui bărbat ş.a.m.d. Din cauza jocului politic, social şi economic care se joacă după nişte reguli incorecte. Exemplele date de tine justifică situaţia prin prisma faptului că banul este singura unitatea de masura a valorii omului. Acest joc cu regulile sale incorecte menţine marea populaţie în zona sărăciei, cei dezavantajaţi de aceste reguli fiind condamnaţi şi neavând cum să scape de sărăcie. Nu cred că vom putea vorbi vreodată de vreo echilibrare. Problema e că, spunea cineva (tb. să-mi amintesc cine), necesităţile sunt infinite, dar posibilităţile finite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu ştiu cine a făcut afirmaţia la care faci referire. Presupun că este o replică la lozinca comunismului ideal, întru argumentarea utopiei enunţului, "de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi".
      Am dat exemplele cele mai evidente, pentru că, nu-i aşa, de când omul a inventat banul, renunţând la alte monede de schimb (scoici sau pietricele) ori la troc, acesta a devenit unitatea de măsură a inegalităţii oamenilor...

      Dacă urmezi linkul sursei FOTO, cred că vei avea plăcerea unei lecturi pe aceeaşi temă, desigur, într-o abordare mult mai serioasă decât cea aleasă de mine. De fapt, pe acel blog am citit (de-a lungul timpului) multe lucruri interesante.

      Ștergere
  3. Buna, Centurion, a mai fost, de curand, abordat subiectul pe un blog pe care eu comentez frecvent si am spus pas. Departe de mine gandul contrazicerii. Inegalitatea este evidenta, nu stiu ce ar mai fi de adaugat. Poate ca eu nu am simtit-o niciodata la job? Mi l-am ales special ca sa nu am aceasta problema. Poate ca am fost dezavantajata, dar nu m-a deranjat atat de tare incat sa fac un capat de tara. Si tu stii ca eu sunt hipersensibila, intrepretez totul si pun totul la inima. E, aici nu stiu ce sa zic. Nu am patit-o. Altfel as fi fost teribil de frustrata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună; Nice :)
      HEHEHE! Tocmai când aveai ocazia (cum spuneam, ofertă limitată) să îţi faci de cap... refuzi ;)
      Nici pe mine nu mă deranjează foarte tare situaţia în sine, m-am împăcat cu inechitatea universal valabilă (în plus sunt oarecum favorizat). Mă deranjează încăpăţânarea unora de a afirma existenta, viabilitatea noţiunii de egalitate, sub orice formă, prezentând-o dacă nu deja omniprezentă, măcar pe punctul de a deveni astfel, ceea ce evident, nu se va vedea vreodată. Egalitate există în matematică, în viaţa reală este doar o utopie, menită (poate) să îndulcească realitatea. Aş spune, gândindu-mă la un articol mai vechi, că noţiunea a fost atât de necesară omului încât a inventat-o la fel cum a făcut cu zeii.

      Ștergere
  4. Peste tot in tara noastra draga se aplica cu succes legea junglei. Si in cazul egalitatii este la fel... egalitatea mi-o fac eu asa cum vreu, o fac egala cat vreu eu sa fie. Peste tot este asa, doar ca la noi egalitatea alesilor, a persoanelor publice, a celor cu bani depaseste cu mult egalitatea bunului simt.
    Peste tot in lumea asta se fura, se dau si se iau spagi dar alesii nu uita niciodata de alegatori. La noi.... noi suntem ca vacile... suntem iubiti in mod egal o data la 4 ani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totuşi, vacilor, ţăranul (adică proprietarul) le aruncă în fiecare zi braţul de fân şi paie plus o găleată cu apă. :D
      Da, până la un punct egalitatea depinde de noi înşine, dar nu la noi, unde nu îţi este dată şansa iniţială de a-ţi alege calea...
      De ce? Explicaţiile le-ai dat deja tu.

      Ștergere
  5. Şi de ce nu plecăm din România? Pentru noi ar fi infernal de greu să ne adaptăm, luând în calcul şi vârsta. Pentru copii noştri va fi greu, dar peste alte două generaţii se va rupe lanţul. Din punctul meu de vedere, pe aici prin România nu mai este nimic de salvat. Noua clasă politică va fi infinit mai hrăpăreaţă. Şi nu ai altă şansă decât să te bagi în cloaca lor, sau să mori. Îmi este groază să mă gândesc cum va fi la pensie, când cele câteva generaţii de decreţei se vor pensiona, dacă vom mai ajunge până acolo. Cu ce vom trăi? Ce pensii vor fi? Poate vor încerca să ne extermine cumva, ca să scape de noi! Mi-e scârbă de toată clasa politică din România!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu sunt convins că asta ar fi o soluţie. Din ce ştiu eu, tu puteai alege demult Canada (automatiştii aveau şi au căutare). Dar, cu siguranţa ar fi greu pt. oricine, întotdeauna vei fi privit altfel (chiar dacă Canada este o ţară de colonişti la origine).
      Cât priveşte clasa politică nu te contrazic,iar scârba despre care vorbeşti, cu siguranţă este simţită de mulţi. Dar, uite o temă de gândire, eu nu i-am dat de cap... cum se face că avem politricii pe care-i avem... doar sunt de-ai noştri, s-or face oare vinovate tarele naţiei...
      Ohhhhoo, admir curajul tău de a te gândi (fie şi cu groază) la vremea când vei ajunge pensionar. Pentru pensionarii altor state abia atunci începe distracţia, au timp pentru vacanţe prelungite şi evident şi posibilitatea financiară, doar şi pt. liniştea acelor ani au muncit o viaţă. Nah, că m-am dus cu gândul prea departe, gândindu-mă că mai am vreo 20 de ani până atunci... poate nu-i apuc (în forma descrisă de tine, nici nu m-ar entuziasma).

      Ștergere
    2. Uitasem, vizitează blogul al cărui link este la SURSA FOTO. Articolul este despre acest subiect însă tratează în general istorie şi politică. Interesant, îl citesc de mult, (eventual dă căutare pt. 23 August asta în legătură cu ce discutam la postul despre Bătălia Moscovei).

      Ștergere
  6. Egalitatea a doi oameni se manifesta (probabil) doar in momentul in care au fost nascuti. Au capatat viata iar asta ar fi punctul (egal) de plecare.Apoi intervin ceilalti factori, sa le spun "adjuvanti" (ca tot ai folosit ideea cu protoxidul de azot). Fie ca "se ard" pe parcursul vietii lor, fie ca apartenenta la un grup mai mult sau mai putin bine pus la punct d.p.d.v. material le va oferi o directie corecta, vor avea dreptul sa aleaga. Atata vreme cat natura omului este aspiranta, cu siguranta ca oricine va avea sansa de a inclina talerul balantei, trecand dintr-o pozitie inferioara la egalitate, sau chiar mai sus.
    In Romania nu exista egalitate, in afara Romaniei cu atat mai putin. Sa vin cu un exemplu: o prietena de-a mea, facultate si master la New York, vorbitoare de trei limbi straine (fluent) a aplicat pentru un job in UK. Desi era mult mai pregatita decat adversarul ei, cine crezi ca a obtinut jobul? El, desigur. De ce? Pentru ca el era din UK, ea din Romania, iar scoala ei din New York nu a fost luata in calcul catusi de putin.
    Cand lucram in Franta, salariul meu era la jumatatea salariului colegului francez, chiar daca faceam acelasi lucru. De ce? Pentru ca el era din Paris iar eu din Bucuresti.
    Sunt foarte multe exemple de dat, dar nu are rost sa-ti scriu un articol in rama aici :) Cat despre plecarea din Romania (ca tot am vazut un comentariu anterior), pleci daca esti pregatit. Si indiferent de aptitudinile tale exista marea sansa sa fii privat de conditia de egalitate cu cei de-ai locului.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi mi-ai scris deja cât jumate din cât am scris eu... era şi impertinent din partea ta să scrii mai mult decât mine ;)
      Ai mare dreptate, exact ce "discutam" cu tizul tău. Oriunde afară vei fi privit altfel (în detrimentul tău) raportat la colegul cu aceeaşi calificare. Exemplul tău, referitor la acea prietenă este elocvent şi incontestabil. Desigur, şi exemplul tău personal, din ce ştiu, în prezent tot afară lucrezi.

      Ai pus bine paranteza "probabil", eu aş zice că nici atunci, am explicat de ce, aici, în România (evident o părere personală şi desigur contestabilă) pleci cu un handicap încă din start, de ex. elevul care ia "bacul" aici nu va fi niciodată egalul ăluia din NY,să zicem. Întrucât al nostru aici se va "îngropa", iar plecând va trăi experienţa prietenei tale; new-yorkezul, în schimb, nu trebuie să plece, are de ales (la el acasă), fie cale spre realizare fie aia spre droguri, scaun electric, injecţie letală sau glonte în cap de la banda rivală.

      Ștergere
  7. Nu exista egalitate! Corect. Da, este un slogan inventat de societate si mare parte din ea se lasa vrajita de acest lucru. Nici nu cred ca ar fi bine sa existe egalitate, ad literam, dau, din nou, exemplul animalelor. Eu as merge mai mult pe varianta: egalitate de sanse, oportunitati A, B pe straturi sociale. Dar aici ar trebui sa trezesc idealista din mine, pentru ca acest lucru ar fi posibil intr-o societate aproape perfecta. Mai ca as fi fost de acord cu ceea ce ai scris pana la exemplul din cel mai lung paragraf ... Te-am prins, te-am mancat (profit de 'oferta')! ;) Eu nu cred ca in Romania inegalitatea este mai mare decat in alte parti. Daca te uiti in jur, exista muuulti romani care cred in egalitate si extrem de multi peste hotare (ma refer la lumea 'civilizata') care traiesc inegalitatea, in toate formele ei. Nu ma mai lungesc ... nu vreau sa te 'eclipsez' ... dar, este loc de mult mai multe cuvinte; inchei cu ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De obicei, ofertele speciale nu se adresează rudelor apropiate… Firesc însă pentru tine să profiţi de “scăparea” mea de a fi menţionat explicit acest fapt (am presupus că se subînţelege, evident că nu…). ;)

      OK, aşadar, tu spui că egalitatea există în momentul zero, să zicem dar la plus ZERO + 1 secundă dispare. Explică-mi tu mie cum un tip, născut pe 14 01 1970 este egalul unui altuia născut la aceeaşi dată (oră şi secundă, milisecundă, dacă vrei), să zicem în Austria (M.B, US, Canada). Egalitatea asta se confirmă exclusiv în ţara ta (nici americanul nu-i egalul englezului, din acest punt de vedere).
      Egalitatea fiecăruia în mijlocul naţiei căreia îi aparţine, se analizează din perspectiva celorlalte paragrafe (mai scurte) pe care le consideri corecte din ce am înţeles eu... Deci? Q.E.D. Egalitatea asta prea mult vânturată, idealizată uneori, nu există şi nu va exista. Şi nu zic că e bine sau ba, spun doar că nu-i deloc în regulă ca o non-valoare să ajungă egalul meu, ba de multe ori deasupra. Ori nici cu asta nu esti de acord, meine liebe Cousine... :)) :P :D

      Ștergere
    2. Mmmmm ... n-am profitat asa cum as fi vrut EU de 'oferta', dar cum 'te-ai cerut' aproape cersind, nu m-am putut abtine!!!

      Aaaa ... nu cred ca am mentionat undeva ca exista o egalitate ... Scuze ptr ca-ti atrag atentia, asa, in public (eu inca profit de oferta ;) mein lieber Cousin) ... m-as lua de ce vrei sa-ti explic, din pacate am mentionat foarte clar, cred, ca exista o sansa de egalitate de oportunitati pe straturi sociale. Si aici toate natiile n-au nici un rol in particular, deoarece sunt toate bagate intr-o 'omleta' (amestecate, ma-ntelegi?!?). Deci, 'egalitatea din tara ta' poti s-o stergi ... + 'exclusiv' (mai ales). E chestie de perspectiva, zic eu, de cat de egal/inegal vrei, daca vrei, sa te simti tu. Si egalitate de oportunitati, ptr mine, inseamna sa fi egal cu un altul/altii d.p.d.v. profesional, sau fizic sau psihic (depinde ce e relevant). In final, daca sunt 2 'egali', dar e nevoie doar de unul, pai te infrunti in lupta dreapta si cel mai bun sa castige. Iar ca incheiere, banii pe care ii castiga cineva nu il face mai bun decat tine. Doar daca te lasi tu dus pe fagasul asta. Deci, nu sunt de acord mein Lieber!

      Ștergere
    3. Tu ştii foarte bine că nu sunt deloc adeptul egalitarismului, mai degrabă al elitismului, deci niciodată n-am să sustin că există ori chiar că ar fi bine să existe egalitate. Nici măcar aia în şanse... "o sansa de egalitate de oportunitati pe straturi sociale" la care faci referire. Drept este că poate mă fac eu mai greu înţeles, asta pt. că n-am terminat filologia, cu atât mai puţin filosofia. Fiind mai tehnic, mă gândesc că pt. a evalua ceva am nevoie de conditii identice de fiecare dată când repet experimentul, altfel nu are relevanţă. Ah, iar înfruntarea (dreaptă) urmată de victoria celui mai bun stă mereu sub semnul inechităţii generate tocmai de aceste condiţii inegale. Corect, "banii pe care ii castiga cineva nu il face mai bun decat tine", doar că încă din vremurile în care în loc de monede se foloseau scoici, sunt etalonul care stabileşte egalitatea/inegalitatea între doi indivizi. Desigur, pentru a egaliza situaţia există posibilitatea măsluirii zarurilor sau cărţilor de joc... Am dezbătut recent (pe g+ sau fb nu mai reţin).
      Schließlich, mă bucur că nu avem o părere chiar diametral opusă, deşi (sincer să fiu), îmi doream să aflu că există şi te poţi baza pe premisa şanselor egale.

      Ștergere
  8. Daca imi arati o oranduire sociala in care sa fi existat egalitate, jos palaria (chiar am).
    Si nu numai la oameni! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi, n-am susţinut şi n-am să susţin vreodată egalitatea, (nu doar sau cu atât mai puţin a unei orânduiri sociale) oamenilor. Mi se pare chiar puerilă afirmaţia după care oamenii sunt egali sau se nasc egali, întrucât din p.m.d.v., nu-i deloc aşa. Tocmai acest aspect (al inegalităţii) am vrut să-l reliefez, n-am enumerat toate aspectele în care este evidentă lipsa egalităţii fiindcă cum spuneam, mi-am dorit să nu scriu totul, să las loc comentatorilor să dezvolte subiectul (mi-a recomandat Antonela în comentariul de la articolul precedent). :D
      Totuşi, în lumea "animală" ar fi nişte exemple de egalitate, albinele şi furnicile. Sigur, aici vorbim de "specializări" (unele lucrătoare, altele soldaţi şi desigur reginele). Dar nici această egalitate pe categorii nu se aplică la noi oamenii (inginerul din Ro nu va fi niciodată egalul aceluia din altă parte). Ah, şi uneori mai apar unele "derapaje" când non-valori ajung să fie considerate etaloane şi invers...

      Ștergere
    2. Si totusi sunt multi ingineri din RO care sunt mai mult decat egali cu omologii lor de aiurea!

      Ștergere
    3. Profesional, cu certitudine, dar nu prea cred că asta duce la măcar egalizarea oportunităţilor, una este să fii, să profesezi, ca inginer (sau orice altceva) în Reşita de pildă, şi cu totul alta în altă parte... desigur cu condiţia să fii localnic, altfel se aplică ceea ce spunea Adrian despre prietena care studiase la NY dar concura pt. un post la Londra.
      Cât despre inginerii (economiştii, etc) autohtoni ajunşi politruci, e altă poveste...

      Ștergere
    4. Ma gandeam la Tesla sau Coanda de exemplu! :)
      Sau !mai recent cel care coordona saparea de tuneluri de metrou prin State

      Ștergere
    5. Cazuri izolate, totuşi. Coandă este văzut de mulţi ca francez, iar Tesla era croat.

      Ștergere
  9. P.S. Balzac spunea: 'Poate ca egalitatea este un drept uman, dar nici o putere din lume nu o va putea transforma in fapt'. Si daca ai incercat, cumva, sa ma 'imbarligi' cu faptul ca suntem egali la nastere nu ti-a iesit, deoarece eu ii dau dreptate lui Bob Marley care spunea ca: 'singurul lucru pe care oamenii il au in comun este ca toti vor muri'. Liebe Küsse und Alles Beste, mein Cousin :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place Balzac, eu nici nu sunt prea sigur că este un drept, deşi îmi pare echitabil să lupţi de pe poziţii egale...
      N-am încercat, cum spuneam, la T 0+1 secunde se spulberă orice urmă a vreunei prezumtive egalităţi, întrucât o sumedenie de factori concură întru impunerea opusului.
      Schönen Abend! ;)

      Ștergere
  10. Egalitatea exista doar ca unii sunt mai egali decat altii ... din pacate.

    Cand am citit paragraful al doi-lea mi-am amintit ca am prin draft un articol despre sanatate pe care il tot scriu si rescriu de aproape un an si asta pentru ca de fiecare data constat ca la final contine prea multe "bip-uri". Poate o sa reusesc sa-l aduc intr-o forma mai digerabila ca sa-l pot publica fara "bip-uri".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, DA! Asta-mi place, supra-egalitate! :D
      Nu prea ştiu cum o să reuşeşti să scrii despre subiectul acesta fără bip-uri la adresa celor care coordonează sistemul... Dacă reuşeşti asta, jos pălăria (cu toate că n-am).
      Facem noi glume p-aici, însă situaţia nu-i deloc roză, e cam albastră, rău de tot.
      Seară faină, Petre :)

      Ștergere
  11. Cum , mai, nu e egalitate? Ce, nu zboara si Superman si Fat-Frumos? Si daca arunci de pe un zgarie-nori un american bogat si un roman sarac nu tot asa se storcosesc la aterizare? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Just! Da' cu ce mă încântă pe mine faptul că egalez în la final :)))
      Oricum, nu-s deloc adeptul egalitarismului încât să pretind egalitate absolută (în tot şi toate), dar parcă mi-ar plăcea să ştiu că există aia în şanse... da' nici idealist nu sunt ca să cred în aşa ceva...
      Ah, ambii zboară, da' vezi tu, nici aici nu-i echitate, noi îl avem doar pe Făt-Frumos, ei pe lângă Superman îi mai au pe Spiderman şi pe Batman :))

      Ștergere