Insulele Baleare şi Insulele Canare

Multă vreme, artiştii au preferat clima mediteraneeană blândă şi peisajul Insulelor Baleare. Astăzi, în vârf de sezon estival, ele sunt luate cu asalt de turişti, iar pentru a descoperi lumea construcţiilor preistorice şi a golfurilor magnifice, vino aici în afara sezonului. Ia un feribot de la Barcelona sau Valencia, un avion de la Madrid, Barcelona,
Valencia ori Alicante sau unul din aproape orice capitală europeană şi vei ajunge la acest grup de insule asemenea unor bijuterii, răspândite în apele azurii ale Mediteranei. Mallorca a atras mii de turişti încă din anii ’60, iar Ibiza, în trecut o „ascunzătoare” a artiştilor, este acum una dintre capitalele vieţii de noapte din Europa. Menorca, mai cuminte, este cunoscută de turiştii mai discreţi, în vreme ce mica şi stâncoasa Formentera primeşte acei vizitatori aflaţi în căutarea naturii în stare sa pură.

Deşi percepute pe scară largă ca o destinaţie litorală, Insule Baleare sunt foarte frumoase şi (în special Mallorca) au o istorie aşezată într-un peisaj rural idilic. Trecutul lor este legat de cel al Cataluniei, iar limba vorbită este verişoară primară a catalanei, deşi se vorbeşte şi spaniola castiliană.Cartaginezii, romanii, vandalii, maurii, francezii şi englezii au fost cu toţii atraşi de aceste insule strategic poziţionate pe rutele comerciale ale Mării Mediterane, lăsând aici urme istorice contrastante.

Multiplele faţete ale insulei Mallorca (Majorca) nu mai sunt un secret pentru milioane de turişti. Aici îţi poţi îndrepta atenţia de la munţii stâncoşi la golfuleţele cu apă cristalină, de la plajele cu nisip alb la peşteri sau la animata Palma. Palma de Mallorca, capitala Insulelor Baleare este un oraş atrăgător şi plin de veselie. Mai mult de jumătate dintre cei 700.000 de locuitori ai insulei trăiesc aici. Palmierii de pe malul mării, portul şi casele elegante din secolul al XVIII-lea dau naştere unui fundal maiestuos, în vreme ce străzile pietonale din jurul Plaça Major sunt pline de admiratori. Impresionant construit în jurul curbei izolate a golfului, oraşul a fost întemeiat de romani în anul 123 î.e.n., capturat de mauri în 903 şi întrat în reţeaua catalană în 1229. portul este dominat de Almudaina, cetatea maură, căreia i s-au adăugat extensii gotice ca palatul Jaume al II-lea, care continuă să fie o reşedinţă regală oficială. Vizavi de răcorosul Parc de la Mar se află Catedrala La Seu, un masiv edificiu gotic,cu turle înalte şi o clopotniţă pe măsură. Imediat în estul catedralei este Museo de Mallorca, unde exponate arheologice şi opere de artă mediavală sunt găzduite într-un frumos conac din veacul al XVII-lea. Alături, Baños Arabes (Băile Arabe), datând din secolul al X-lea, singura reminiscenţă integrală a prezenţei maurilor. Palma mai deţine şi o excepţională colecţie de artă a secolului XX: Fundació Pilar i Juan Miró, amenajată de către artist şi de soţia acestuia pentru a menţine atelierul unde a lucrat din 1956 şi până la moartea sa în 1983; Moseo d’Art Espanyol Contemporani, unde sunt expuse opere ale unor mari artişti spanioli precum Picasso, Juan Gris, Dalí şi Miró; Palau March Museu, o clădire barocă care iese în evidenţă prin terasa panoramică plină de sculpturi de Rodin, Henry Moore, Barbara Hepworth şi Eduardo Chiliada; Museu Es Baluard, cea mai recentă expoziţie de artă, deschisă în 2004, găzduit într-o clădire cu o arhitectură impresionantă.

Ibiza (Eivissa) are temperaturi foarte ridicate (atât la propriu cât şi la figurat) şi o atmosferă dinamică, fapt care atrage cohorte de tineri care vin aici numai pentru a trăi la maxim viaţa de noapte. Dacă moda şi cluburile nu sunt ceea ce cauţi, atunci evită lunile de iulie şi august sau îndreaptă-te către mai liniştita Formentera. Ambele insule sunt mai aride decât Mallorca, neavând munţii şi păşunile acesteia, dar poţi sta sub cerul liber practic tot timpul anului. Oraşul Ibiza este situat pe un promontoriu ce domină portul, definindu-se prin siluetele catedralei şi meterezelor care înconjoară Dalt Vila (oraşul vechi). Meterezele spectaculoase din secolul al XVI-lea, trepte abrupte de piatră şi conace elegante stau mărturie a istoriei, în contrast cu barurile, restaurantele şi buticurile ce mărginesc străzile înguste ale „oraşului nou” de mai jos. Pentru a-ţi forma o idee despre trecutul insulei vizitează Museo Arqueológico de Ibiza i Formentera, situat lângă catedrală. Mergi în interiorul insulei pentru a casa tradiţională din Ibiza, o alcătuire de camere albe, patrate în jurul unei camere comune situate în centru. Alături de aceste case cu aspect nord-african, mai există biserici simple şi fortificate, unde locuitorii obişnuiau să se adăpostească de atacurile piraţilor. Sant Jordi, Sant Antoni de Portmany şi Sant Joan de Labritja sunt câteva exemple de astfel de aşezăminte. Câteva din cele 56 de plaje ale insulei, cu apele lor calde şi transparente, au rămas intacte. Cala Salada din apropiere de Sant Antoni, nisipoasă şi stâncoasă deopotrivă, este una dintre cele mai liniştite plaje din zona dezvoltată, cu toată proximitatea „capitalei” cluburilor din Ibiza, Sant Antoni. Îndreaptă-te spre sud către rezervaţia naturală Ses Salines pentru a descoperi peisaje surprinzătoare, întinderi netede de sare şi nenumărate posibilităţi de sporturi nautice.

Micuţa insulă Formentera, ai cărei 5.000 de locuitori ocupă o suprafaţă de numai 80 km², reprezintă pentru vizitatorii fideli, ultimul bastion de linişte netulburată din Marea Mediterană. În Formentera, romanii au cultivat intensiv grâu, dar atacurile constante ale piraţilor au făcut-o de nelocuit în timpul Evului Mediu, iar insula şi-a revenit abia la sfârşitul veacului al XVII-lea. Capitala Sant Francesc de Formentera oferă turistului o biserică fortificată din secolul al XVIII-lea şi un mic muzeu etnografic. Principalul centru turistic este Es Pujols, situat pe malurile marii lagune Estany Pudent, care atrage o mulţime de păsări migratoare şi se termină cu un promontoriu îngust, mărginit de plaje. La vest este Estany des Peix, o lagună mai mică, protejată ca rezervaţie naturală, pe al cărei mal nordic se găseşte impresionantul monument megalitic Ca na Costa, despre care se crede că ar fi un cimitir preistoric, datând de acum 4.000 de ani. În partea de est a insulei se află La Mola, un punct de observaţie cu un far şi un monument închinat lui Jules Vernes, scriitorul francez care a imortalizat magia acestui loc deosebit într-una dintre cărţile sale.

Depăşită cu mult de atracţiile insulelor Mallorca şi Ibiza, Menorca (Minorca), o insulă liniştită de 702 km², câştigă încet popularitate. Declarată rezervaţie a biosferei în 1993, Menorca are un peisaj uşor colinar. O lungă serie de ocupaţii ale mai multor serii de invadatori, alături de un secol de dominaţie britanică au înzestrat-o cu un parfum şi o gastronomie distincte. Aici se întâlneşte cuşcuşul nor-african cu pudding-urile britanice, iar Maó (Mahón) este locul unde maioneza franţuzească a fost preparată pentru prima dată. Maó, capitala, se află la 5 km în interior, fiind unul dintre cele mai sigure porturi ale Mediteranei. Viaţa se învârteşte în jurul cafenelelor şi restaurantelor din Plaza del Ejercito, iar magazinele sunt concentrate pe străzile de aici şi până în Plaza España, Casele vechi poartă semnele ocupaţiei engleze (1713-1802), iar în oraşul Es Castell, la 3 km, bine păstratul Fort Marlborough îţi oferă o imagine a acelei perioade. Memorabile sunt cele 500 de monumente megalitice, presărate peste tot pe insulă. Cele trei tipuri principale sunt: talayots (movile conice din piatră), taules (construcţii în formă de T) şi navetes (jgheaburi ridicate care arată ca o barcă). Acestea datează din mileniul al II-lea î.e.n. şi au servit probabil ca altare şi monumente funerare.

Mai aproape de Africa decât de Spania, Insule Canare se bucură de soare tot timpul anului şi se numără printre favorite atunci când vine vorba despre pachete de vacanţă. Lasă deoparte staţiunile şi vei descoperi peisaje vulcanice, o floră şi o faună unice, precum şi o arhitectură locală pitorească. Grupate în Oceanul Atlantic, la 1.000 km sud de Spania, aceste insule robuste, vulcanice se găsesc la numai 115 km distanţă de coasta africană. Armatele spaniole ale lui Fernando şi Isabela au cucerit în 1496 Insulele Guanches, distrugând rapid ultimul bastion de cultură de tip Epoca de Piatră, însă caracteristicile arheologice şi biologice unice ale arhipelagului s-au dovedit mai rezistente. Astăzi, reputaţia Insulelor Canare ca destinaţie litorală pentru nord-europenii cu bugete mici tinde să eclipseze celelalte atracţii, dar vizitatorii cu puţină iniţiativă vor găsi oaze de o uluitoare frumuseţe şi un teritoriu ideal pentru drumeţii montane. Arhipelagul este alcătuit din şapte insule principale, însă cei mai mulţi turişti se revarsă pe nisipurile din Tenerife, cea mai mare insulă, dominată de creasta vulcanului Teide. Tenerife este urmată îndeaproape de Gran Canaria, cea mai populată insulă, având cea mai mare varietate de peisaje.

Tenerife, o insulă muntoasă cu o suprafaţă de 2.000 km² se împarte în două: coasta sudică, foarte dezvoltată, cu o climă uscată şi plaje aurii şi coasta nordică, mai umedă, bătută de vânt, unde plajele cu nisip negru de la poalele stâncilor abrupte amintesc de originile vulcanice ale insulei. Puerto de la Cruz este cea mai veche staţiune turistică din Tenerife. Parque Nacional del Teide, intrat în Patrimoniul Mondial în anul 2007 te îmtâmpină cu un peisaj selenar. Imensele Cañadas del Teide sunt un platou vulcanic şi un fost crater cu o circumferinţă de 80 km. Aici, capriciile naturii au lăsat straturi strălucitoare de oxid de fier de culoare turcoaz. Los Roques de García, ca nişte sculpturi în piatra de lavă, se află în apropiere de singura clădire a parcului, paradorul. Alătură-te drumeţiilor zilnice pentru a vedea margaretele şi albăstrele de Teide. Pe coasta nordică, la 22 km vest de Puerto de la Cruz este Icod de los Vinos, cândva renumit pentru producţia de vin Malvasía, înviat recent după secole de uitare.

Turismul este foarte important în Gran Canaria, cea mai populată insulă din Arhipelagul Canarelor, acest fapt datorându-se în parte celor 50 de km de plajă, dar un alt motiv îl constituie peisajele incredibil de variate. Interiorul este dominat de formaţiuni vulcanice, făcând coasta nordică mărginită de stâncă să fie mai umedă, mai înnorată şi perfectă pentru plantaţiile de bananieri. Prin contrast, cele mai populate plaje mărginesc teritoriul aproape deşertic al coastei sudice. Partea de vest este dominată de canioane, iar platoul central variază de la păduri de pin la impunătoare stânci vulcanice. Aceste peisaje superbe sunt străbătute de o întinsă reţea de trasee montane. Naturaliştii se îndreaptă către Parque Rural de Nublo, pe versanţii Pico de las Nieves (1.949 m) unde se găseşte cel mai mare număr de specii endemice din arhipelag. Cea mai mare atracţie din Gran Canaria este plaja lungă de 8 km împărţită de trei staţiuni: San Agustín, Playa del Inglés şi Maspalomas. Las Palmas de Gran Canaria, capitala şi cel mai mare oraş din Insulele Canare, s-a dezvoltat pe o limbă de pământ care oferă acces la ambele părţi. Acest mare port la Atlantic a fost întemeiat în 1478 de Isabel la Católica, iar cartierul istoric Vegueta supravieţuieşte printre blocurile moderne de locuit. Aici ve găsi catedrala cu turnuri gemene şi impresionanta Casa de Colón, care prezintă exponate despre cele patru opriri ale lui Columb pe insulă şi despre importanţa Insulelor Canare în călătoriile către America. Portul este dominat de Castillo de Luz, construit în secolul al XVI-leapentru apărarea împotriva piraţilor, acum centru expoziţional ocazional. Playa de las Canteras este cea mai aglomerată plajă a oraşului.

Dromaderi, arhitectură deosebită şi orbitoare plaje albe sunt numai câteva dintre atracţiile insulei de 836 km², declarată rezervaţie a biosferei. Lanzarote este deosebită datorită suprafeţei sale vulcanice ce pare din altă lume, rezultatul marilor erupţii din anii 1730-1736 şi din 1824, care au îngropat oraşe şi văi fertile sub valuri de lavă. Aceste fenomene a dat naştere impresionantelor peisaje din Parque Nacional de Timanfaya sau din Montañas del Fuego o de Timanfaya, care cuprind 300 de conuri vulcanice. Nu refuza o plimbare pe spinarea unui dromader prin acest parc national extraordinar, unde vulcanii încă mocnesc. Principalul oraş şi port al insulei este Arrecife, numit după recifele ce mărginesc coasta de sud şi apărat de Castillo de San Gabriel din veacul al XVI-lea, care găzduieşte Museo Arqueológico y Etnográfico. Cel de-al doilea străjer al oraşului, Castillo de San José, a fost transformat în Museo Internacional de Arte Contemporáneo. În partea sudică a parcului se află El Golfo, un spectaculos lac vulcanic de culoare verde-smarald, aflat la baza versanţilor vulcanici, creând un contrast surprinzător cu nisipul negru al plajei. Unele dintre cele mai bune plaje din Lanzarote sunt golful cu nisip alb Papagayo şi staţiunea Playa Blanca, ambele pe coasta de sud.

Ajunşi la căpătul călătoriei noastre ne mai rămâne să ne luam rămas bun spunând de la tărâmurile Spaniei. Urmează, aşa cum am promis, să vizităm Italia (trecem şi prin Grecia, dacă nu ne prinde toamna până atunci), dar nu imediat, avem nevoie de o mică pauză, să lăsăm timp impresiilor de călătorie să se sedimenteze, iar eu simt şi nevoia unor „scriituri” ceva mai „libere”, nu înconjurat de hărţi şi documentaţie. „HASTA LA VISTA, ESPAÑA!”

Sursa FOTO#1, FOTO#2