miercuri, 9 septembrie 2015

Împrejurimile Salzburgului

Wolfgangsee
Ceea ce s-ar putea numi vacanţă de trei săptămâni pe meleaguri salzburgheze s-a încheiat. Acum e vremea potrivită pentru depănat amintiri; multe, credeţi-mă. După acest prim episod vor urma încă două: despre oraşul Salzburg şi ţinutul Pinzgau.

Nussdorf, dimineaţa zilei de 13 august. Mănânc la repezeală, beau cafeaua şi-l aştept pe Rudi, prin a cărui generozitate voi avea ocazia să explorez împrejurimile localităţii. Ghidul de lux apare în jur de ora 10:30, iar expediţia poate să înceapă.

Setăm prima destinaţie, Gaisberg 1287m, de unde putem arunca o privire asupra Salzburgului. Şoseaua îngustă (totuşi mult mai practicabilă decât aceea care leagă Reşiţa de Semenic) străbate pădurea de conifere suind în serpentine largi. Maşina, un Citroën C4 se mişcă bine, iar razele soarelui (deja dogoritor), nu pot trece de bariera brazilor şi pinilor înalţi care mărginesc pitorescul drum. Am parte de o călătorie plăcută, şi era doar începutul.

Prima oprire înainte a a ajunge pe culmea Gaisbergului o facem în dreptul unui monument din piatră marcând locul de unde Kaiser-ul Josef II stabilea graniţa imperiului său. Asta din spusele călăuzei, mie mi-a fost destul de greu să descifrez caracterele gotice de pe cele patru plachete fixate pe feţele trunchiului de piramidă.

Gaisberg august 2015

Ajungem apoi aproape de vârful muntelui, lăsăm maşina în parcare şi fiind peste măsură de însetaţi (erau undeva peste 30 ºC) o luăm la pas către Gasthausul care se profila la vreo cincizeci de metri. De fapt, sunt două alăturate, fiecare poate alege funcţie de preferinţe sau să lase hazardul să decidă, dând cu banul.

Wirthaus

După ce ne-am ostoit setea cu un suc (deh, n-am vrut să-i fac poftă şoferului comandând bere) am purces la explorarea platoului muntelui. Priveliştea este minunată, înspre vest poţi admira întreg Salzburgul, iar partea de nord este ideală pentru lansările cu parapanta. N-am încercat, am lăsat-o pe data viitoare. Ca să nu vă mai plictisesc şi pentru că vorba multă sărăcia omului, astea sunt câteva instantanee surprinse cu telefonul din dotare. Pentru mai multe poze intraţi pe panoul „Instantanee austriece” – Pinterest.


Panoramă Salzburg
Oraşul Salzburg văzut de pe Gaisberg


partea spre nord
Gaisberg, vedere spre vest; în centru  Nockstein (1043 m)


Părăsim Gaisbergul şi ne îndreptăm spre Sankt Gilgen orăşelul în care s-a născut mama lui Mozart. Tot acolo se află lacul Wolfgangsee. Acolo puteţi admira peisajul ori vă puteţi îmbarca pe unul dintre vaporaşele care vă plimbă vreo jumătate de ceas pe apele liniştite ale lacului. Noi doar am mâncat de prânz la una dintre terasele situate pe malul lacului. Ah, şi am băut câte un Radler, pentru necunoscători, 50% bere, 50% suc de lămâie.


Wolfgangsee


Wolfgangsee


 Wolfgangsee

La întoarcere am oprit lângă sediul central Red Bull din Fuschl am See. Oricât ar părea de ciudat, construcţiile acelea cu arhitectură futuristă adăpostesc birouri, iar ceea ce este şi mai interesant, sub apele lacului se află parcarea pentru maşinile angajaţilor. Până şi ghidul de ocazie a lăudat arhitectura „Red-Bull-Zentrale”, însă tot nu avea la inimă corporaţiile mamut, cică-l „îngroapă” pe micul întreprinzător... Ce-mi pasă mie, eu m-am ales c-o poză faină la album. Vivat, Red Bull; cu toate că la Formula 1 ţin cu Mercedes, iar campionatul de fotbal austriac nu-mi spune mai nimic, poate Rapid Viena.


Red Bull

Asta a fost tot pentru ziua de azi, despre oraşul Salzburg, mai exact, Altstad, adică Oraşul Vechi, altă dată.

10 comentarii:

  1. Interesanta arhitectura de la „Red-Bull-Zentrale”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar micul lac din care se ridică clădirea aduce încă un plus la capitolul inedit. Ca fapt divers, biroul "şefului cel mare" este situat într-o construţie absolut banală (undeva în dreapta imaginii), atât de comună, încât nici nu merita să fie pozată.

      Ștergere
  2. Of, ce enervant e acest pinterest, nu ma lasa sa vad fotografiile, afiseaza o pagina neagra peste ele si ma invita sa-mi fac cont. :(( Am intrat acolo la instantanee austriece si pareau niste locuri extraordinar de frumoase. Am mai vazut si alte persoane care evita sa-si posteze fotografiile pe facebook si aleg acest site, pinterest, dar nu inteleg motivul.
    Deosebit de pitoreasca zona lacului Wolfgangsee. Mi-ar fi placut o plimbare pe acest lac cu ape azurii, linistite... :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am avut şansa să văd câteva locuri extrem de pitoreşti.

      Nu cunosc motivul altora, ţi-l pot spune însă pe al meu: simplitatea. În plus, mi se pare un site special creat pentru fotografie, unde poţi descărca poze sugestive pentru textele de blog ori pur şi simplu admira diverse creaţii.
      Eu m-am logat iniţial cu FB-ul, ca să evit alt nume de cont şi o altă parolă.

      Uite, ca să elimin orice complicaţie, link-urile albumelor din G+:

      Salzburg şi împrejurimile
      Şoseaua alpină Grossglockner
      Imagini din Zell am See - ţinutul Pinzgau

      Ștergere
  3. Aşa, de curiozitate, am intrat şi eu o fugă pe Pinterest. A fost ultima oară. Deja ştii că am un articol vechi în care le luam neamu', da' acu' chiar că trebuie împuşcaţi în cap.
    Noroc că am Yarip în browser şi am dat la o parte nag screen-urile din cîteva click-uri, dar cîţi ştiu ce şi cum să folosească?!

    Eu zic că cel mai bine revenim frumos la vizionarea împreună a albumelor de călătorie/familie pe stil vechi, puse frumos pe hîrtie foto în albume reale, cartonate, ocazie cu care mai bem o cafea (cu sau fără "Moş Martin" :-" ), o bere sau o "apă de foc" şi depănăm ghemele vieţii în linişte şi adăpost. ;)

    Şi venind vorba de poze, recunosc cu ruşine că încă n-am trecut prin ele, am tot găsit cîte ceva de făcut (încă mai am piersici de opărit, decojit, tocat şi fiert pentru gem), iar Pacostea asta mică îmi dă şi el de lucru suplimentar cu năzbîtiile pe care le face. Dar cîndva, cînd liniştea mă va găsi, voi respira aer de munte austriac prin ochi şi suflet. Mulţumesc frumos pentru efort! ^:)^

    Ein wunderschönes Sonntag! :-bd

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohooo, ce onoare, musiu Dragoş pe "teritoriul ostil al gugălului"! >:D< Da' ştii vorba: "Zeii îi ajută pe cei cutezători". Prin urmare: Dare to dare! :-bd

      Ştiam că n-o să-ţi placă linkurile de Google mai mult decât cel de Pinterest, d-aia ţi-am trimis pe mail pozele (frumos împachetate, în pacheţele de câte 10 Mb, aşa cum m-ai sfătuit). ;)
      N-ai de ce să-mi mulţumeşti, n-a fost un efort, a fost gerne und herzlich.

      E, cine mai face azi poze pe film? Hârtia e scumpă şi grea iar la mulţimea de poze pe care o permit aparatele digitate de astăzi, n-o să găsim suficiente albume prin librării (sau unde drac s-or mai vinde asemenea antichităţi). Da' să ştii că încă mai am aparatul foto clasic şi instrumentele pentru developare... ar mai trebui să-mi aduc aminte procedura.

      Hopa! Bravos, mon cher, "Moş Martin", recte coniac de la Rémy Martin, ne dăm pe scumpeturi fine, uitând de PET-uri de 3L. :))

      Măcar cu mintea să ne bucurăm de aer curat (atât la propriu cât şi la figurat), că altfel a devenit tot mai complicat. Partea cu liniştea nu ştiu cum o rezolvi, avându-l în vedere pe năzdrăvanul de motănel. Bucură-ţi ochii când oi avea vreme şi desigur stare de spirit, fiindcă şi asta-i necesară.

      Danke, gleichfalls! %%-

      Ștergere
    2. Eh, ce nu fac eu pentru prieteni… :D

      Cu pozele se poate rezolva prin printare pe hîrtie foto, nu e nevoie de aparate vechi cu film, developare şi toată harababura aferentă. Am făcut şi eu pe vremuri developare film/foto alb/negru ca amator, era interesant chiar şi fără unelte specializate, dar acum e mai simplu - deşi probabil mai costisitor - să încarci cartuşele imprimantei, să cumperi hîrtie foto pentru imprimantă, să modifici cîteva setări şi să printezi o seamă de fotografii. Oricum, atît HDD-urile cît şi CD/DVD-urile şi stick-urile Flash se pot autodistruge oricînd, pierzînd pe vecie fotografiile şi informaţiile de pe ele, aşa că tot hîrtia e baza. ;)

      Pentru "Moşu" e vinovată Miss F, ştii bine, că ea a dat tonul. Eu mi-s modest din fire, merge şi ţuică de pufoaică. =))

      Cu liniştea cam greu, e adevărat, dar s-o rezolva într-un fel. Momentan am fierturile în plan şi ar trebui să mă ţin de ele. Da' şi berea se ţine de mine şi n-am inima aia s-o refuz. :P Nu'ş ce-o ieşi. :D

      Hai s-auzim de bine, o săptămînă perfectă s-avem! :)

      Ștergere
    3. Mulţumesc, ^:)^ ştiu prea bine că pentru tine o vizită pe BS e un fel de... în pat cu duşmanul.
      Ai puţintică răbdare, mon cher, să ajung la 333 de texte aici, apoi fac blog pe WP (merg şi eu în pat cu duşmanu', cum ar veni). Nu-i bai chiar dacă o să scriu din an în paşte, o să fie texte cu număr record de comentarii; pe cale de consecinţă, o să mă pot da rotund că scriu bine şi am "priză" la public. :D

      Toate-s trecătoare pe lumea asta, chiar şi hârtia (foto ori comună) e supusă deteriorării din pricina factorilor externi, unde mai pui accidente precum: focul, apa şi, de ce nu, un motănel jucăuş cum este al tău. =))

      Eh, de parcă n-aş şti că Ms. Φ (! Ø) este o mică agitatoare, ea dă întotdeauna tonul (şi nici măcar nu-i profă de muzică) "revoluţiunii" - vorba lu' nea Iancu - apoi arată cu degetu' aruncând vina pe seama altuia. Ceva în genu': "nu io, tovarăşa, el a început!", ca la "grădi". Mare grijă! X_X

      Greu, dar nu imposibil! Uite aici Nini Rosso şi a lui "Linişte", în original, Il Silenzio :-bd Da, ştiu, YT, odrasla "guglă" da' aşa-s io, al zmăului, câteodată. :P Audiţie plăcută (if you dare to open). >:)

      https://www.youtube.com/watch?v=q949fVvkGCg

      Ce o săptămână? Tot ce-o mai rămas din an să fie după cum ne este placu'! %%-

      Ștergere
  4. "[...] Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde, chiar, de veste [...]"
    Aşa spunea Eminescu demult, dar se aplică şi astăzi, ba parcă mai abitir. Doar că … altfel.

    Un HDD, un stick Flash, un CD/DVD cînd se deteriorează, de obicei îţi iei adio de la toate datele aflate pe suportul respectiv. Dintr-un teanc de fotografii ep hîrtie, ai şanse mari să scape cîteva, total sau parţial. Şi uită-te cîte texte sculptate în piatră au rămas mărturie peste secole. Iar tragedia Bibliotecii din Alexandria cred că e de fapt o conspiraţie, o mînă criminală care a voit acele informaţii distruse, altfel ar fi existat şi astăzi. Ideea e că tehnologia modernă nu face doi bani. Punct! Dacă vrem să lăsăm ceva palpabil urmaşilor, va trebui s-o dăltuim în piatră şi/sau s-o punem pe hîrtie.

    Despre motam ţi-am povestit "undercover", nu mai reiterez. Iar despre Miss F (mi-e lene să caut caracterele alea ciudate) nu-mi fac probleme, sînt convins că ne-am înţelege perfect… pînă la un punct. Sau o virgulă, depinde. :)

    Adesso farò finta di credere che hai tradutto 'il silenzio' per gli altri che leggeranno l'articolo e che non sapranno l'italiano. ;) Quel pezzo lo sapevo gìa, grazie comunque. :)

    După cum văd mersul lumii, e greu să mai aranjezi şi să mai speri. Aşa că eu urmez acelaşi stil ca-n seria 'Fast and furios' (sau 'Torque'): "I live my life a quarter mile at a time". ;) S-auzim de bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba, de veste mai prindem noi câteodată, da' ce folos, fiindcă - vorba aceluia care-şi trecea centurionii peste Rubicon - "alea iacta est". Şi tot am mai avea o şansă dacă zarurile n-ar fi măsluite.

      Hm, nimic nu e veşnic, nici măcar piatra; odată şi odată şi piatra devine nisip bătut de vânt în cele patru zări. Prin urmare să luăm exemplu de la natură, conservarea energiei, să facem totul cu cel mai mic efort posibil; oricum nu va rezista decât o vreme. Iar despre ce rămâne după ce eu voi fi "praf de stele", nici că-mi pasă, la ce mi-ar folosi - prefer uitarea decât intrarea în istoria celor ce vin.

      Cât despre pacostea miorlăitoare, n-a fost cu intenţia de a face rău, ci de drag, De unde se vede că dragostea este uneori dureroasă, rupe inimi sau dinţi :D

      Punct sau virgulă, punct şi virgulă, două puncte, chiar puncte de suspensie, tot ar fi de bine, numa' să nu fie semnul mirării, că atunci se declanşează WWIII =))

      N-am văzut filmul, însă din câte înţeleg, citatul are legătură cu expresia lui Horaţiu, carpe diem ori cu doza de adrenalină pompată pe parcursul celor 400 de metri a unei "liniuţe pe asfalt". Cândva era posibil, acum au montat ăştia limitatoare în dreptul trecerilor de pietoni şi s-a stricat jucăria. ;)
      Pe de altă parte, aranjamentele, permutările şi combinările întru găsirea căii optime dau tot farmecul vieţii. Căci ce ne-am face noi oamenii dacă nu s-ar fi inventat iluzia, minciuna gogonată, numită speranţă. :D Speranţa e bunul cel mai comun; cine n-are nimic, îl are cel puţin pe acesta - habar n-am cine a zis-o, da' mi-a rămas în minte de pe vremea când încă citeam. Desigur, există şi reversul: una salus victis nullam sperare salutem.

      Toate bune, Dragoş! Nanu-nanu!

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.