Corespondenţe de front – Strategie

Ştiţi povestioara aceea despre cei doi tăietori de lemne? Căutaţi-o pe net, sigur daţi de ea. Nu-i lungă, însă nici foarte scurtă, iar mie mi-e cam lene s-o transcriu, mai cu seamă de pe telefon. Pentru a pătrunde în atmosferă o să v-o povestesc în linii mari.

Atenţie! Doi oameni se apucă să taie câte un copac. Ambii au aceeaşi forţă şi dexteritate în mânuirea toporului. Primul dintre ei loveşte cu securea constant luând scurte pauze pentru a-şi recăpăta suflul. Cel de-al doilea lua câte o pauză la fiecare oră. În final primul tăietor era la capătul puterilor, lac de sudoare şi abia dacă trecuse de jumătatea trunchiului, în timp ce al doilea doborâse copacul. Nu e nici un mister, învingătorul se folosise de fiecare pauză pentru a-şi ascuţi toporul.

Lăsând deoparte interpretarea clasică a numitei pilde, ceva despre „ascuţirea spiritului” şi alte baliverne – o găsiţi pretutindeni în nemărginitul spaţiu virtual, dacă vă interesează comentariul (pseudo)academic – haideţi s-o translatăm în spiritul liber şi un pic (maxim pe jumătate) drăcesc al acestui blog.

Aşadar, faptul că unul dintre cei doi tăietori de lemne se oprea periodic pentru a-şi ascuţi toporul, denotă un plan dinainte stabilit, o strategie câştigătoare. Celălalt, pesemne prea încrezător în propriile-i forţe, i-a dat înainte, precum tancul sovietic. La prima vedere nimic rău, a fost şi asta o tactică victoriosă în istorie, numai că tancurile acelea erau multe, iar producţia depăşea cu mult rata de distrugere. El e unul şi are doar o singură secure, care mai are şi prostul obicei de a se toci.

Un pic de fizică, pentru limpezirea situaţiei. Copacul, mai exact lemnul, se presupune că are o rezistenţă constantă (posibil mai mare către interior). Credeţi cumva că omul cu toporul poate menţine constanţa puterii loviturilor, de bună seamă că nu, iar aici se mai adună inevitabila uzură a uneltei. Copacul va pierde în cele din urmă, însă câstigător va fi acela care a luat în calcul toate variabilele.

Vă spun, din experianţa ultimilor ani (destul de mulţi), înaintea oricărei acţiuni este indicat să avem un plan; altfel ţinta va rămâne la nivelul lui aş vrea să... Nu orice plan, ci unul care să se plieze cât mai exact la condiţiile din teren. Nu trebuie să fie neapărat complicat, de obicei chestiile simple dau rezultatul cele mai bun şi duc la obţinerea maximului dintr-o anume situaţie. Aş putea dezvolta dând exemple referind actualul serviciu, sau joburile anterioare, însă v-aş plictisi, din moment ce aţi prins ideea – firesc aş spune, e la mintea cocoşului.

Atât din Bürmoos, Salzburg, Österreich. Centurion, over & out.

Sursa FOTO