duminică, 20 martie 2016

Monolog (parţial) drăcesc

Am vaga impresie că unele legi (reglementări, norme etc.) – nu mă hazardez a spune multe – sunt inventate fie pentru a împărţi lumea în tabere – dictonul „divide et impera” nefiind străin sus-puşilor – fie pentru a testa rezistenţa la rupere, torsiune ori întindere a nervilor clasei dominate sau mai pe şleau, gradul de obedienţă. Într-o lume dominată de bun simţ, să-i zicem civilizată, nici n-ar nu trebui să se legifereze faptul că nu-i tocmai de bonton să-i sufli fumul în nas celui de alături, fumător sau nu – este o chestie redundantă.

Mda, mă refer la recent aplicata – aplaudată de unii, ocărâtă de alţii – lege care interzice fumatul în toate locurile publice. Cică se aliniază acquis-ului comunitar. Nu zău! Cam tot la fel ca şi macabrele imagini de pe pachetele de ţigări; altă găselniţă a cărei scop mi-e cam greu să-l pricep. S-a lăsat cineva de fumat după ce s-a oripilat îndeajuns privind pozele alea vreme de două-trei secunde cât îţi ia până scoţi ţigara din pachet? Mă îndoiesc. Cum la fel am rezerve că noua lege ne va face pe noi – eu fumător, tu nefumător – mai sănătoşi. Am scăpat de un fum, însă rămân destule alte surse de noxe – să numim doar eşaparea autoturismului personal, mai ales dacă papă motorină, că tot sunt la modă motoarele Diesel. ;)
Styxul îl vom trece amândoi, odată şi odată, unul mai devreme, altul mai târziu, nu se ştie când. Uneori însă, prin voia ori gluma sorţii un fumător face trecerea mai târziu. Indiferent de situaţie, câstigă oare cineva? Eu zic că nu... Dimpotrivă, aş prefeara ca numita „trecere” să fie mai devreme, înainte de a nu mă mai putea numi om din pricina diverselor boli degenerative – am în faţă imaginea omului devenit neom de vreun an de zile şi nu-i tocmai ce aş dori să ajung cândva. De altfel: „sunt un om si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain”, spunea un dramaturg din vremea Republicii Romane – includ aici virtutea şi viciul, deopotrivă.

Cerinţă obligatorie pentru toate tările comunitare vor spune unii, unde-i lege nu-i tocmeală... Nţ, nţ! În Gasthaus-urile şi cafenelele austriece (Austria nu-i în NATO, însă este membră UE) am văzut scrumire pe masă, presupun că există şi în barurile selecte ori în birturile ordinare – n-am verificat că nu-s tocmai în vacanţă prin zonă. N-am stat să-mi fac „selfie” cu ţigara între deşte după ce am mâncat tradiţionala varză acră cu găluşte şi friptură, da’ cred că am suficientă credibilitate încât să mă credeţi pe cuvânt. Privitor la pachetul de ţigări de pe care lipseste oripilanta fotografie se poate verifica: faţă şi spate.

Admit că de undeva de „sus” vin directive pentru implementarea unor legi (conforme cu acquis-ul comunitar), da’ am impresia pregnantă că ai noştri înţelepţi legiuitori fac, de cele mai multe ori, exces de zel – ca să nu zicem pe şleau sluj fără a cineva să dea căţeluşului numita comandă. Prea ne-am obişnuit de-a lungul veacurilor (deseori tulburi) să le cântăm tuturor în strună, ba chiar să ne fălim cu atitudinea obedientă, cică altfel, ni se spune, am fi fost de mult şterşi de pe hartă. Se prea poate, însă poate că era mai bine, trăieşte cu capul sus, dacă se poate, iar de nu, măcar nu muri dezonorat; „noi” am „murit” deja de prea multe ori, de-acu’ nici că mai contează.

Aşadar, nefumătorule, acela care exulţi la gândul că mi-ai tras-o, mie fumătorului, iar acum suntem chit, îţi mărturisesc, cu riscul de a te dezamăgi profund, că lucrurile nu stau chiar aşa. Spre deosebire de tine, care ani la rând ai inhalat fumurile altora, fapt care (probabil) te-a făcut să suferi, eu precum mulţi alţi fumători nu suntem prea deranjaţi, iar de suferit nici nu se pune problema – mutăm barul (pe alese, că-s şi fumătoare printre noi) acasă, când la unu’, când la altul aşa ca la şuetele de dinainte de ’89, când crâşmele se închideau la ora zece seara şi se deschideau abia la zece dimineaţa. Ce vremuri... Unde mai pui că ieşim mult mai ieftin decât la bar, ascultăm şi muzică, ba chiar ne putem întinde la divese jocuri de societate. Ah, chiar de-o să spui că-s excesiv de-al dracu’, mai zic că au rămas destule fumuri pe care, vrei ori ba, le vei înghiţi şi de-acu’ înainte. Nici mie nu prea-mi place, da’ asta e. În concluzie, nefumătorule, nu-ţi rămâne decât să te mulţumeşti cu epocala realizare de a-mi ocupa locul de prin diverse baruri. ;)

Până una alta, pentru următoarele patru săptămâni, eu mă retrag într-un loc unde nimeni (afară de bunul simţ elementar) nu-mi dictează când să aprind ori să sting ţigara.


Sursa FOTO

6 comentarii:

  1. Eh, motivele nu sînt niciodată cele evidente sau expuse de către iniţiatori. Da' mămăliga nu explodează, aşa că merg şi ei pe all in.

    În rest nu mă întind la subiect că n-are sens. Sănătate şi spor la treabă! :-bd

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se pare că sunt justificate toate zicerile tale de "bine" referitoare la guglă. Nu'ş de ce nu mă mai lasă să comentez de pe telefon. Să-i fie de bine, pagubă-n ciuperci... :))

      În rest, să nu ne-ntindem sau să nu întindem coada... că se rupe. ;)

      Mulţam fain pentru gândul bun. Se vede că mi-a folosit din moment ce m-am întors aici. %%- >:D<

      Ștergere
    2. Bine ai revenit acasă (în toate sensurile)! >:D<

      Momentan nu mai zic nimic de "stăpînii" noştri cei de toate zilele, te las să te adaptezi. :) Las' că oricum vine el frate-meu cît de curînd şi te provoacă la discuţii. :P :))

      Ștergere
    3. Tankschön (ca s-o dau pe dialect). :)

      Nu-mi aminti de mon cher ami (dein Bruder), pare-se că şi-a propus să dea unui alt amic energie, să-l facă precum Duracell-ul, numa' ca să-mi facă mie nervii fanjuri. Da' în fine, ştii cum e, când doi elefanţi se luptă suferă iarba (recte "amicu' Duracell"). :))

      \|/ :-h

      Ștergere
  2. "Austria: Fumatul e permis, iar localurile mari trebuie sa asigure incaperi diferite pentru fumatori si nefumatori. In schimb, daca masoara sub 50mp, cluburile, barurile si restaurantele pot decide sa permita sau sa interzica fumatul."
    Despre prevederile din alte state puteti citi in articol.
    http://petredalea.ro/fumatul-interzis-in-spatii-publice-inchise/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În Austria n-am călcat în localuri mari ori de fiţe, cum de altfel nici prin Reşiţa nu calc (în caz că există măcar unu). :D Însă dacă decid să intru într-un local, bar sau oricare o fi locul ăla public, am pretenţia să mă pot simţi bine, fără încorsetări care exced anumite limite. Dacă nu se poate stau acasă. :D

      O întrebare însă tot rămâne, anume de ce ne place atât de tare să copiem legi "de largă respiraţie europeană", dar nu şi mentalitatea, comportamentul sau atitudinea în varii situaţii... :-??

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.