marți, 7 aprilie 2015

Munca îl face pe om...

Unu încarcă, doi descarcă
Praf, conform glumei care circula pe vremuri în cercul meu de prieteni, drept răspuns la afirmaţia – parţial maliţioasă – munca l-a făcut pe om.

Trecând peste parţial adevărata (căci nu-i totdeauna adevărat că ai muncit doar dacă eşti cănit pe mâini şi ai cămaşa leorcă de la sudoare) zicere, „cine-i harnic şi munceşte, ori îi prost ori nu gândeşte”, tre’ să recunoaştem că meseria nu mai este de cam de multă vreme „brăţară de aur”. Meseriaşii adevăraţi au plecat care încotro, iar restul celor rămaşi par a se ghida după dictonul: „timpul trece, plata merge”. Nici nu mai contează faptul că salariul ajunge fie pentru plata întreţinerii, fie pentru umplutul foalelor; există un alt proverb salvator, „dacă nu cade, pică”.

Habar n-am dacă timpurile trecute, vremurile în care toţi contribuiam la clădirea societăţii multilateral dezvoltate, au schimbat mentalităţi, contribuind la formarea unor idei preconcepute (false) referitoare la muncă. Totuşi, în acei ani s-a putut observa predilecţia oamenilor pentru anumite meserii, toată lumea voia să aibă mâinile curate, să poarte cămaşă albă, cravată şi costum. Probabil aşa s-a (re)definit sintagma „gulerelor albe”. Presupun, că tot aşa, a apărut în mintea omului conceptul după care o anumită muncă este superioară ori inferioară alteia. S-a trecut cu vederea, deliberat ori ba, faptul că nu toată lumea poate să stea cu „blaiştiftul” în mână creionând planuri, fără însă să existe şi dintr-ăia cu lopata ori mistria, clădind la propriu măreţele proiecte.

Recent, într-o discuţie, sărind de la o temă la alta, m-a şocat părerea interlocutorului – altfel, o persoană instruită – care-mi mărturisea cu nonşalanţă că nu înţelege cum de anumiţi oameni acceptă unele joburi care în viziunea sa înjosesc. Am încercat să-i explic persoanei în cauză că orice activitate are rostul şi valoarea ei proprie şi că de multe ori e indicat să cântăreşti cererea şi oferta pieţei. Desigur, este mai la îndemână să-ţi etichetezi patronul drept un harpagon ori, bugetar fiind, să înjuri guvernul care ţi-a tăiat un sfert din leafă. Slabe şanse să convingi pe cineva – care desconsideră anumite activităţi catalogându-le drept ruşinoase, nedemne, neconforme cu statutul arogat cu de la sine putere – că munca, oricare ar fi aceasta, nu înjoseşte, ci înnobilează. Cu atât mai puţin vei reuşi să faci o astfel de persoană să priceapă că proverbul german, „munca te face liber” – în original: „arbeit macht frei” – are şi o altă conotaţie (pozitivă), în afară de aceea de tristă amintire propăvăduită de lozinca afişată la intrările în lagărele de concentrare şi exterminare naziste.

Respectiva discuţie mi-a lăsat un gust amar, dar şi o dilemă: există oare munci degradante, care înjosesc ori doar mentalităţi care dezonorează posesorul? Poate mă lămureşte cineva, în decursul celor treizeci de zile cât o să cam lipsesc din aşa-zisul „spaţiu virtual”, experimentând eliberarea prin muncă.


Sursa FOTO

12 comentarii:

  1. Sunt multe zicalele despre muncă. O să spun doar două:
    "Munca l-a făcut pe om dar nimeni n-a murit că n-a muncit!"
    sau
    "Hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim!"
    Şi acum părerea mea. Nu există nici o muncă care poate înjosi. Cu excepţia proxenetismului de orice fel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Activitatea numită de tine este ilegală, nu-i muncă, nu se pune, la fel nici ăia care freacă menta prin parlament (cu minusculă), guvern şi alte instituţii ale statului.

      Ștergere
  2. Centurion, oamenilor le place sa ne judece. In functie de varsta, de meserie, de statulul marital.
    -Dar ce lucrezi draga?
    -Dar ce te intereseaza?
    -Asa ca sa-mi fac o parere despre tine...
    Nu conteaza cum gandesc si cum simt, ci ce varsta am, ce meserie si daca sunt casatorita...
    Eu nu am scris pe blog ce meserie am tocmai pentru a nu le da oamenilor subiect de barfa. Pentru a nu le face pe plac.
    M-am intalnit zilele trecute cu un fost coleg de liceu. M-a intrebat unde lucrez, i-am spus si apoi l-am intrebat si eu pe el. Mi-a spus ca e florar. Ca a terminat istoria si a vandut tot in Bucuresti, s-a mutat la tara, are sere de flori si se plimba toata ziua prin Europa. O ocupatie frumoasa si banoasa... :)
    In urma cu multi multi ani, in vremea studentiei, eram in parc de mana cu un baietel. O doamna m-a intrebat daca este al meu, i-am raspuns ca nu, doar am grija de el ca babysitter. S-a uitat dezaprobator la mine si mi-a replicat ca pe vremea ei studentii nu faceau pe babysitterii.

    Atunci am aflat si eu ca unele ocupatii sunt degradante. Ca nu se face sa. Ca e sub demnitatea noastra sa acceptam. Ca orice am face oamenii tot ne judeca. Acum depinde daca iti pasa. Cat iti pasa de gura lumii. Eu nu am chef sa dau nimanui satisfactie si prefer sa fiu mai discreta. De cate ori crezi tu ca nu mi-am dorit sa povestesc intamplari concrete de la mine de la munca? Si cate subiecte nu as avea... Sau sa scriu despre sentimentele mele. Dar intotdeauna reusesc sa ma cenzurez la timp. :))

    O seara perfecta! Si o luna usoara! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Urarea ta chiar s-a împlinit, a fost o lună uşoară. Merci! :)
      Asemeni ţie, a trecut ceva vreme de când am aflat că, în viziunea unora (mulţi la număr, din păcate - poate de aici derivă situaţia noastră deloc roză d.p.d.v. economic, social, dar şi cultural) unele activităţi trebuie ocolite. Gura şi judecata lumii, cine are timp de asta, eu unul am lucruri mai importante la care să mă gândesc, eventual să-mi şi bat capul. Voiam să mă asigur că nu-s singurul care gândeşte altfel.
      Subiectele la care faci referire, cred c-ar fi extrem de interesante, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Ar putea genera şi "discuţii", "judecăţi", foarte posibil ar da unora "satisfacţii", motive de bârfă, însă în aceeaşi măsură ar enerva multă lume... Un lucru bun, aş spune. Doamne, ce diabolic sunt! >:)

      Ștergere
  3. Dupa marea "revolutie" din '89 la prima vizita intr-un stat capitalist (s-a intamplat sa fie RFG) am vazut ca acolo ORICE munca cinstita era respectata si asta chiar daca nu intotdeauna era apreciata.
    Dezaprobati erau doar cei care stateau prea mult cu mana intinsa la primarie dupa ajutoare sociale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că "dederiştii", care au aprofundat vreme de 45 de ani aceleaşi teorii ca şi noi, s-au acomodat destul de dificil cu noua rânduială. :D
      Goana după diversele ajutoare sociale a rămas la modă, aş zice pretutindeni, ba chiar este susţinută politic de partide în goana lor după cât mai multe sufragii.

      Ștergere
  4. Tragere de muncă nu prea e, trebuie să recunoaștem. E exact ca-n poza ta ... și ca într-o expresie destul de cunoscută: ”5 cu mapa, 1 cu sapa”. Toată lumea vrea cu mapa, clar, și e în sângele nostru să judecăm omul după haină și funcție. Sunt convinsă că te-ai izbit destul de des de extazieri de genul: ”Ooooo, lucrează la Banca X sau la Firma Y”, chiar dacă nimănui nu-i e prea clar ce face respectivul acolo. Cât despre expresia ”Haina nu face pe om” e demult răsuflată. Nu l-o face, dar cu siguranță îți închide sau deschide ușile. Suntem sclavii aparențelor

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drept ai! Pe de altă parte, de unde atâta "tragere" când salariul acoperă doar cheltuielile de bază - şi asta după o savantă planificare a bugetului personal.
      Cât despre aparenţe, au fost, sunt şi vor rămâne un criteriu de bază (uneori unicul) în aprecierea omului, atâta vreme cât aceste nu-şi schimbă radical mentalitatea.
      Şi pen' că vorbeai despre uşi, ştiu oameni care - vorba ta, lucrează la Banca X ori la Firma Y - da' încă n-au aflat că cel care deschide uşa salută primul; la fel oameni cu salopeta cănită de ulei de maşină care ştiu că-i de "bon ton" să salute o doamnă cu sărut mâna. Chestie de educaţie, la fel precum e şi cu noţiunea ne muncă.

      Ștergere
  5. Ar cam fi vremea să te întorci acasă - telepatia cred că m-a chemat aici azi. :)

    Despre muncă nu sînt eu cel mai îndreptăţit să vorbesc, ba chiar dimpotrivă. Aşa că mă iartă, rogu-te, dacă voi sta deoparte de data asta. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eşti iertat de păcate! :))

      De întors, m-am întors abia vineri, pe 8 mai, de dimineaţă devreme. Telepatia ti-o fi şoptit altceva... Din păcate ceva mai trist, vorbim în privat.

      Ștergere
    2. Da, ceva a fost, deşi tare aş fi preferat o cu totul altă conjunctură...

      Ștergere
    3. Nu eşti singurul, şi eu aş fi preferat o amânare a inevitabilului...

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.