luni, 20 iulie 2015

Instantanee austriece

Nußdorf am Haunsberg, Salzburg, Österreich
Cândva vă propuneam o serie de destinaţii se vacanţă: Egipt, Franţa, Spania, Italia, Aachen şi Bruges. Era o vreme când simţeam tentaţia călătoriei cu degetul pe hartă ţinând aproape un ghid de călătorie menit a-mi dirija paşii în călătoria imaginară.Trecut-a ceva vreme de atunci, acum simt tentaţia călătoriilor prin locuri nicicând trecute într-un ghid turistic.

Să luăm calea meleagurilor austriece, odinioară un mare imperiu, acum o ţărişoară mică, de vreo opt milioane de locuitori, însă deloc de ignorat din punct de vedere cultural sau arhitectonic, dar mai cu seamă peisagistic.

Uitaţi de Viena cu arhitectura ei imperială, de Palatul Schönbrunn (Schloss Schönbrunn) - fosta reşedinţă de vară a împărătesei Sisi - şi de a sa celebră seră a palmierilor (Palmenhaus). Daţi uitării şi celălalt palat, Hofburg, care adăposteşte astăzi muzeul aceleaşi Sisi, apartamentele imperiale, colecţii de porţelan şi argintărie. Nu, nu vom vizita nici Parcul Prater, Wiener Staatsoper (Opera vieneză) şi nici Şcoala spaniolă de călărie de la Viena, nici măcar Stephansdom (Catedrala Sf. Ştefan).

Nu vă gândiţi nici la celelalte oraşe, să zicem Salzburg, cu cetatea Hohensalzburg (Festung Hohensalzburg, în traducere liberă „Fortăreața Salzburgului de Sus”), nici la Domul baroc, (Salzburger Dom), catedrala Arhiepiscopiei de Salzburg. Luaţi-vă gândul de la Grădinile Mirabell (Mirabellgarten) din jurul palatului cu acelaşi nume.

Toate astea se găsesc lesne şi pe Google, printr-o simplă căutare după cuvântul cheie dorit. Dar ce se află dincolo? Pentru a afla trebuie să renunţăm la agenţiile de turism, fie „gugălim” - asta dacă ştim ce anume căutăm - sau, mai simplu, ne suim în maşină şi pornim la drum. Părăsim însă principalele artere (Autobahn) şi ne aventurăm pe drumurile „judeţene”, cum s-ar zice pe la noi. Sunt practicabile şi nici nu prea contează dacă ştii ori ba încotro duc, peisaje mirifice te vor însoţi mereu, fie că faci stânga sau dreapta ori mergi tot înainte (precum mândri pionieri ai generaţiei mele).

Arhitectura marilor oraşe este înlocuită de cea tradiţională micilor sate răsfirate în văi ori pe culmile dealurilor, la fel de fascinantă, după mine chiar mai atrăgătoare. Case la construcţia cărora s-a folosit mult lemn, cu ferestrele şi balcoanele ornate cu flori multicolore (dacă e vară). Totul este aerisit, grupuri de case, pajişti presărate cu pâlcuri de copaci. Te poţi opri pe alocuri pentru a respira aerul curat şi a-ţi bucura ochii cu priveliştile de basm dimprejur. O poţi lua la pas pe drumurile înguste care coboară ori urcă la vreo fermă sau o aşezare formată din doar câteva case. Localnicii sunt ospitalieri, bucuroşi să întreţină o conversaţie, condiţia minimă şi suficientă fiind aceea de a le înţelege şi vorbi limba.

Dimineaţa, mirosul ierbii ude dă o senzaţie indescriptibilă, iar dacă este cumva perioada cositului mirosul de fân este ameţitor. Cei cărora descrierea de mai sus le aminteşte de vacanţele copilăriei petrecute la bunici sunt norocoşi, însă dacă n-aţi cunoscut senzaţiile descrise mai înainte, atunci aţi trăit degeaba şi ar fi indicat să recuperaţi anii pierduţi. Însă indiferent de situaţie merită să cedaţi ispitei aventurându-vă prin zone mai puţin umblate. Fermierii austrieci sunt adepţii produselor „bio”, aşa că nu vă miraţi şi nici nu vă impacientaţi dacă simţiţi în aer un iz puternic de grajd, nu-i vorba despre vreo armă chimică, pur şi simplu un procedeu de fertilizare a păşunilor după de iarba a fost cosită. Însă fie că vorbim despre mirosul delicat de iarbă udă, prospăt cosită sau de fân ori despre cel pătrunzător (unii l-ar cataloga drept dezgustător) de bălegar, toate ţin de farmecul „sălbăticiei”. Şi fiindcă tot am adus vorba, „sălbăticia” asta e plină de surprize. Privind atent putem observa deseori pe pajiştile care mărginesc drumul, iepuri sălbatici, fazani sau chiar căprioare.

Colindaţi cât e ziua de lungă, însă spre seară nu vă gândiţi la hoteluri de trei, patru sau cinci stele; nu există, ar fi şi mare păcat ca astfel de zone să fie „poluate” de prezenţa unor clădiri impunătoare în dezacord cu împrejurimile. Nu vă faceţi griji, la tot pasul veţi găsi aşa numitele „Gasthaus”-uri, case de oaspeţi, pensiuni, dacă vreţi. Se poate dormi o noapte, chiar două dacă n-aţi explorat locul într-o singură zi, după care, dimineaţa, după micul dejun, continuaţi aventura. Mâncarea este în general gustoasă, porţiile neobişnuit de mari, preţurile sunt acceptabile şi serviciile ireproşabile, chiar dacă vorbim despre restaurante săteşti, fără stele şi cred că n-au implementat nici „margaretele” ca pe la noi, eu cel puţin n-am văzut.

Dacă vă întrebaţi, în aceste sate plasate în mijlocul „sălbăticiei”, se desfăşoară chiar şi evenimente social-cultural-sportive, unele ţinând de tradiţii străvechi – cum ar fi ridicarea „Maibaum”-ului – altele ţinând de timpurile moderne, promovate chiar în mijlocul câmpului. Desigur, la baza majorităţii acestor evenimente stă principiul, hai să ne adunăm undeva ca să avem de unde pleca, însă e şi ăsta un mod de a rupe monotonia din viaţa localnicilor, care nu cad pe spate de la mirosul fânului ori la zărirea unei căprioare pe pajiştea din spatele casei.

Cam asta ar fi vacanţa perfectă în ceea ce mă priveşte, oarecum inedită, poate nu pe gustul multora, dar vorba latinilor: de gustibus et coloribus non est disputandum. Până una-alta, mă rezum la doar cinci zile petrecute pe litoralul românesc, mai mult nu se poate; duty calls. Dacă voiam o şedere mai lungă ar fi trebuit să plec mai devreme; plan însă inaplicabil, din lipsă de colegă de călătorie.

Puteţi studia pe îndelete pozele din link-urile precedente, precum şi alte câteva accesând albumul postat pe Pinterest. Veţi da şi peste mai vechea cunoştinţă pe nume Luna şi totodată peste probele care spulberă mitul vacilor alb-lila.

Până data viitoare, peste o lună sau poate doar câteva zile, impredictibile fiindu-mi toanele, s-auzim numai de bine. %%-


6 comentarii:

  1. Ştiam de acestea de la fratele meu ce a petrecut mai mult timp în Austria! Frumos şi interesant ai descris!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da' tot nu mi-a destăinuit dacă preferi ofertele cu program strict ale agenţiilor, luxul, modernul şi comoditatea pe care acestea ţi le oferă ori alegi liniştea şi pitorescul, de ce nu "sălbăticia", pe care doar pe cont propriu ţi le poţi oferi.

      Ștergere
  2. Greu se mai mişcă putoarea asta de guglă chiar şi cu propriii "copii" - abia acum m-au anunţat de articol. Te iert de alea două-trei typo-uri, că ştiu c-ai fost "strîns cu uşa" de evenimente. :) Să vedem dacă şi Miss F. te iartă. :P :))

    Dincolo de asta, ai un adevărat talent de povestitor, cînd vrei. Mi-ai făcut poftă de plimbări austriece, eu care am devenit un străin pînă şi pentru vînzătoarele de la magazinul de cartier, de cînd n-am mai ieşit din casă. :) Păcat că nu mă descurc cu germana suficient încît să pot beneficia de discuţiile libere cu locuitorii zonelor respective.

    Dar visurile rămîn visuri. Distracţie plăcută la ţărm albastru şi să ne reauzim cu bine! :-bd

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, guglă! Şi încă n-ai văzut ce face cu "dashboard"-ul blogului... ~X( N-ai cu cine, nişte... (completează tu punctele de suspensie aşa cum ţi-o fi pe plac).

      Săr' mâna pentru iertarea "păcatelor", coane Dragoş, aşijderea pentru aprecierea talentului de povestitor (încă nu m-am dumirit dacă-i "pe bune" ori "la bâză"). ^:)^ Cre' că le-am dibuit, despre typo-uri (mai curând agramatisme) vorbesc şi le-am eliminat pentru a nu mai răni şi retina altuiva. Φ îmi trece cu vederea multe, inclusiv "typo-urile", "â" din "a", la fel "nicio", "niciun" etc., însă probabil m-ar face harcea-parcea pentru o cratimă lipsă sau, mai rău, pusă aiurea; X_X până şi virgulele puse anapoda îmi sunt trecute deseori cu vederea. :-SS Despre cifra 12 nu pomenesc. :P

      Aş zice că germana ta este suficientă (aminteşte-ţi numai de "tuamna" de germană şi-ai să vezi cum reapar în memorie termenii şi noţiunile de bază), ş-apoi mai există limbajul semnelor, v-aţi înţelege voi cumva.

      Da, visurile... E bine atâta vreme cât încă mai putem visa, la ceva, la cineva... Sunt gratis! 8->

      Merci frumos pentru gândurile bune. Nanu-nanu!

      Ștergere
  3. Centurion, tu pe litoralul romanesc? Cred ca nu am citit bine! :)) De la ruralul austriac, de la aer curat, liniste si civilizatie ai nimerit tocmai in mijlocul aglomeratiei dezlantuite in cel mai pur stil balcanic? Deci e prea mare distanta de la imaginatie la realitate in acest caz. :)))
    Oricum daca esti la mare abia astept cateva impresii pentru ca in curand plec si eu spre acele meleaguri "de vis". Sper, nu de cosmar.
    Si mie mi-ar placea o vacanta austriaca. Chiar in zonele descrise de tine cu atata pasiune si talent. :) :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, până şi eu "mă minunez", iar mirarea-mi este justificată din moment ce nu prea agreez marea... Cu atât mai puţin forfota, soarele puternic şi apa sărată. Totuşi mi-a priit, Saturn este destul de liniştit, iar planeta omonimă, zice-se, e benefică pentru Capricorni. :)

      Posibil vor fi şi impresii (ultrascurte) de călătorie... Poate, nu promit, deh, toanele Capricornilor. :))

      Şi dacă tot vorbirăm despre vacanţe austriece, din 31 august îmi încep cele 28 de zile de "österreichische Ferien". :D ;)

      Vacanţă plăcută, la Neptun (aşa am reţinut de pe blogul tău). %%- Se zice că-i o planetă norocoasă. :-bd Important e să prinzi vreme bună. Iar cum tu eşti mai harnică decât mine într-ale scrisului sunt sigur că o să am ocazia să lecturez istoria "aventurii".

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.