Iluzii sau cadouri otrăvite

Pentru că suntem în luna pe care nişte oameni cu imaginaţie debordantă au supranumit-o luna cadourilor, să vorbim despre cadouri, altfel de cadouri. Texte de blog, ce altceva vă pot dărui în mediul virtual. Luaţi de citiţi!

În primul rând, textul nu-mi aparţine. Un amic ţine, uneori, să împărtăşească din elucubraţiile-i drăceşti. Herr Teufel, monsieur Le Diable sau, pe româneşte, domnul Drac, fiind o entitate fără identitate dovedibilă n-are cum să-ţi facă cont google, nici nu ar vrea să folosească conturi false, căci altfel cine i-ar lua în serios numele, prenumele, adresa şi numărul de telefon. Mă învrednicesc eu, prin urmare, de a-i oferi spaţiu de socializare. Aşadar, zi drace, ce ai de spus!

Iluzie, îi cunoaşteţi definiţia din DEX, să vă eu dau o altă perspectivă. Iluziile voastre, mărunte ori mai elaborate. Ce altceva mai otrăvitor a inventat omul, decât zicerea atât de des uzitată: „totul va fi bine”. Iată speranţa şi deopotrivă iluzia care ne înşală; dar e atât de dulce otrava asta. Mai vreţi exemple?

Fie! Libertate, o deţineţi? Sigur că da, îmi veţi răspunde. Mai gândiţi-vă, nu-i cumva tot o iluzie care vă dezmiardă într-atât orgoliul încât o preferaţi, fie ea oricât de otrăvitoare. Libertate de alegere, veţi spune. Desigur, există, numai că numărul alegerilor care vă stau la dispoziţie nu este infinit; mai putem vorbi atunci de libertate în sens absolut. Nici nu contează, atâta vreme cât ne simţim liberi totul este în regulă. Nu-i aşa? Mai prost e atunci când alegerea nu este disponibilă în lista din care, vrem ori ba, trebuie să alegem.

Am putea lua la rând mai toate conceptele inventate de către om. Să zicem, fericire. Există ori este un cadou pe care-l primim uneori de la viaţă, însă care de multe ori se dovedeşte a fi otrăvit, căci ne face să simţim în cea mai cruntă nefericire. Vă amintiţi bucuria resimţită pe vremea când, copil fiind, primeaţi maşinuţa ori trenuleţul la care aţi visat aproape un an? Hai să considerăm şi păpuşa, să nu facem discriminare. Cu siguranţă au fost cele mai fericite momente, însă a venit o vreme când acel cadou se strica. Sigur n-aţi uitat durerea pricinuită de această nenorocire. Tot răul a avut însă şi o conotaţie pozitivă, v-a învăţat, pe o cale care nu se uită, că obişnuim să preţuim cu adevărat, ceva sau pe cineva, abia atunci după ce-l pierdem. În acest caz, otrava cadoului a avut, în cele din urmă, un efect benefic. În cazul în care cadoul n-a existat, vorbim despre iluzii, dulci pentru o vreme, amare mai apoi, când chiar dacă ne-am putea oferi singuri cadoul n-ar mai avea rost, fiindcă îi va fi trecut vremea. Toate la timpul lor, zice o vorbă, doar uitarea ar putea fi un leac.

Vreţi să continuăm cu alte iluziile prezente zi de zi în viaţa reală. De pildă, iluzia că poţi obţine ceva gratis; dacă ceva anume este „moca”, atunci preţul eşti chiar tu. Mai bine nu, să nu stricăm atmosfera de sărbătoare... O altă iluzie, precum că, într-un anume moment, de Crăciun, să zicem, toată lumea devine mai bună, întregul univers conspirând întru fericirea tuturor. Pe dracu’, aiureli, vise deşarte.

Să lăsăm lumea reală şi să privim puţin înspre cea vituală, lumea blogurilor, de pildă. Să vorbim despre impresia de siguranţă. O iluzie desigur, însă am văzut vânzători şi cumpărători deopotrivă pentru această iluzie. Mulţi pretind că vă pot proteja împotriva acelora care ar intenţiona să vă preaia conţinutul (parţiat ori integral) de pe blog; daţi o căutare pe google, dacă nu mă credeţi pe cuvânt. Destui sunt şi aceia care uzează de aşa-zisele coduri de protecţie la plagiat (sunt o mulţime de variante)... Oh, naivitate, sfântă naivitate! Încuietorile, lacătele, gardurile, fie ele din sau prevăzute cu sârmă ghimpată, nu-s pentru hoţi. Îmi amintesc de vorba unui amic de-al unui amic, cum că, astfel de încercări de a contracara posibile acţiuni neautorizate îl fac pe omu’ onest (care, spre exemplu, ar dori să uzeze de „click-ul dreapta” doar pentru a deschide un anume link într-o fereastră nouă) să se simtă vinovat din oficiu, guilty by default. O observaţie justă, nici mie nu mi-ar conveni să fiu băgat în aceeaşi oală cu unu’ ca ăsta care reuşeste performanţa de a face un articol (vai, ce termen nepotrivit) dintr-un comentariu „pescuit” de undeva, cu una-două, cel mult trei modificări superficiale, apoi semnat cu propriul nume. Altu’, de fapt tot ăla („scrie” - ghilimelele sunt absolut necesare, căci numai scris nu se numeşte ceea ce face - omu’ pe o sumedenie de bloguri, de unde atâta inspiraţie), nu se sfieşte să copieze un articol (originalul) - trunchiind şi modificând ici-colo textul, pentru a-i conferi nota de (crede el) originalitate - pe care-l postează cu fală pe propriul blog (copia murdară). Se pare că nesimţirea face concurenţă acerbă prostiei, ambele tinzând spre infinit. Din nefericire, cele doua exemple nu-s cazuri izolate, mai sunt o mulţime, uşor de depistat graţie „google search”, genială invenţie, printre puţinele chestii bune, născute la Mountain View, sediul Google Inc.

Fiindcă tot vorbeam în titlu despre cadouri, mai mult sau mai puţin otrăvite, iar pe parcursul textului am atins şi noţiunea de protecţie, să vă dau „de joacă”. Un joc care reflectă relativitatea conceptului de siguranţă atunci când vorbim despre conţinutul unui blog/site. L-am jucat (experimental), puteţi observa rezultatul aici.

În primul rând, folosim o mică iluzie JavaScript pentru a anula posibilitatea selectării cu ajutorul „şoricelului”. Pentru implementarea codului pe un blog de pe platforma blogspot (din câte ştiu platforma wordpress gratuită nu permite utilizarea codurilor JS), intraţi în panoul de control, alegeţi ASPECT, apoi „Adăugaţi un obiect gadget”, iar din caseta care se deschide selectaţi HTML/JavaScript. Introduceţi codul şi salvaţi.

<script type="text/javascript">

// Anulare selectare cu mouse-ul

var omitformtags=["input", "textarea", "select"]

omitformtags=omitformtags.join("|")

function disableselect(e){

    if (omitformtags.indexOf(e.target.tagName.toLowerCase())==-1)

    return false

}

function reEnable(){

    return true

}

if (typeof document.onselectstart!="undefined")

    document.onselectstart=new Function ("return false")

else{

    document.onmousedown=disableselect

    document.onmouseup=reEnable

}

</script>

A doua iluzie se referă la anularea acţiunii click-dreapta. Urmaţi procedura descrisă anterior. Codul este următorul:

<script type="text/javascript">

// Anulare CLICK-DREAPTA

function clickIE4() {

    if(event.button==2)

    {return false;}

}

function clickNS4(e) {

if(document.layers||document.getElementById&&!document.all) {

        if(e.which==2||e.which==3){

        return false;

        }

    }

}

if(document.layers){

    document.captureEvents(Event.MOUSEDOWN);

    document.onmousedown=clickNS4;

}

else if(document.all&&!document.getElementById){

    document.onmousedown=clickIE4;

}

document.oncontextmenu=new Function("return false")

</script>

Aceste două coduri JS blochează, la prima vedere, orice tentativă de copiere a textului şi pozelor, fiindcă dacă nu poţi selecta, n-ai ce copia, s-ar zice. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa, existând posibilitatea utilizării scurtăturilor Windows, anume: Ctrl+A urmat de Ctrl+C. Desigur, mai sunt şi alte metode, dar nu suntem la lecţia de informatică aplicată. Iluzia conţinutului securizat s-a destrămat.

Nu disperaţi, pe fundul sacului mai este o cutiuţă cu fundiţă roşie. Altă soluţie de protejare, iluzorie şi asta, dar mult mai elegantă, se cheamă CSS (Cascading Style Sheets). Faţă de JS, CSS nu scade viteza de încărcare; uite că avem şi o parte bună sau mai puţin otrăvită, dacă preferaţi. Deşi nu împiedică folosirea Ctrl+A/C, în clipboard nu se va copia nimic. Cu toate acestea, rămâne o iluzie, la fel de vulnerabilă precum aceea creată cu JS. Dar cel puţin vă otrăviţi cu stil, asemeni Cleopatrei. Implementarea codului pe platorma blogspot (habar n-am cum/dacă se poate face în versiunea gratuită wordpress) presupune să intraţi în panoul de control al blogului, iar de acolo în ŞABLON, apoi PERSONALIZAŢI, selectaţi AVANSAT de unde alegeţi opţiunea ADĂUGAŢI CSS, iar în câmpul de editare din dreapta scrieţi liniile de cod.

body {

    -webkit-touch-callout: none;

    -webkit-user-select: none;

    -khtml-user-select: none;

    -moz-user-select: -moz-none;

    -moz-user-select: none;

    -ms-user-select: none;

    -o-user-select: none;

    user-select: none;        

}

Cum spuneam, codurile acestea nu sunt câtuşi de puţin infailibile, oferă iluzia protecţiei de care simţiţi că aveţi nevoie, de aceea par un cadou dulce. În fond, se încadrează la categoria cadouri otrăvite. Atât timp cât toate se bazează pe... Oops! Cât pe-aci... Ăsta n-ar mai fi cadou, nici măcar otrăvit, mai curând un act de tradare. Am amici care folosesc diverse metode de protecţie, de ce le-aş sparge oglinda care asemenea celei din basmul fraţilor Grimm le cântă atât de dulce la ureche, încredinţându-i de frumuseţea siguranţa lor, devoalându-vă iluzia... Nu pot să fiu chiar atât de-al dracu’ şi neşimţitor. Aceia care ştiţi, de ce v-aţi folosi cunoştinţele, că doar nu vreţi să ajungeţi precum hăbăucul dat drept exemplu nedemn de urmat. Cei care nu, mai bine, nu veţi ajunge nişte plagiatori, foarte probabil, nici premieri.

Fie-vă sărbătorile aşa cum vă e placul.

Sursa: Mister Devil, Herr Teufel, Monsieur Le Diable a.k.a Dracu’

Sursa FOTO