Aruncă-mă lupilor şi mă voi întoarce conducând haita. Un motto pe care l-am întâlnit pe multe forumuri – în trecut, pe vremea când eram ceva mai sociabil. Pare pueril la prima vedere, însă cuvintele înşiruite parcă de un adolescent care vrea să braveze ascund un adevăr incontestabil. Numai o situaţie limită te poate face să-ţi depăşeşti propriile limite. Sigur, mai tre’ să şi vrei sau, păstrând logica, să nu vrei să te mănânce lupii.
Fără voia de a-mi glorifica trecutul, fie acesta chiar de centurion, aş mărturisi că au existat vreo două-trei situaţii – cam puţine, e drept, da’ nu sunt genul care se aruncă în apă înainte de a-i verifica adâncimea (că tre’ să ştiu dacă e nevoie s-o trec înot sau o pot trece la pas ;) – în care am trecut peste graniţele impuse de firea-mi (oarecum comodă) dincolo de nişte limite pe care nici măcar nu le bănuiam. Un sentiment plăcut... Ultima oară l-am resimţit acum exact un an. Da, de acel sentiment vorbesc, un fel de mândrie, de-mi venea să-mi strâng singur – eu mie :D – mâna.
Rămânând în sfera metaforicului, atunci ca şi în celelalte dăţi în care n-am fost aruncat, ci mai curând am intrat singur printre lupi, aceştia ar fi dorit să le devin lider, însă cum nu agreez haita, prefer să-mi înfrunt şi înving de unu’ singur limitele, chiar dacă nu întotdeauna şansele de reuşită îmi sunt favorabile. Îmi cunosc limitele, dar pur şi simplu le ignor. (Friedrich Nietzsche)
Şi tocmai mi-am amintit, destul de curând se prefigurează o întâlnire cu altă haită de lupi. O să mă întorc, însă nu în fruntea haitei. Fiecare cu războaiele lui...
10 februarie 2016 - Bürmoos, Salzburg, Österreich.
Centurion, over & out.
Sursa FOTO
S-ar mai putea spune: "îmi cunosc limitele, da' cînd le văd pe-ale altora parcă prind curaj". :D
RăspundețiȘtergereCît despre lupi, dacă nu-i poţi supune atunci ucide unul dintre ei şi lasă-i să-şi rezolve singuri problema. ;)
E, uite că la asta nu m-am gândit. Ca să înscriu și eu la capitolul drăcisme zic că atunci când ma uit la câte unii - pe stradă, la teveu ori prin prisma a ceea ce pun pe febeu - încep să cred că-s genial. >:)
ȘtergereApropo de FB, mai intră și tu p-acolo, nu-ți închipui cât de folositor este pentru starea de spirit ;)
Întorcându-se la lupi, nu mor caii când vor câinii, implicit strămoșii lor. :D
Da, există variante, din ce în ce mai bogate zilnic. :)
ȘtergereEu pe febeu? Ai uitat că-n august anu' trecut am şters contul?! Ducă-se dracu' cu eneseiu' care l-a inventat! >:)
Şi-am încălecat pe-o şa pînă nu-mi sfîşie lupii calu'. Dii, murgule, dii! :))
N-ai idee ce chestii interesante și ridicatoare de moral pierzi. Nu zilnic, ci la fiecare minut sau refresh. ;)
ȘtergereȘi asta numa' fiindcă ești supărat pe Zuckertort și no such agency. :P
Danke, aber nein - la poptămaşuri zic 'pas'. :)
ȘtergereAham, deci nu ești chiar un neștiutor într-ale febeului. :))
ȘtergereȘi mi-ai făcut poftă de papanași, așa am citit inițial poptămașul tău, mă și întrebam ce te-o fi apucat. :P Partea proastă e că nu-s acasă ca să dau comandă pentru o porție dublă de papanași - eu nu mă pricep să fac chestii sofisticate.
D'apoi cîtă miştocăraie s-a făcut pe seama personajului, era imposibil să nu-mi ajungă veste. :)
ȘtergereCît despre papanaşi… păi luptător neînfricat eşti tu, sau cîrpă de şters prafu'?! :P Pune mîna, documentează-te, înarmează-te cu materii prime şi purcede la cucerirea… bucătăriei! :))
Rețeta o știu, "piesele" componente ar fi și ele, da' la fel de bine știu și rețeta pentru KCN însă tot nu pot s-o produc în bucătărie.
ȘtergereDeh, procesul tehnologic, zece la teorie, da' practica ne omoară, cum s-ar zice. ;)
Mvaaai, mă dezamăgeşti profund! :P :))
ȘtergereSă vezi numa' cât de dezamăgit sunt eu... Da' mai rabd vreo două săptămâni. Până atunci îmi imaginez cum o să arate în farfurie și cât de repede se va goli farfuria - alt subiect de adâncă dezamăgire. :D
ȘtergereLas' c-o să mai ceri o porţie-două de… repetir. =))
ȘtergereBăi (!stațiuni balneo-climaterice), tu vrei tocmai acu' la bătrânețe să-mi distrug prestanța purtând tricouri și cămăși cu burtă? :P
ȘtergereDaaaaaaaaaa!!!
ȘtergerePăi ce, să fiu io singuru'?! :-" :))
Păi io ce vină am dacă tu ești sedentar - asta ca să folosesc termenul academic. :P
ȘtergereEşti vinovat din oficiu. Aşa, de d-aia! :P
ȘtergereAdică unde-i solidaritatea aia masculină cu care ne dau cocoanele peste bot, ha?! :-" :))
Eee, păi dacă așa se pune problema, mă sacrific. ;)
ȘtergereCu tricourile n-o să fie probleme, fiindcă le iau câta mai mari; o dată ca să mă simt comod și-a doua pen' că nu toți ochii au voie să se bucure de trupu-mi de Adonis. Pentru blugi îți trimit facturile, zi mersi că nu port costum. =))
Adonis?! #-o
ȘtergereLasă blugii, că ăia se poartă sub "damigeană", oricum, aşa că nu-i nevoie să faci "eforturi" prea mari. :P :))
Fie, dacă nu Adonis, măcar Paris. Deși cu primul am oarece în comun. Cică juma' de an stătea în Infern cu Persefona și cealaltă jumătate pe pământ cu Afrodita. În fine, un mic detaliu, eu sunt câte patru săptămâni la dracu și alte patru în lumea normală. ;)
RăspundețiȘtergereReferitor la blugi, să știi că încă se mai produce modelul clasic. :P
No bine, domnu' Adonis din Paris, hai fie cum doreşte înălţimea voastră! :P :D
ȘtergereMulțumescu-ți pentru îngăduință și generozitate, domnul meu. Ce mai, un adevărat lord. :D :P
Ștergere^:)^ ;))
Ștergere:-bd
Ștergere%%- asta pentru chestiunea aceea stresantă.
Să fie!
ȘtergereLa fel de bine se poate ca să dai doar impresia că conduci haita, cînd de fapt fugi mîncînd pămîntul din calea acesteia. :P Ufff, aparenţele astea... :P
RăspundețiȘtergereSigur, persoanele de faţă se exclud. ;)
Sau că urmezi haita, când în realitate ai pus-o pe fugă. =))
ȘtergereÎntotdeauna se exclud. :D