Cunoaştere

Dacă tot m-am lămurit ce anume este wordpress-ul (pentru cunoscătorii de germană, pudibonzi, am un singur cuvânt, Mist) şi fiindcă tot sunt la reînceputul acestui blog, un fel de half evil reloaded, haideţi să discutăm puţin despre verbul a cunoaşte.

Într-un comentariu, care mi s-a părut interesant, cineva îl cita pe Remarque. „Cea mai periculoasă boală a omenirii este gîndirea!”

Lăsând deoparte consideraţiile filosofice, prea adânci pentru momentul la care scriu, mi-a trecut prin cap un fapt care mă intrigă şi distrează deopotrivă. Observ că sunt destui aceia care afirmă sus şi tare că pot cunoaşte omul dintr-o privire. Ce să mai vorbim despre situaţia în care schimbă o părere, verbal ori în scris, dacă au băut o bere sau o cafea împreună sau dacă sunt foşti colegi de şcoală ori actuali colegi de serviciu. Respectivii au deja pretenţia că ştiu totul despre cineva, chiar dacă (în primele cazuri enunţate) nici nu l-au întâlnit până atunci.

S-o luăm metodic. Dacă cineva susţine că mă cunoaşte doar fiindcă mi-a citit câteva rânduri ori am schimbat câteva vorbe într-un cadru oficial sau colocvial, se înşală amarnic. Nu poţi cunoaşte omul nici de-i stai o viaţă alături; o altă pretenţie exagerată expusă pe tapet de către unii care gândesc prea mult. Nu poţi pretinde că mă cunoşti atâta vreme cât n-ai umblat pe unde am fost eu, dacă nu te-ai împiedicat acolo unde m-am poticnit eu şi dacă nu te-ai ridicat după ce ţi-ai dat cu stângu-n dreptu’, te-ai scuturat de praf şi ai pornit mai departe, exact în direcţia în care am luat-o eu, nu înapoi, nici la stânga ori la dreapta. Lucrul ăsta e imposibil, ar fi însemnat să-mi trăieşti viaţa la indigo, nu prea cred că se poate.

Mă vezi poate cumpărând o sticlă (sau mai multe), de coniac, whisky sau vin. M-ai putea categorisi drept un beţivan. Dar la fel de bine, dacă mă vezi cumpărând nu’ş ce accesoriu ori obiect vestimentar feminin, un parfum ori măcar un buchet de trandafiri, vei avea doar cuvinte de laudă, mă vei cataloga un romantic, un bărbat care-şi îndrăgeşte partenera de viaţă şi nu ezită să i-o şi dovedească. Oare? În primul caz s-ar putea, la fel de bine, să fie vorba despre un cadou pentru medicul care tocmai mi-a însănătoşit o rudă sau o persoană dragă. În egală măsură ar putea fi o şpagă pentru poliţaiul care mi-a săltat carnetu’ ori pentru a mai urca o treaptă în organigrama de la seviciu. În cel de-al doilea caz posibilităţile sunt la fel de variate. Poate că sunt suficient de „dus cu sorcova” încât să port eu acel accesoriu ori obiect vestimentar. Posibil ca parfumul ori florile să nu fie pentru soţie, ci pentru amantă. Tot aşa de lăudabil ar fi gestul, la fel gândul binevoitor? Sau poate că am cumpărat acei trandafiri pentru a-i duce la cimitir...

Dacă sunt taciturn, mă veţi cataloga asocial sau veţi gândi că sunt cu nasul pe sus; dacă vorbesc, sunt prea guraliv. Dacă nu am o părere despre un subiect sau altul înseamnă, în accepţiunea multora, că nu-mi pasă, iar dacă am opinii se va presupune că fac pe deşteptu’. Dacă am o părere contrară curentului majoritar sunt inadaptat, pe când dacă mă înscriu în şabloane voi fi evident parte a gloatei. Citisem undeva că leul şi tigrul sunt animale puternice, apreciate, chiar temute, însă lupul nu prestează numere în arena circului.

Aş putea extinde discuţia în direcţia ştiinţei, câte teorii, cândva bătute în cuie, n-au fost infirmate de-a lungul vremii; câte o să mai fie? Însă am intra pe domeniul filozofiilor aride, cum spuneam, azi nu-s în formă, sunt doar un pic cu capsa pusă.

Vedeţi câte opţiuni. Care este adevărul, unde e cunoaşterea? Habar nu aveţi cine este acela despre care vă daţi cu presupusul, pretinzând apoi că l-aţi citit până în adâncul sufletului. Aşadar, la ce v-ar folosi acest exerciţiu de gândire? Doar pentru a pretinde că cunoaşteţi omul... Mai zicea acea cineva, citându-l pe Remarque: „raţiunea îi este dată omului pentru a-şi putea da seama că nu-i serveşte la nimic”.

Şi tot de la acest domn citire: „cu cât oamenii ştiu mai mult unul despre celălalt, cu atât se înţeleg mai puţin. Şi cu cât se cunosc mai bine, cu atât se simt mai înstrăinaţi”. Pe asta vă las plăcerea s-o comentaţi voi.

Sursa FOTO