luni, 20 ianuarie 2014

Alegeri

Tough decisions ahead
Staţi pe pace, nu este vorba despre acele alegeri desfăşurate din patru în patru ani, aducătoare de speranţe deşarte, de iluzii care (soarta oricărui gând iraţional) se destramă a doua zi. Poate doar tangenţial, prin prisma efectelor generate de către „aleşii” alegerilor noastre, a „civililor” cum îmi pace mie să-i definesc pe cei asemeni mie, aflaţi oarecum la bunul plac al celorlalţi. Poate că şi asta este una dintre cauzele care ne obligă la alegeri, pe care altfel, în alte condiţii de „mediu înconjurător”, n-am fi nevoiţi uneori a le face.


Întotdeauna facem alegeri în privinţa acţiunilor personale. De fiecare dată, odată ce am luat o decizie, ne îmbătăm cu ideea că aceasta este şi cea mai bună, calea optimă prin care ne atingem un ţel. De fiecare dată, însă, cineva sau ceva ne va trezi nemilos la realitate. O vom lua invariabil de la capăt, finalul va fi însă acelaşi. Nu-i de mirare, din moment ce totul urmează un şablon identic.

Dar vine o vreme când realizăm eroarea, un fel de trezire dintr-o cruntă beţie, când cu toată mahmureala ori poate tocmai graţie acesteia apare gândul salvator, iluminarea, alegerea menită să evite pe viitor repetarea uneia şi aceleiaşi greşeli. Hotărâm să schimbăm macazul, să renunţam definitiv şi irevocabil la toate rutinele de până atunci, să nu mai urmăm şablonul care de nenumărate ori ne-a făcut să ne împotmolim în mlaştina nerealizărilor, a sentimentului de ratare a ţintei, de ce nu, a însăşi existenţei.

Ne revoltăm, în sinea noastră, mut, fără prea mare paradă, fără acte de bravură ieftină şi decidem să facem altfel decât până atunci. Ideile preconcepute, aşa numita lege a firii, falsă de altfel, o găselniţă inventată parcă pentru a ne limita opţiunile, dispar ca prin farmec. În minte se formează alte legături, între cauze şi efecte, între alegeri şi rezultatul lor. Te rupi de tot ceea ce-ţi era cunoscut, fără teamă, ba chiar având un sentiment eliberator. Te-ai săturat să fii la cheremul fiecărui neavenit, începând de la şefi bezmetici, hăbăuci ori doar incompetenţi şi terminând cu ăia mari de tot aleşi să ţină frâiele. Refuzi conştient să te supui regulilor de până atunci, alegi variante noi, uneori inedite, de acţiune. Totul pentru că nu mai vrei să te învârţi în cerc, ghidat de “alei-hopul” dresorului. În fine, devine acceptabilă, ba chiar unică, salvatoarea idee de a te dezbăra de obiceiurile deja intrate în reflex, conştientintizând că alegerile de până atunci au fost greşite prin simplul fapt că ai considerat că cuiva îi pasă şi/sau îţi va recompensa eforturile. Singura alegere logică, odată ce ai ajuns în acest punct, este să uiţi totul şi să te îndepărtezi cât mai mult de mentalitatea ce ţi-a fost inoculată imperceptibil de-a lungul vremii.

Până la urmă este o alegere firească, dacă ceva nu-ţi place ori dacă urmând o anumită cale nu ajungi la rezultatele estimate şi dorite, schimbi, te schimbi… Atât locul cât şi (obligatoriu) pe tine. Pare lesne de făptuit, însă apare o mică problemă, căci se prea poate ca mediul înconjurător să nu prea fie tocmai prielnic schimbărilor. N-ai însă loc de întors, ai decis să schimbi, iar dacă condiţiile îţi sunt potrivnice, logica de îndeamnă să le cauţi în alte părţi. Desigur, o astfel de incursiune dincolo de şabloanele care au devenit obişnuinţă nu e uşoară. Trebuie puţin curaj şi, poate cel mai important, voinţă de a te rupe de trecut, dar mai ales de prezentul care aproape pe nesimţite devine viitor. Viitorul acela sumbru, echivalent al trecutului şi prezentului care te nemulţumesc atât. Alegerea fiind făcută nu-ţi rămâne decât să acţionezi. De-ar fi aşa simplu… Poate că locul în care te afli nu corespunde aplicării acelei schimbări mult dorite. În atari condiţii există două variante. Renunţi adaptându-te şi îngropându-te în propriile-ţi nemulţumiri, alungând orice speranţă, întrucât singura salvare a învinşilor este să nu mai spere nimic. Cealaltă cale rămasă este aceea de a căuta locul potrivit alegerii făcute, de a te schimba, de a renunţa în cele din urmă la unele principii pe care le ştiai bătute în cuie. Alegi, însă o mai faci nu cu inima, ci cu raţiunea, chiar dacă asta înseamnă să renunţi la confortul propriilor concepţii despre lume şi viaţă.

Grea treabă cu alegerile astea… Sunt dese momentele în care îţi vine să te aşezi la răscrucea drumurilor renunţând în a mai alege vreo cale. O decizie deloc înţeleaptă, pornită din spirit de frondă, ori dintr-o blazare vecină cu defetismul. Salvarea poate veni dacă îţi asculţi vocea interioară care insistă să-ţi şoptească, chiar dacă te încăpăţânezi să n-o bagi în seamă. Începe să-ţi fie tot mai clar în minte că, pentru a obţine ceva trebuie să lupţi, uneori să renunţi, însă neapărat să-ţi trezeşti instinctul de prădător şi să pleci la vânătoare, să nu te complaci în a paşte iarbă alături de turmă. Pe scurt, să alegi ce vrei, iar apoi să iei ceea ce consideri că-i al tău. S-ar părea că odată făcută alegerea totul devine limpede, neliniştea trece în istorie iar sentimentul de împlinire te îndeamnă la fericire, căci toate şi-au găsit rezolvarea. Nu întocmai… Timpul scurs până la a face respectiva alegere se cheamă irosit, nimeni nu ţi-l va returna, s-a dus… În plus nimeni nu oferă vreo garanţie că alegerea făcută va conduce mai devreme ori mai târziu la rezultatul anticipat. Dar asta e altă poveste, ţine mai degrabă de şansă decât de justeţea alegerii. Mai grav, există ipoteticul risc ca atunci, după ce alegerea îşi va fi generat efectele, să nu mai fim în stare să percepem, să ne bucurăm de împlinirea aspiraţiilor, întrucât timpul va fi estompat deja ardoarea cu care visam la acestea înainte de împlinirea lor. Şi-atunci, la bun toată râvna întru alegerea căii optime. Din nou altă poveste, ţine mai mult de defectul propriu firii umane, se cheamă speranţă.

Aducând discuţia într-un caz particular, recte acest blog, schimbările care cu certitudine n-au trecut neobservate sunt urmarea unei alegeri. Dacă calea aleasă mă duce spre destinaţia dorită, n-am de unde să ştiu, dar vă voi spune când aflu, desigur dacă povestea se va încheia cu happy end… Dacă nu, ce rost are? Nu obişnuiesc să-mi elogiez eşecurile. Deocamdată, sunt încă aici şi voi mai fi, mai rar, meteoric, într-o exprimare poetică. Ca să nu vă las prea mult singuri, am apelat la o veche prietenă şi verişoară totodată, rugând-o să mai şteargă praful p-aici şi să vă ţină de urât (aţi făcut deja cunoştinţă aici). N-am idee despre ce va scrie (doar unele bănuieli), nici cât de des o va face, presupun însă că nu va aborda plictisitoarele teme istorie cu care probabil v-am cam agasat, dar foarte probabil va „scrie istorie” aici ori chiar va face din mine istorie.

Reverenţe vouă celor care aţi trecut pe aici vreme de mai bine de un an şi sper să nu aveţi reţineri în a o face şi de-acum încolo. Ne vom citi în continuare, cel puţin eu (în limita posibilităţilor) voi mai scrie, vă voi vizita pe aceia care aveţi blog, ba chiar vă voi lăsa un semn al trecerii mele, comentariile fiindu-mi, la drept vorbind, mult mai la îndemână decât editarea textelor de peste 1.000 de cuvinte (deh, cusurul meu, vorbesc puţin, dar scriu mult).

Apropo, voi cum staţi cu alegerile?


Sursa FOTO

27 de comentarii:

  1. Of!Alegerea destinului...Deseori,alegem intotdeauna calea cea mai "ieicht",propice personalitatii noastre.Subit,realizand ca am ales cea mai grea povara,tragand-o asiduu dupa noi in viitor.Decizia,neconfortabila si nonconformista,personalitatii noastre,ar putea...sau denifitiva,calea cea mai stabila existentei noastre.Visam...speram..dorim...intotdeauna MAI MULT.Esta firesc,lozinca omeneasca.Alegerile noastre,depind intodeauna de MOMENTUL propice.Aicea-i hiba,nu constiientizam cand este MOMENTUL..Dat fiind faptul ca nu ne putem creona destinul,fiind catalogati "inumani",raman doar ALEGERILE hazardate "E"-ului nostru.ENIGMATIC...de ce noua NU,altora,prea mult DA.Suntem azi,ceea ce am ales...maine...ceea ce am fii putut alege.ANGEL'S

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, ANGEL'S ;)
      Dacă te referi calea uşoară ("iecht", de fapt LEICHT), trebuie să recunosc că întotdeauna am fost adeptul celui mai scurt drum din A la B, adică tocmai a drumului aflat cel mai la îndemână. Chiar şi acum, alegerea despre care vorbesc este cea mai simplă, uşoară, dacă vrei. S-ar zice că nu-s genul care să-şi bată singur cuie în talpă ori care să se ghideze după principiul, "de ce simplu dacă se poate complicat"... Ai dreptate când spui că alegerile noastre depind de moment, însă (tot vorba ta) rareori recunoastem momentul... de obicei îl descoperim privind retrospectiv... dar atunci deja e pre târziu, nu-i aşa... Unii ar spune că soluţia salvatoare ar fi să ne lăsăm duşi de val, însă nu toată lumea are îndrăzneala să sară înainte de a verifica adâncime apei.

      Ștergere
  2. Demult n-am mai fost nevoita sa fac o alegere importanta, de natura sa-mi schimbe radical viata. Cred ca tu la astfel de decizii te referi, nu la cele de zi cu zi, gen imi cumpar sau nu-mi cumpar geanta aia pe care mi-o doresc atat de mult.
    Nu stiu exact in ce consta schimbarea din viata ta, dar iti doresc sa-ti aduca fericirea mult visata. Stiu ca ai cantarit-o bine, ca nu a fost un impuls de moment si ca este ceea ce simti ca trebuie sa fac. Probabil, inima si ratiunea s-au pus de acord in acest caz. Mult succes in noul drum, Centurion. :)
    Ar fi frumos ca blogul tau sa se transforme intr-un jurnal personal cu ganduri si peripetii...de departe, din noua ta viata. :D In fiecare zi sa ne povestesti ce s-a mai intamplat, ce ai mai descoperit, ce ai mai trait inedit, cum sunt oamenii pe acolo si cum iti place ce ti se intampla, cum te-ai adaptat locurilor.
    Am vazut ieri articolul tau, dar am fost prea suparata sa-ti pot lasa un gand. Ca de obicei am avut o zi groaznica la munca, am venit acasa si m-am dus direct in pat. Mda, aceeasi veche poveste, deja m-am saturat. Acum, de dimineata, mi-am mai revenit(un pic, sub influenta cafelei tamaduitoare). :P
    Zi excelenta iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. *ceea ce simti ca trebuie sa faci

      Ștergere
    2. Da, nu-i tocmai vorba despre alegeri obişnuite, spre deosebire de tine eu am "fixe" cu ceasurile (nu cu poşetele, da' te înţeleg :P).
      Ai dreptate când spui că am "cântărit" lucrurile înainte de a face alegerea, în general, nu acţionez în baza primului impuls. Oricum, n-a fost aşa greu să iau o decizie, alegerea la care mă refer reprezintă, la o adică, unica cale... Prin urmare nu-i obligatoriu ca inima să fie mulţumită, ci mai degrabă să spere în rezultatul pozitiv obţinut de raţiune.
      Ohh, nu din nou... :( Iarăşi vechile şicane de la serviciu... Înţelegi atunci referirea la starea de saturaţie pe care o simt privind în jur: sefi şi conducători bezmetici, în fine o entitate numită "ţară", care îţi dă de înţeles (prin mediu, legi, stare socială, economică, politică etc.) că nu te doreşte... Şi-atunci pleci... deloc "privind înapoi cu mânie" (vorba titlului lui John Osborne), ci cu multă uşurare, având un oarecare sentiment de eliberare... Destinaţia spre care pornesc mi-e clară în minte, dar nu pot să ştiu dacă alegerea, calea pe pare o apuc acum, duce într-adevăr acolo... Mulţumesc pentru urare, o să am nevoie şi de noroc :)
      Cu siguranţă vă ţin la curent (alternativ, continuu e cam dificil) cu evoluţia faptelor (chiar dacă ar fi să-i trimit Corinei noutăţile prim SMS :D), bine, asta dacă nu cumva lucrurile se vor îndrepta spre un fiasco de răsunet, cum ziceam nu mă laud cu eşecurile. :D
      Seară faină, Nice :)

      Ștergere
  3. Se spune că nu este greu să alegi între bine şi rău, greu este să alegi răul care face bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur, nu-i deloc dificil a discerne binele de rău, însă cu toate că sunt un maestru al alegerilor neispirate încă n-am reuşit-o pe aceea proastă/rea care să conducă la rezultatul favorabil... Dar "lucrez" la asta... învăţ, pardon să nu-l plagiez pe Lenin, doar îl parafrazez, încerc, încerc, încerc...

      Ștergere
  4. Edison, daca nu ma insel, spunea ca el n-a facut 10 000 de alegeri gresite, ci a descoperit 10 000 de modalitati care nu functioneaza. Eu admir perspectiva din care a privit aceste esecuri/greseli si mi-as dori sa fiu capabila sa privesc alegerile din ultima vreme ca pe niste descoperiri.
    Punct ochit, punct lovit, Centurion!
    Subscriu la ceea ce a spus Radu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda! :D "Nu am eşuat, ci doar am găsit 10.000 de modalităti care nu functioneaza." - Thomas Alva Edison
      Totuşi, prefer să găsesc una singură (funcţională) :P
      Privitor la ralierea la cele spuse de Radu, ai răspunsul mai sus ;)
      P.S.: De fapt nici nu ştiu de ce draq îţi răspund, doar am vorbit chestia asta de sute de ori în ultima vreme :)) :P

      Ștergere
  5. Oh, alegerile, sunt actiunile constante din viaţa noastră, în fiecare clipă alegem, de când ne deşteptăm şi până ne culcăm din nou, jonglăm între alegerile noastre. Viaţa noastră depinde foarte de alegerile pe care le facem.
    Important este ca indiferent de rezultatul alegerilor noastre, să nu regretăm nimic, fie că rezultatul este pozitiv şi atunci, evident că nu regretăm, iar satisfacţia este infinit de mare în sufletele noastre, dar şi când rezultatul este sub aşteptări, tot câştigăm ceva, o experienţă din care putem învăţa multe şi care vor influenţa viitoarele noastre alegeri. Eu până acum nu am regretat nicio alegere pe care am făcut-o, deşi nu toate au dus la rezultatul scontat iar unele au dus chiar la un eşec dezastruos, dar am învăţat multe lucruri din alegerile pe care le-am făcut.
    Eu îţi doresc mult succes în ceea ce ţi-ai propus şi în alegerile pe care le faci.
    Să ne regăsim sănătoşi şi voioşi!
    O zi minunată îţi doresc, Centurion! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, regretele sunt oricum inutile, un eventual deznodământ nefavolabil îşi are originea într-o alegere neispirată din trecut, iar cum trecutul rămâne veşnic pierdut ar fi chiar ilogic să-l regretăm, indiferent de efectele generate.
      Uneori, viaţa (desfăşurarea evenimentelor) nu depinde exclusiv alegerile noastre, deseori se implică alţi factori, nu întotdeauna favorabili, dar aici intervine un alt concept, şansa sau lipsa acesteia, iar pentru echilibru apare speranţa (destul de volatilă, şi de cele mai multe ori o slabă consolare).
      O seară faină, Ştefania :) (şi întotdeauna alegeri inspirate)

      Ștergere
  6. Ca un comentariu aditional - nu are de-a face cu 'subiectul' dar face parte din - temele istorice sunt interesante si cred ca iubitorii de istorie le vor simti lipsa! ;) In ceea ce priveste 'facutul tau istorie' - nici gand! Daca 'fac istorie' aici, vei intra ÎN istorie TU. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Având în vedere statutul tău de coautor îţi sunt permise comentariile în afara subiectului. :P

      Ștergere
  7. Este mai usor daca te gandesti ca unele alegeri iti aduc rezultatele pe care le doresti, iar din alte alegeri gresite inveti si iti folosesc mai tarziu la alte alegeri mai importante :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, Andreea. Din greşeli învăţăm, trecutele şi recunoscutele greşeli ne vor fi cu siguranţă folositoare (prin învăţămintele extrase) întru evitarea greselilor viitoare, pentru a face alegerile corecte. Însă, dezvoltând puţin, intervine problema timpului, iar acesta nu iartă, doar se scurge implacabil, iar dacă mergi din (vorba unei lozinci amuzante dinainte de '89) greşeală în greseală, aşteptând să înveţi din ele şi să-ţi folosească pe viitor, se prea poate să nu apuci vremea victoriei finale. :D

      Ștergere
  8. Nu ştiu cum să interpretez "răul" din binomul "bine/rău"! Eu cred că suntem generaţii care nu au fost puse în situaţia de a alege între un bine şi un rău. Pur şi simplu am avut opţiuni şi am ales, indiferent dacă ulterior am fost mulţumiţi sau nu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, da... făcând parte din aceeaşi generaţie, înţeleg unde "baţi"... Într-adevăr, n-am ales, ni s-a arătat o cale pe care am urmat-o pentru că nu exista alternativă (sau poate exista, însă pentru pentru aceia care nu vedeau o piedică de nesurmontat în a sări în apă înainte de a-i verifica adâncimea).
      Din păcate, observ că nici generaţiei "proaspete" nu-i sunt oferite prea multe opţiuni... Dar să nu ne lăsăm pradă pesimismului şi defetismului, chiar dacă prima impresie sugerează o înfrângere (nu doar în termeni personali, ci chiar a naţiei) implacabilă.

      Ștergere
    2. La prima impresie suntem o naţiune prăbuşită, distrusă! Există muguri care au apărut şi care vor înflori cândva, sunt convins de asta. Problema rămâne doar a generaţiei noastre, o generaţie care nu a fost capabilă să iasă din această stare, şi care probabil nu va mai prinde vremurile de înflorire!

      Ștergere
    3. Vremuri de înflorire... Când te duci la vale întotdeauna mai este loc, niciodată nu atingi fundul... Aş vrea să mă înşel în această privinţă, însă istoria recentă îmi arată că "luminata" cale duce din rău înspre mai rău şi nu văd motivul pentru care s-ar schimba tendinţa descendentă.

      Ștergere
  9. O voi citi si pe verisoara, daca e ruda cu tine inseamna ca are usurinta vorbelor, dar tot voi duce lipsa lectiilor tale de istorie. Nu stiu de ce ai impresia ca ai agasat pe cineva. Orice ai face in continuare, iti doresc succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc, în numele Corinei pentru "cecul în alb" oferit, implicit şi mie. Sunt convins că voi cei care v-aţi făcut un obicei să intraţi pe acest blog n-o să fiţi dezamăgiti nici pe viitor.
      Când aduceam vorba despre agasarea pe care se prea poate să v-o fi pricinuit nu mă gândeam neapărat la tema favorită pe care am abordat-o, ci mai mult la lungimea textului.
      Mulţumesc pentru urare, o să am nevoie şi de noroc pentru a reuşi :)
      Să ai o seară plăcută şi relaxantă.

      Ștergere
  10. De ce ne dau alegerile pe care le facem, în deplină libertate, senzaţii nu tocmai plăcute? Ar trebui să fim fericiţi că avem posibilitatea de a alege, de a decide pentru noi (implicit şi indirect, e adevărat, şi pentru cei din jurul nostru; cu menţiunea că deseori ţinem cont în alegeri şi de ceilalţi). Suma alegerilor făcute ne influenţează viaţa, ne conduce spre succes sau eşec, ne modifică viaţa. Suntem stăpâni pe destinul nostru. Putem alege când ne trezim, când ne culcăm, unde lucrăm, cu cine devenim parteneri de viaţă, deci alegerile ne dau dreptul la libertate. Şi se pare că nu toţi conştientizează acest aspect. Ce e rău în a fi răspunzător de viaţa ta? De faptul că ţi-o poţi schimba. Desigur că e nevoie de limpezime în a lua decizii. Dar înţelepciunea în a lua o decizie bună vine odată cu vârsta. Cu faptul că suntem conştienţi la un moment dat, nu mai acţionăm sub impulsul zbuciumului tineresc, căci tinereţea de multe ori e inconştientă. Nu generalizez, nu spun că toţi tinerii nu ştiu să decidă ceva bun pentru ei. Alegerile în viaţă ne scot din zona noastră de confort, ne conduc spre un scop. Noi ne punem limite. Şi întrebări, care de multe ori nu sunt cel potrivite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca întotdeauna aduci note complemnentare, la fel de binevenite ca de obicei, mai ales acum în contextul unui text scris în pripă, cu gândul într-o cu totul altă parte... Ori poate la alegerea care încă mă ţine în "şah". Tocmai de aceea aş veni cu o remarcă referitoare la libertatea alegerilor, anume că aceasta există, fapt de netăgăduit, însă de multe ori (o constatare pe propria-mi piele) interferează cu factori deloc favorabili, asupra cărora nu prea avem control, pe cale de consecinţă, valoarea numitei libertăţi tinde spre zero...

      Ștergere
  11. Alegerile sunt semnalele luminoase din viața fiecăruia. În perioada copilăriei, ele sunt percepute mai mult ca un joc. Pe măsură ce evoluăm și ne maturizăm, alegerile se transformă în frici. Cine reușește să-și controleze, să-și diminueze sau să-și elimine frica, are numai de câștigat. Orice situație cu care ne confruntăm implică o alegere. Chiar dacă alegerea este una individuală, ne lăsăm adesea influențați de familie, profesori, prieteni, mass-media etc. Cu cât depindem mai mult de sfaturile celorlalți, chiar și pentru cele mai banale lucruri, cu atât ne îndepărtăm de puterea de a ne adapta la lumea în care trăim. Așadar, să nu ne fie frică să alegem și să învățăm din fiecare rezultat, fie el bun sau mai puțin bun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, de multe ori după o anume alegere ori chiar înaintea deciziei finale, apare teama, gândul apăsător, premoniţia eşecului. Pe de altă parte, tocmai această "frică" funcţionează (uneori) asemeni unei gărzi de corp, ne protejează prin însăşi faptul că ne îndeamnă la ambiţia de a ne îndeplini obiectivul. Bine, poate nu întotdeauna este valabil, însă cam aşa se cern învingătorii de învinşi.

      Ștergere
  12. Ce ar fi viata fara alegeri? E ca si cum ai merge pe un drum care nu are nicio intersectie. Practic vei face tot timpul acelasi lucru, mergand inainte si sperand sa ajungi la capat (asta daca nu o iei razna la un moment dat). Alegerile (intersectiile) inseamna alternative, explorare, incercari. Lucruri care fac viata mai diversificata.

    Nu suntem roboti sa functionam dupa un algoritm bine stabilit, desi deja au inceput sa fie dezvoltati roboti care fac singuri alegerile. Curiozitatea in sine te face sa alegi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Just, fără alegeri totul ar fi monoton, nu zic că (cel puţin în cazul meu) chiar şi cu aceaste alegeri, viaţa devine mai puţin cenuşie... Acu' depinde şi de "alegere", unele fac bine spiritului, altele, cele făcute forţat de anume împrejurări, sunt cu două tăişuri. Însă indiferent rămâne valabilă concluzia trasă de tine... oare ce-ar fi viaţa în lipsa acestor alegeri... parcă şi-ar pierde dacă nu sensul, cel puţin culoarea.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.