Suntem pe 21 decembrie, însă anunţatul sfârsit al lumii după calendarul Mayaş n-a venit, un fapt de altfel predictibil şi foarte probabil. Vom mai avea de aşteptat acea Apocalipsă, declarată întotdeauna iminentă, dar care nu s-a produs până acum.
Desigur, mult trâmbiţatul sfârşit va veni odată, cu siguranţă, declanşat tocmai de astrul care acum întreţine viaţa pe Terra. Soarele mai are de "trăit" circa 5 miliarde de ani, iar cu excepţia datei exacte, sfârşitul este sigur.
Există însă o serie de teorii, impredictibile în timp, dar totuşi mult mai credibile
decât prea mediatizatul calendar mayaş, prezentând pezumtive cauze care ar genera dispariţia speciei umane, sau vieţii în totalitatea ei. Într-o enumerare succintă iată câteva posibile scenarii apocaliptice:
1) Incălzirea globală, generată de poluarea specifică societăţii moderne, care prin efectele induse ar putea cauza schimbări radicale şi deloc prietenoase pentru mediu şi implicit specia umană.
2) Impactul cu un corp ceresc, asteroid sau chiar planete din vecinătate, teorii deloc optimiste pentru viitorul omenirii.
3) Erupţia vulcanului Yellowstone, ar putea de asemenea avea consecinţe catastrofale.
Alţi factori de risc sunt creşterea demografică, dacă considerăm resursele planetare limitate, spectrul conflictelor cu arme de distrugere în masă (nucleare sau biologice), deşi Războiul Rece este istorie, există state din regiuni instabile care şi-au arătat interesul de a intra în clubul tot mai numeros al ţărilor posesoare de arme nucleare şi două dintre ipotezele preferate de scenariştii SF, invazia extraterestră şi răboiul dintre viaţa organică şi cea artificială, din fericire aici se va găsi un John Connor cu al său Terminator reprogramat care să ne protejeze.
Aşadar, Apocalipsa rămâne deocamdată în stand-by...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.