Îndrăzneşte să ştii, sintagmă tradusă uneori ca îndrăzneşte să gândeşti, consemnată pentru întâia oară de Horaţiu, în ale sale Epistole. Celebritatea ia fost adusă de Immanuel Kant, care a folosit această înlănţuire de cuvinte drept moto în lucrarea Ce este iluminismul? Pe de altă parte, „învăţătura fără gândire e muncă irosită, iar gândirea fără învăţătură e primejdioasă”, zicea Confucius.
Întrebarea care se pune ar fi dacă într-adevăr vrem să ştim, abia mai apoi ar intra în joc şi îndrăzneala. Cât despre îndrăzneala de a gândi, aici deja, deseori, ar însemna să ne depăşim limitele fiinţei. Să rămânem, aşadar, la ceva mai accesibil, la îndrăzneala de a şti. Dar vrem oare? Nu întotdeauna, uneori neştiinţa este mult mai comodă, prin urmare, mai de dorit. Şi chiar altfel fiind, dacă ceva „ne mână-n luptă” întru noi descoperiri, toată munca pare zadarnică, întrucât abia aflând mai multe ne dăm seama cât de puţin ştim de fapt. Inutilă, astfel, strădania de a şti, deloc practică, căci pare un drum infinit, ştim de unde şi când plecăm, însă finalul va rămâne intangibil, o necunoscută, fiindcă capătul de drum e ca un fel de Fata Morgana, cu cât ne apropiem, punctul spre care tindem se va depărta.
Desigur, există multe lucruri pe care nici n-ar fi de dorit să le ştim. Ştiind totul, misterul s-ar volatiliza, unde ar mai fi farmecul în toate câte sunt. De pildă, n-aş vrea să ştiu când se va încheia istoria acestui blog. De altfel, multe sunt lucrurile de care prefer să n-am habar. E drept, mi-ar plăcea să ştiu anumite scopuri şi desfăşurări de evenimente legate de persoana mea, de microuniversul în care mă învârt, de multe ori si tot mai des în ultima vreme, cam degeaba. Da’ asta e, nu putem să le ştim chiar pe toate şi, cum spuneam, poate nici n-ar fi tocmai bine.
Să lăsăm filosofia pe seama filosofilor, mai ales în prag de an nou. Cine are chef, taman acu’ să-ţi bată capul cu tot felul de idei existenţiale, nici măcar de citit nu prea pornire. Cel mult de joacă, în rest primează mâncarea şi băutura, femeile ori (de ce nu) bărbaţii, după caz şi Revelionul care ne îmbie cu focurile de articificii.
Suntem în luna cadourilor, aşteptate ori nu, bine primite ori inutile, făcute din inimă ori din complezenţă. Deunăzi, v-am oferit câteva cadouri otrăvite, drăceşti, cum ar veni, a venit vremea să vin cu ceva, cât de cât, util sau măcar distractiv, în spiritul lunii decembrie şi în consonanţă cu titlul textului. Aşadar, să îndrăznim să aflăm cum se pot folosi emoticon-uri pe blog. Favoriţii sau favorizaţii zilei veţi fi cei care aveţi blog pe platforma Blogspot. Asta ca să mai atenuăm puţin din faima celeilalte platforme gratuite şi să nu se mai tot clameze supremaţia wordpress-ului; că nu-i chiar atât de grozav. Uite, şi pe blogspot se pot afişa muţunachi, ba chiar mai numeroşi şi mai arătoşi decât cei din WP.
Codul pe care îl puteţi pune într-un aşa-zis widget, prin metoda standard: panou de control -> aspect -> adaugă gadget nou -> HTML/JavaScript; îl găsiţi aici. Este vorba despre un cod găsit aici şi modificat prin părţile esenţiale (eliminarea câtorva erori şi adăugarea de noi emoticonuri, iniţial existau 66, acum sunt 95). Le puteţi vizualiza în totalitate şi în toată splendoarea lor, pe un blog de experimente, creat special pentru joacă. O să fie mai multe, cândva când oi mai chef de joacă. Până una-alta, bucuraţi-vă de posibilitatea afişării emoticon-urilor (atât în textul postării, cât şi în comentarii), de-acum nu mai aveţi motive de a vă simţi complexaţi faţă de colegii cu bloguri pe wordpress, fiindcă chiar şi pe blogspot se pot face destule ghiduşii.
Pe final, trebuie să-i mulţumesc lui Dragoş, pentru contribuţia majoră întru definitivarea acestei jucării. Fără îndrumarea lui, codurile pentru afişarea emoticon-urilor n-ar fi fost în totalitate cele din yahoo messenger, v-aţi fi trezit, de exemplu, că în loc de „O : - )”, codul pentru O:-) să fie nevoie să scrieţi *angel* sau pentru cel care v-a delectat cu revelaţii drăceşti, adică musiu >:) să scrieţi *devil* în loc de clasicul „> : )”. Vielen Dank, Herr Dragoş! :-bd >:D<
Un nou an aşa cum v-o fi pe plac. LA MULŢI ANI!
Sursa: FOTO
Hai că m-am înroşit pînă în vîrful urechilor de atîta laudă! :"> Marele noroc a fost că eram oarecum familiarizat cu sistemul încă de cînd cu Miranda IM, de fapt primul meu script major în AHK a fost unul pentru crearea pachetelor de smileys. :) Apoi numai cheful de joacă a trebuit şi gata, problema-i rezolvată. :D
RăspundețiȘtergereDin păcate, BS nu primeşte tag-uri <code> în comentarii ca să poţi scrie codurile de muţunachi în clar, fără spaţii. Sper că funcţionează totuşi în articole. ;)
Cam atît. Ah, mai era ceva... hm, ce era oare...? A, da:
LA MULŢI ANI! <:-P
Eşti tu modest, pentru consemnarea corectă a istoriei, trebuia să menţionez contribuţia ta. Ai făcut un act patriotic. Der Vaterland und die Menschen (ăştia de pe Blogger) werden dir für ewigkeit dankbar sein. ^:)^
ȘtergereBS nu colaborează mai deloc în majoritatea cazurilor, însă spre deosebire de WP (gratuit) este totuşi mai maleabil (cel puţin aşa îmi pare mie), totul e să ştii cum să-l iei, cu binişorul ori cu parul. Desigur, pentru asta tre' să îndrăzneşti să ştii :-/ sau să ai pe cine să întrebi. :-?
La mulţi ani, Dragoş! %%-
Hahaha, deja am găsit un bug în sistem: dacă scrii tag-uri code în clar, nu le primeşte, sare să te muşte, dar dacă le scrii în HTML encoding, le aplică fără să zică 'miau' - ceea ce se vede mai sus, în al doilea paragraf. Deci tot WP e mai tare, că nu face atîtea nazuri la tag-uri. :P
RăspundețiȘtergereÎnsă mai e o problemă: script-ul de muţunachi nu ştie să evite textul dintre tag-urile code, astfel încît înlocuieşte şi acolo, ceea ce nu e normal. Aşadar mai e de lucru. Dar despre asta... la anu' (şi la mulţi ani)! :))
Las' că şi WP-ul, atât de lăudat, are fiţele lui. Ştii doar că n-am putut "aduce" o simplă tablă de şah, pen' că era un script Java.
ȘtergereChestia cu tag-ul "code", nu-i de mare importanţă, oare câţi comentatori ar folosi acest tag, în afară de tine. ;) Da' cum spuneai mai e de lucru, "opera" fiind neterminată, un lucru bun pe de-o parte, întrucât mă mai pot face că muncesc, de ce nu, că evoluez. :))
Da, şi tu ca marile companii (şi restul lumii) care fac lucruri instabile şi defecte ca să aibă motiv să "evolueze"... :-" N-ar fi mai simplu să faci treaba oablă once and forever şi apoi să stai la soare cu berea în lada frigorifică şi să te bucuri de lucrul bine făcut? Vai, ce scandaloasă gîndire am! :-O 8-|
ȘtergereEheee, simplu ar fi, dar ştii vorba: de ce simplu dacă se poate complicat. :)) Pe de altă parte, dacă stau prea mult la soare cu berea lângă mine, bucurându-mă de glorie, după o vreme se va vedea că totu-i efemer, chiar şi gloria mai înainte citată, lumea mă va da uitării, ridicând pe soclul tocmai eliberat statuia unui alt Caesar. Vai, ce gândirea machiavelică, să nu-i zic de-a dreptul drăcească, am. Shame on me! ^#(^
ȘtergereDe statuie îţi arde ţie, aia ţi-era grija?! /:) E suficient să ştii tu, în sinea ta, că ai făcut totul bine şi temeinic; oricum nimic nu durează o veşnicie dar dacă tot avem posibilitatea de a încremeni cumva Timpul făcînd lucruri durabile, de ce nu ne-am folosi de ea, în ciuda Marelui Maestru însuşi...? ;)
ȘtergereD' apoi cum?! Zicea cineva că, după cum la Roma în afară de romani mai trăia un întreg popor de statui, tot aşa în afară de lumea reală mai există una a închipuirii, uneori mai puternică. Barem cu-atâta glorie să mă aleg şi io, dacă tot mi-am pierdut "imperiul" la jocul de zaruri cu... dracu' ştie, poate tocmai cu el. :D
ȘtergerePăi da, măcar în lumea noastră proprie să fim regi... Pînă la urmă, doar ea contează, pentru fiecare dintre noi. Ce atîta altruism... 8-|
ȘtergereAgree! :-bd
ȘtergereÎntr-unul din cele 300 de texte de p-aici, am afirmat că doar lumea noastră, "regatul" fiecăruia dintre noi, contează cu adevărat, iar altruismul (în genere) nu-i decât o formă de egoism. Vezi tu, de fiecare dată când facem ceva "bun" pentru cel de lângă, o facem pentru noi (în primul rând) pentru a simţi o bucurie. În decembrie 2013 scriam asta.
Şi tu chiar m-ai crezut... /:)
ȘtergereBa chiar m-am şi mirat! :-? Mă întrebam ce cauţi de "partea întunecată a forţei"... Acu' m-am liniştit. :D
ȘtergereAşa, că tre' să fie echilibru' şi aici, ca în toate cele. ;)
ȘtergereEchilibru trebuie în toate cele, numa' că avem noi, oamenii, balanţa decalibrată. :-"
ȘtergereŞi metrologu' şef se pare că e 'MIA*...
ȘtergereAsta dacă o fi existând postu' în organigramă :))
ȘtergerePostu' sau prostu'...? :P :D
ȘtergereBeide! :))
ȘtergereWahr (oder echt...?) :)
ȘtergereÎn cazu' nostru "sună" mai bine (pentru urechea mea muzicală): genau.
ȘtergereAn Nou fericit, îţi doresc Centurion!
RăspundețiȘtergereMultă sănătate, împliniri sufleteşti, pace, fericire şi iubire, pentru tine şi familia ta!
La mulţi ani! :)
Mulţumesc, Ştefania!
ȘtergereSănătate, bucurii, împliniri şi tot ce-ţi mai doreşti tu pentru tine şi familia ta. Un an care să-ţi fie pe plac.
La mulţi ani! @};- %%-
Sper ca istoria blogului tau sa nu se sfarseasca niciodata, Centurion. Al meu de exemplu iar face figuri, am muncit toata ziua la un articol si acum refuza sa mi-l mai afiseze(la admin). Sunt satula pana peste cap de el, nu mai rezist. Mi-a stricat toata ziua, tot sfarsitul frumos de an. :(
RăspundețiȘtergereInsa tie iti doresc bucurii si impliniri, sanatate si fericire, La multi ani! :) Sa ne revedem mai veseli in 2015! :D
Stai pe pace, blogul va rămâne, n-am să-l şterg, dar va arăta precum ruinele romane, amintind deopotrivă măreţia şi decăderea. Vezi, d-asta nu mă tentează domeniul propriu, cum mă îmbia deunăzi Petre, pentru a scăpa de diabolicul CAPTCHA... Elimin o problemă, însă îmi pun pe cap câteva zeci. De administrarea platformelor gratuite se ocupă proprietarii, eu n-am decât să-mi văd de distracţia scrisului, a se citi drăcismele mele.
ȘtergereÎţi doresc un an mai bun decât toţi anii de până acum, sănătate, în primul rând, apoi ce ţi-o fi ţie pe plac. La mulţi ani, Nice! @};- %%-