vineri, 19 februarie 2016

Corespondenţe de front – Ochiul Dracului

It's not about money, it's about sending a message
La unul din textele precedente doi comentatori s-au pornit într-o (oarecum) filosofică discuţie despre ochiul Dracului, recte banul, atingând şi conceptele de preţuire, valoare, schimb de valori. I-am citit, în lipsă de altceva mai bun de făcut, dar şi pentru că „duelul” ideilor m-a făcut curios să aflu deznodământul. În tenis s-ar spune „deuce”, observaţie care mi-a dat ideea să joc „tie-breakul”.

Dracul, Herr Teufel, monsieur le Diable, Aghiuţă, Michiduţă sau cum vreţi să-i spuneţi, e vinovat de multe, însă nu-i drept să-i punem în spinare toate relele de pe lume, mai ales cele specifice oamenilor. Nu banul este ochiul Dracului, iar dacă tot vrem să-l implicăm pe „Ăla Negru”, să admitem că mult mai drăcească este avariţia omului. Nu banul în sine este rău, ci dorinţa malefică de a-l avea – lucru care nu se traduce prin a-l poseda, în sensul de a te folosi de acesta asemeni oricărei alte unelte.

Anticii greci ne sfătuiesc să ne facem din ban sclav şi nu care cumva să-l lăsăm să ne facă sclavii lui. Horaţiu, poetul, a fost şi mai convingător în ale sale Epistole. Banii adunaţi te slujesc ca un sclav sau îţi poruncesc ca un stăpân. E clar deci, banul este un mijloc, însă foarte uşor poate deveni o sclavie. Mult mai târziu, în vremurile moderne, a venit Renard să spulbere orice urmă de dubii. Să deplângem sărăcia, dar avariţia, chiar când este a săracului, să nu ne înduioşeze. Asta fiindcă avariţia nu porneşte niciodată din lipsa bunurilor materiale, ci din acea iubire monstruoasă a lor care face pe avar să le prefere oamenilor.

Pe de altă parte, încă nu s-a inventat un sistem care să nu prevadă un anume schimb, fie acesta de valori; fapt care implică şi o echivalare, o preţuire. De fapt, au fost câte unii care au închipuit o astfel de societate. Fără bani, dar tot n-au putut elimina schimbul, cântărirea... Fiecăruia după nevoi, de la fiecare după putinţă. Şi dacă i se năzare cuiva că eu am nevoi exagerate ori că pot da mai mult decât consider eu că e suficient? Păi nu tot la preţuire şi schimb se ajunge... şi mai e şi riscul injusteţii aprecierilor – nu zic că acum toate schimburile sunt echitabile, însă le faci de bunăvoie sau măcar în cunoştinţă de cauză; ţi le asumi sau nu.

Ca să-mi onorez reputația de avocat al diavolului aș aminti faptul că progresul umanității se datorează în bună măsură acestui hulit "ochi al dracului". În vremurile trecute se mai găsea câte unul doldora de parale care finanța - desigur intuind profitul din spatele actului filantropic - pe altul cu mintea brici însă sărac lipit. De pildă cineva, posesor și de viziune, s-a implicat financiar la apariția motorului cu abur, invenție care a permis revoluția industrială și deopotrivă a dat altuia oportunitatea de a inventa transportul feroviar. Între timp a apărut motorul cu ardere internă, s-au găsit aplicații practice pentru electricitate. N-are sens să insistăm,  ideea este suficient de clară - destule lucruri n-ar fi existat fără ajutorul Dracului.
De la o vreme însă, se pare că omenirea a luat-o la vale,  într-o mișcare uniform accelerată, m-aș hazarda a spune. Poate că n-a mai rămas nimic de inventat, cel puțin nu invenții în folosul tuturor. Ori poate este mai simplu și mai profitabil - amintiți-vă ce spuneam despre lăcomie - să se inventeze tot felul de asociații sau grupuri întru protecția licuricilor, cărăbușilor și fluturilor de varză, de propovăduire a alimentelor bio, traiului sănătos ori empatiei universale. De prisos a spune că asemenea invenții se finanțează de la sine,  destui fiind aceia care pun botu' contribuind nu la bunăstarea globală ci la aceea care-l vizează pe "inventator". Uite așa s-a pricopsit omenirea cu cea mai de preț invenție,  rahatul praf - unii îl mănâncă,  în timp ce alții aud biciul pocnind.

Cam ăsta a fost drăcismul de azi. Centurion, over & out.

Bürmoos, Salzburg, Österreich


Sursa FOTO


23 de comentarii:

  1. Bune mai sunt sfaturile de la grecii antici, dar din păcate mai nimeni nu le bagă în seamă şi devenim sclavii banului. Robotim de dimineaţa până seara pentru a ne satisface unele dorinţe şi când ni le-am satifăcut ne dorim altceva mai costisitor şi uite aşa, zi după zi, alergăm după vânt şi nici măcar nu realizăm că alergăm după el şi când ne trezim descoperim că suntem la capătul vieţii, obosiţi şi trişti.
    O seară liniştită îţi doresc, Centurion şi-un weekend superb! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, Ștefania. Să ai un weekend așa cum îți dorești. @};- %%-

      Da, așa cum spui, ne trezim subjugați de ban înainte de a baga de seamă, iar atunci când în fine ne dăm seama e cam târziu. Însă tot pe ban și pe "dracu' m-a pus" vom da vina, nicidecum pe propria lăcomie, pe dorința bolnavă de a strânge mai mult decât am avea nevoie. Ăsta-i omu'... Și cică musiu Drac e rău. :-"

      Ștergere
    2. Mulţumesc frumos, Centurion.

      Ai dreptate. Aşa suntem noi oamenii, prin natura noastră umană ca pentru eşecul nostru să găsim mereu vinovaţi. Oricine este vinovat în afară de noi. Apoi musiu Drac este primul vinovat :)))
      Un weekend splendid să ai Centurion! <3 :)

      Ștergere
    3. Evident că am, cine crezi că-mi șoptește la ureche? =))
      Pe de altă parte, răul e necesar, cum altfel am recunoaște binele - fiindcă dacă ne luăm după instinct,vezi bine că primează lăcomia, vrerea de a avea doar de dragul de a avea, nu neapărat pentru ca am avea nevoie.

      Cât despre weekend, mi-l doresc măcar liniștit, de ceva mai mult pot spera abia săptămâna viitoare când sunt acasă.
      S-auzim numai de bine. %%- :)

      Ștergere
    4. O societate defectă în declin versus una perfectă, utopică. Pfuai, cîte s-ar putea broda pe tema asta! Dar gura s-a răcit deja degeaba. Prefer s-o încălzesc la loc cu nişte apă de foc. ;)

      Rezistă, ţine piept (in)amicului - nu mai e mult pînă la finalul bătăliei. Nu şi al războiului, dar să luăm fiecare bătălie pe rînd. ;)

      Ștergere
    5. Eu cred că perfecțiunea ne-ar plictisi la un moment dat, unde mai pui că ne-am lenevi de tot de prea mult bine. :))

      Jawohl, kein Schritt zurück!
      Da' știi cum e pe final de bătălie - moralul trupei la pământ, muniție pe sponci, iar inamicu' îți pare mai al dtacu' decât oricând. În plus, devine deprimant să câștigi bătălie după bătălie, dar să nu se întrevadă finalul războiului. :-"

      Ștergere
    6. Ah, de-aş apuca vremurile alea să mă plictisesc de perfecţiune vreo zece-douăzeci de ani! :)) Ce să mai zic că eu sînt leneş din naştere, ce influenţă ar mai putea avea asupra mea? Poate invers, că tot sînt eu gică-contra de fel! :D

      Moralu' ţi-l ridică "crucea roşie", n-ai tu grijă de asta! :-" Aprovizionarea cu muniţie se rezolvă şi ea mintenaş, toate revin la normalul scurtelor perioade de pace. Aşa că… visează în anticipaţie şi ai grijă măcar să nu fii doborît de vreun glonţ rătăcit. :))

      Ștergere
    7. Bine, bine, da' cum rămâne cu bucuria pe care o resimțim atunci când reparăm o mică imperfecțiune? Doar știi că io întâi de toate caut plăcerea. ;)

      Cât despre moral... Nici semiluna ori steaua roșie nu-l mai saltă când se pornește la vale; iar aprovizionarea e aidoma celei reușite de Luftwaffe la Stalingrad. Prin urmare, ce altceva îmi mai rămâne afară de visare.
      N-am eu norocu' ăsta, ar fi deja mai mult decât perfect - la gloanțe rătăcite ma refer. =))

      Ștergere
    8. Ce ziceam eu mai devreme: ai grijă ce-ţi doreşti…! ;)

      Perfectul e nedefinit aşa că o mică reparaţie l-ar face… mai mult ca perfect. Ce altceva să mai vrei de la viaţă?! :))

      Ștergere
    9. Așadar, să luăm un ciocan și să reparăm nițel geometria cubului. ;)

      Aș mai zice că prefer unu' de 9 mm, :-" da' o să spui că-s mofturos precum P.A.M. la mâncare. :))

      Ștergere
    10. Ai dracu' ploieştenii ăştia, cum se pricep ei la reparat perfecţiunea (din vorbe)! :P :))

      Despre problema mofturoasă nu dezvolt acum dar adu-mi aminte într-o zi să-ţi spun de filmuleţ.

      Ștergere
    11. Daaa, multe invenții vin de la Ploiești, inclusiv "întorsul". ;)

      Filmul? Care dintre ele, cred sunt cel puțin două de 9 mm și unul cu 8 mm (parcă așa zice guglă). :P

      Ștergere
    12. S'tem şmecheri, bre - te pui cu te-ncurci?! :-" :))

      Filmuleţul de care zic îl am undeva pe un CD de ani de zile. Nu ştiu dacă (mai) e pe iutub sau aiurea, nici ce titlu original avea. Un singur cuvînt: disturbing.

      Ștergere
    13. Da,da, cunoaștem. :))

      Aha, "disturbing"... Dacă are măcar o ușoară tentă "evil", clar e genu' preferat. :D

      Ștergere
    14. Sinucidere live: nu machiaje, nu trucaje - citit testament, băgat pistolu-n gură, bang! Asistenţa terifiată, pereţii mînjiţi. Chiar trebuia să mă faci să spun asta? :(

      Ștergere
    15. Sorry, ^#(^ resident evil din mine plus influența mediului. :-"

      Scoate testamentul (că-i pierdere de vreme) și spectatorii, pune în loc o sticlă de "never walk alone", iar scena devine deja atractivă; dacă mă întrebi pe mine. Mai nasol pentru ăla care face curat. Who cares... X_X

      Ștergere
    16. Las' că-i trimit io un gînd bun lu' S ca să-ţi tragă cîteva cozi de mătură pe schinare, să-ţi iasă gărgăunii din cap! :))

      Ștergere
    17. Be my guest! :-j
      Da' să știi că e insensibilă la mesaje subliminale; am încercat io chiar și arma supremă, trandafirii ;))

      Auzi, da' de când violența e un gând bun? :P

      Ștergere
    18. Situaţiile extreme cer măsuri extreme şi cui pe cui se scoate. :P :))

      Ștergere
    19. Just, cum de nu m-am gândit? :P

      Uite cum mă înveți la draci. Oare să devin și io extremist cu știi tu cine? :-"

      Ștergere
    20. Dacă ţi s-a urît cu binele, încearcă numa'! :))

      Ștergere
    21. Stai numa' să găsesc o strategie astfel încât să nu se prindă restu' lumii cât de-al dracu mi-s. :))

      Ștergere
    22. Mhm. Nu uita să anunţi asta în Piaţa Mare! :))

      Ștergere