Top 5 – chestii enervante în online

E duminică, în teorie ar trebui să fie o zi mai deosebită, de relaxare, de pregătire pentru noua săptămână care stă să înceapă. Cu toate astea, în loc de motive reconfortante, afară plouă şi eu stau pe net şi mă lovesc virtual de tot felul de chestii teribil de enervante. În atari condiţii, scrie pe blog... dacă poţi! Mă gândeam la un subiect istoric, Mata Hari, Nero sau rechinul văzduhului, celebrul Ju-87, Stuka - prescurtarea de la STUrzKAampfflugzeug (avion de asalt în picaj). Bun, numai că pentru asta mai ai nevoie şi de dispoziţie,
iar eu n-am, de fapt, am... doar că este una deloc favorabilă dezideratului anterior amintit.

Am citit mai demult pe un blog câteva sugestii pentru asemenea momente, când fie n-ai inspiraţie, timp pentru documentare, chef sau dispoziţia necesară elaborării unui articol ceva mai pretenţios. Cap de afiş erau listele: top lucruri care îţi plac ori ba, zece lucruri pe care să le faci sau nu, 5 motive pentru… sau de… Asta pentru că, (se zice) oamenii adoră listele. Perfect, dacă nu mă pot concentra pe lucruri serioase şi dacă tot sunt cu capsa pusă, atunci despre asta să scriu. Aşadar, TOP FIVE, cele mai enervante chestii pe care le-am întâlnit navigând prin vastul ocean virtual numit internet. Desigur, aş putea lesne ajunge la „top ten”, însă tocmai spuneam că n-am dispoziţia pentru un articol foarte bine fundamentat. Specific însă, de la bun început că, nu mă pot decide care dintre cele cinci subiecte des (prea frecvent) întâlnite, mă enervează la maxim (cred că toate sunt cam la acelaşi nivel), deci ordinea este aleatorie.

Cum trebuie să sparg gheaţa, primul subiect care-mi vine în minte (probabil ultimul subiect de care m-am lovit azi) este acela abordat de militanţii anti fumat. În principiu, fiecare e liber să militeze pentru ce vrea el, dar nu trebuie să mă bată pe mine la cap cu chestii de genul: fumatul ucide, tutunul nu e bun la aia şi la cealaltă. Da, ştiu că ţigările nu sunt cele mai sănătoase produse inventate de mintea omului, însă dă-mi voie să decid eu, când şi dacă mă las de fumat. Ah, şi nu-mi băga motive de genul că mă îmbolnăvesc şi mor mai repede. Citeam undeva, demult, că la fiecare ţigară fumată piezi şapte minute din viaţă... so what? Poate că nu ţin cu tot dinadinsul să ajung la 80 de ani. Da, mai este şi costul spitalizării, un alt motiv invocat; cică, societatea este practic obligată să-mi suporte financiar acest viciu, decontând aceste cheltuieli. Serios? Poate că având în vedere taxele pe care le plătesc statului lună de lună (undeva în jurul sumei salariului minim), vreau să trăiesc cu impresia că nu dau aceşti bani fără vreun folos ulterior.

Da, mă enervează teribil şi indivizii ăia care duc adevărate cruciade pentru impunerea unui stil de viaţă aşa-zis sănătos, recte vegetarian. Pentru un plus de impact asupra publicului (care eventual este dispus să le asculte balivernele) întotdeauna este inclusă şi tema creşterii animalelor în complexe avicole sau zootehnice (evident, după tehnologii total inumane) şi desigur modalitatea absolut barbară prin care aceste animăluţe, fără vreo vină, (înaripate sau patrupede) ajung pe masa noastră, desigur, a acelora dintre noi care încă n-am renunţat în a ne comporta precum omul preistoric, îngurgitând carne (de provenienţă diversă). Se cheamă HRANĂ şi este la fel de comestibilă precum legumele (unele dintre ele), ba chiar „fac casă bună” împreună. Personal, fără ironie (mă rog, nu prea multă), le-aş recomanda ăstora să arunce o privire fugară, asupra anatomiei umane sau de ce nu, (vorba unui clasic în viaţă), "să se ducă dreacu la muncă sau să citească câteva almanahe". Vor constata, poate cu uimire, că întreg sistemul digestiv al omului este diferit de acela al animalelor erbivore (desigur şi carnivore), începând cu dentiţia şi lungimea intestinului subţire; d-aia s-a inventat termenul de omnivor (referitor la oameni şi alte animale).

Călătorind prin spaţiul virtual dai peste sumedenie de pagini care îţi prezintă cu emfază diverse modalităţi pe care urmându-le îţi vei pune în ordine toate problemele financiare. Nu zic, educaţia financiară are rostul ei, bine determinat, însă de aici şi până la înşiruirea a 10, 15, 30 ori 50 de „sfaturi” inepte, e cale lungă şi greu îţi poţi reţine o scurtă trecere în revistă a sfinţilor ori a unor părţi anotomice cu referire la autorul „lecţiei”. Ca să nu fiu acuzat că vorbesc aiurea hai să vă dau câteva citate despre cum rezolvaţi spinoasa problemă a datoriilor:

1. Alege atitudinea corectă. Nu lăsa gândurile negative să pună stăpânire pe mintea ta. Gândeşte pozitiv.
2. Cumpără lucruri mai ieftine şi vindele (aşa stă scris în original, nu mi-am permis să modific; dacă se referă la altceva decât verbul "a vinde") pe ocazii.ro sau pe alte site-uri
3. Dacă ai aparat foto, mergi şi fă poze artistice şi apoi vindele pe ShutterStock.com
4. Participă la fel de fel de concursuri. Nu se ştie niciodată când apare norocul şi câştigi o sumă de bani.
5. Dacă ai datorii prea mari apelează la o refinanţare. Dobânzile la acestea pot fi mai mici decât cele pe care le ai acum.
6. Renunţă la vacanţe şi la petreceri scumpe. Încearcă să stai acasă şi să te distrezi cu cât mai puţini bani posibili.
7. Găseşte un al doilea sau un al treilea loc de muncă.  Orice venit suplimentar te ajută să îţi plăteşti datoria mai repede.
8. Încearcă să foloseşti bani cash. Nu mai folosi cardul deoarece la orice tranzacţie vei pierde o anumită sumă de bani. Renunţă la carduri pentru o perioadă!
9. Realizează-ţi un blog personal şi încearcă să faci bani din acesta. Dacă te implici suficient de mult ajungi să faci destul de mulţi bani din reclame sau din vânzări afiliate.
10. Utilizează un calculator atunci când îţi faci cumpărături astfel încât să știi când ai atins limita. În acest fel nu există surprize atunci când vei ajunge la casa de marcat.

Sunt vreo 41 de asemenea reguli aberante care chiar şi pentru un posesor de IQ specific unui ficus tot inepţii se cheamă. Ajung zece pentru a-mi argumenta părerea şi desigur “capsa pusă” de după simpla lectură a lor. Aproape nu-mi vine să cred că am ajuns la finalul respectivului articol (denotă şi un pic de masochism din partea-mi).

Dacă tot suntem la capitolul financiar, încă ceva care mă enervează la culme. Afacerile online! Wow! Desigur, există, ba chiar multe asemenea afaceri şi de la sine înţeles, au succes. Dar nu despre acestea este vorba. Am o problemă cu acele pagini care vin, la fel ca precedentele, cu nişte “sfaturi” de o inepţie feroce, garantând succesul online pentru oricare neavenit în domeniu, pe principiul, deschizi afacerea vituală şi te uiţi cum îţi intră banii pe card. Fel de fel de asocieri, afilieri, sms-uri, draci de amiază şi alte terminologii cât mai docte cu puţinţă, de ţi se înnoadă limba în gură pronunţându-le, dar mai cu seamă mintea încercând să prinzi logica. Evident, nu ţi se spune nimic concret, întreaga dizertaţie nu este altceva decât un amalgam de cuvinte aranjate (voit parcă) astfel încât să nu aibă nicio o noimă. Începi lectura, curios, puţin nedumerit, poate, însă la final nu eşti doar total nedumerit şi dezamăgit pentru minutele pierdute în van, ci eşti… aţi ghicit, cu capsa pusă.

Am ajuns la punctul cinci al acestui TOP FIVE. Cum spuneam ordinea este aleatorie, la fel de bine puteam trece paginile cu tentă religioasă pe primul loc. Nu mă refer la acele pagini declarate astfel, de pildă, pagina Patriarhiei sau altele asemenea, pe acestea le observ din start, după numele lor şi le ocolesc fără să dau click. Zic însă, de obiceiul unora de a insista în a-şi arăta public şi ostentativ evlavia, agăţându-şi pe sidebar versete, scoase de dracu’ ştie unde, terminate invariabil cu: 6:25, 7:10 etc., (reprezentând poate ora la care mintea cuiva le-a debitat). Desigur, recunosc dreptul fiecăruia la credinţă, indiferent care ar fi ea, însă totuşi, nu pricep de ce trebuie să-mi fie mie agresată privirea. Pune nene, un semn, (avertismentul ăla care apare pe siteurile 18+) ceva prin care să-mi dai de ştire în vreun fel să nu intru pe la tine ca să citesc aberaţii după care, pronunţata lipsă a credinţei din zilele nostre a condus spre societatea imperfectă în care (recunosc) trăim. Păi ce facem, ajungem (precum mai peste tot, în minunată Românie) să dăm la tot pasul de birturi şi biserici... Măcar în viaţa reală, ştiu să ocolesc respectivele construcţii, prima după mirosul de alcool ordinar care răzbade din interior, cea de-a doua după aspect şi evident după semnul crucii pe care şi-l fac unii trecători prin dreptul impunătorului edificiu. Parcă, din ce ştiu eu, chestia asta ar trebui să fie ceva intim, câtuşi de puţin un ceva cu care să te baţi cu cărămida-n piept, făcând o propagandă de-a dreptul deşănţată. Am priceput, voi sunteţi din ăia care încă cred în basme, corect, nu vă opreşte nimeni, dar faceţi-o dracu' unde nu nu văd eu, că iar m-apucă dracii.

Cândva, mă gândesc să fac un top cinci din „real life”, trebuie doar să aştept ziua potrivită, de preferinţă una asemeni celei de azi.

Sursa FOTO