luni, 28 septembrie 2015

Trepte

Stairs
Există expresii precum, se-nvârte roata sau Pământul e rotund, care încearcă să explice mersul lucrurilor, al vieţii... Totul se presupune că s-ar petrece ciclic, la intervale regulate. După bine vine puţin rău, apoi din nou d-alea bune şi tot aşa. De-ar fi atât de simplu. Am putea prevedea când se „strică vremea” şi am sta acasă, am ieşi la lumină abia după ce trece furtuna. Da’ e mult mai complicat.

V-aţi gândit vreodată să comparaţi viaţa cu o scară lungă, pe o străbatem, treaptă cu treaptă, la pas ori în alergare, ne oprim din loc în loc, apoi iar o urmăm pas cu pas. Scara aceea cu unele trepte placate cu marmură şi altele şubrede, urcă sau coboară, drept ori în spirale strânse sau largi, mai abrupt ori mai lin, cotind larg sau brusc, formând ramificaţii, oprindu-se  periodic în dreptul unei uşi pe care scrie „next level”. Ştim că dincolo găsim „recompensa”, o recunoaştere a efortului depus. Ne invită să progresăm exact ca în jocurile simple de începutul erei calculatoarelor. Uneori însă, parcă n-am vrea să trecem la nivelul următor. Ne place treapta pe care stăm, e confortabilă, pare sigură, protectoare. Rămânem acolo o vreme, dar n-o putem face la infinit, altfel suntem penalizaţi pentru „non-combat”; toate jocurile au şi reguli. Desigur, sancţiunea nu înseamnă eliminarea din joc, însă are un preţ – atragerea dispreţului celorlalţi participanţi. Uite-l pe ăla care renunţă, nu vrea să acceadă la nivelul superior, refuză promovarea, cum poate să fie atât de fraier – vei auzi în juru-ţi, voci şi râsete sarcastice.

În cele din urmă o iei din loc, mai păşeşti peste o treaptă, încă una, treci de încă o uşă şi încă una, pas cu pas, treaptă cu treaptă, iar înscrisurile „next level” nu contenesc să apară cu regularitate de ceas elveţian.

Acestea sunt datele problemei. Acum întrebarea: cine şi de ce dracu’ a inventat treptele?


Sursa FOTO

32 de comentarii:

  1. Nevoia sau dorinta noastra de a evolua spiritual sau/si profesional. De a fi mai buni, de a avea mai mult, de a arata tuturor cat putem noi, cine suntem noi. E in firea lucrurilor sa progresam, sa nu stagnam, sa incercam sa ne depasim performantele de ieri. Daca putem, de ce nu? De ce am ramane pe loc cand constatam ca suntem capabili sa ne atingem telurile, visurile, idealurile? Ambitia, orgoliul, competitia, viata insasi, societatea. Felul cum suntem noi construiti. Mereu vrem mai mult, aspiram la mai mult si la mai bine. Ca mai sunt si exceptii, e normal. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i rea explicaţia. Prin urmare, sunt de vină vanitatea - care generează spiritul combativ competiţional - ambiţia exacerbată - care ne cere imperativ să progresăm, să ne autodepăşim - şi societatea - care ne încurajează la toate astea. Orgoliul (cu măsură), ambiţia, precum şi influenţele exterioare, n-ar fi tocmai de blamat dacă omul, în goana lui către mai mult şi mai bine, n-ar uita să se bucure de poziţia pe care o are la un moment dat, de "peisajul" pe care i-l oferă o anume "treaptă" a scării numită viaţă. Şi mai uităm ceva ori poate ignorăm cu bună ştiinţă şi încăpăţânare, anume că "roata se-nvârte", cândva ajungem jos, iar impactul este cu atât mai dureros cu cât cădem de la o înălţime mai mare. Desigur, o părere personală, bazată pe trăiri personale.

      Bizară - să nu-i zicem al dracu', că poate citesc şi persoane cu urechi sensibile - creatură mai este omul niciodată nu se învaţă minte. Caută fericirea, mai multul şi mai binele, cât pe toate astea le are deja... şi le-a dăruit singur; iar nemulţumitului i se ia darul. ;)

      Ștergere
  2. Întrebarea finală conţine şi răspunsul. :)
    Aş mai completa doar cu un "cui îi pasă?!" ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi da, vinovatul de serviciu, musiu Drac, pen' că-i al dracu'. :D Aşa se spală omu' pe mânuţe şi pretinde că n-a mâncat usturoi. =))
      Cât despre nepăsare, ai dreptate, la ce bun ne-ar păsa odată ce am deconspirat infractoru'... :-"

      Ștergere
    2. Se vede că sîntem fraţi, io şi el… :-" :))

      Ștergere
    3. Nici n-am pus vreodată sub semnul îndoielii acest mic detaliu. ;) Gemeni, aş zice, precum Romulus şi Remus; nu mai rămâne decât să vă clădiţi propria Romă. Eu aş fi cetăţeanul perfect, îmi place să mă port după obiceiurile locului. :D

      Da' să ştii că "ţin aproape". :)) Poate mai punem de-o şuetă înainte de plecare (care-i mâine, da' cred că ai citit deja pe gmail).

      Ștergere
    4. În principiu, ideea e bună. Numai că, după cum ştii, la frate-meu (şi se pare că şi la mine) toate se fac pe dos, aşa că în loc să facem Roma s-ar putea să facem… Amor. =))

      Acuşica citesc şi mailu', că le-am luat de-a-ndoaselea (ce spuneam mai sus… :-" )

      Ștergere
    5. Gizăz Craist =)) E clar! Multe ţigle lipsă... Şi io care credeam că la mine a bătut mai tare vântu' şi grindina. :P

      Ștergere
    6. Acuma te-ai dumirit?
      Nu e altu' mai ţicnit
      Decît mine-n bătătură:
      Şi zărghit şi prost de gură!

      =))

      Ștergere
    7. În fine, fiind acasă, pot să-ţi răspund (că de pe telefon nu m-a lăsat, sau nu mă pricep eu).
      Da', în definitiv, ce-aş mai putea zice? Speram şi io la supremaţie... s-a dus şi asta. :))

      Ștergere
    8. Să-mi fie ruşine - măcar aici la tine acasă aş fi putut să fiu un gentleman, ce… pana mea! :D

      Şi gata, sosişi acasă? Pfuai, ce repede trecu' timpu'! #-o

      Ștergere
    9. Schnell? :-O
      Poate la tine o fi trecut repede, p-acolo (mai cu seamă nopţile) parcă m-aş fi aflat la marginea orizontului unei găuri negre.
      Mare dreptate avea ăla care a spus: "o oră petrecută în compania unei fete drăguţe trece mult mai repede decât o oră petrecută pe scaunul unui dentist." ;)

      Eh, gentleman... Apuse sunt vremurile cavalerismului, da' tocmai de aceea - fiind eu mai "obsolete" - îţi recunosc întâietatea. :P :))

      Ștergere
    10. Mda, am înţeles atmosfera de acolo din tot ce-ai povestit pe parcurs. Hai să fim optimişti şi să zicem că e scor egal cu precedenta, de la Nußdorf. ;)

      O fi avînd dreptate zicala respectivă, dar la mine n-a fost nici o drăguţă care să mă tragă de ghemul timpului, aşa că n-am idee de ce mi s-a părut el mie atît de zburător pe fast forward. :-??

      Cît despre "calităţi", barem eu mi le-am recunoscut întotdeauna franc (nu elveţian). :D

      Ștergere
    11. Şi mă rog frumos, ce drăguţă aşteptai? Cumva pe demoiselle Cotillard sau Marceau - că te ştiu francofil. :D
      Acronimul PAM (n-are de-a face cu Anderson), :P îţi spune ceva? Nu-ţi comprimă suficient timpul? Eu o am pe Speedy şi pe motanul Felix, da' dat fiind factorul perturbator ~X( (uitat fie-i numele) n-am nici cea mai mică şansă. :(

      Ștergere
    12. Mnoh, frumuseţea nu ţine cont de limbă. Mă rog, depinde de. :P Aş prefera-o pe Sophie, totuşi. :D

      PAM are suficientă decenţă încît să nu mă simt sub papuc chiar permanent. :)

      Ştii, am convingerea că totul ni se întîmplă cu un motiv anume. Abia cînd îl înţelegem facem conexiunile potrivite. Probabil cel mai înţelept lucru ar fi să luăm totul aşa cum vine şi să aşteptăm clarificările ce vor veni la vremea lor. ;)

      Ștergere
    13. Nimic întâmplător, obişnuieşte să spună S. (iniţiala n-are legătură cu Sophie a ta), chiar şi în legătură cu felul în care ne-am cunoscut.
      Personal traduc chestia asta prin existenţa a două tipuri de evenimente / întâmplări: determinante şi determinate. Dacă este de domeniul evidenţei că ultimul tip derivă din primul, nu mi-e clar însă ce anume le generează pe primele - presupun că tot noi înşine, asta fiindcă nu-mi place să includ hazardul în ecuaţie, că nu jucăm la ruletă. :))
      Clarificările probabil vor veni odată şi odată, numa' că uneori lipseşte subtitrarea... din lac în puţ, cum ar veni. ;)

      Ștergere
    14. Începînd cu Originea, totul poate fi considerat ca întîmplări determinate care simultan şi doar pentru o fracţiune de timp universal devin determinante pentru ceea ce va să urmeze. :) Într-adevăr, nimic nu este întîmplător, ci totul - dar absolut totul - este rezultatul coroborării unor factori determinanţi la momentul respectiv. Singura problemă este că nimeni, niciodată nu va putea izola punctul zero al unei întîmplări oarecare de la care să poată calcula traiectoria cea mai probabilă a evenimentelor implicit succesive, pentru simplul fapt că evenimentele se petrec în timp real iar calcularea dinainte a probabilităţilor ar implica depăşirea legilor fizicii. :)

      Subtitrarea poate fi uneori într-o limbă încă necunoscută, ceea ce necesită un efort suplimentar. ;)

      Ștergere
    15. Şi cu toate astea omu' nu rezistă ispitei de a încerca desluşirea încurcatelor căi. Uneori are impresia că a prins firul, că a înţeles algoritmul după care se mişcă lucrurile, lumea, dar, vai, nu-i decât o iluzie, realitatea îi trage o palmă când se aşteaptă mai puţin pentru a-l trezi din visare şi a-l pune cu botu' pe labe. Da' omu', prin definiţie, e căpos, insistă... şi iar şi-o ia. :D

      Date fiind cele spuse mai înainte nici că mai contează în ce limbă aparea sutitrajul. ;)

      Ștergere
    16. Mda, cam aşa stă treaba. Dar Omul are ambiţie şi uneori asta e un lucru bun. ;)

      Ștergere
    17. Şi tot uneori ambiţia doare, da' afli abia după... :-$

      Ștergere
    18. Mnoh, loteria vieţii… ;)

      Ștergere
    19. N-am nimic împotriva jocurilor de noroc, Fortuna mi-a zâmbit de destul de multe ori încât să consider că suntem amici, numai că la jocul ăsta zarurile sunt măsluite. Ştii asta, dar tot joci, apoi te mai şi miri...

      Ștergere
    20. Apoi dacă tot ai intrat în Cazinou… :-"

      Ștergere
    21. Cu alte cuvinte, dacă-i bal, bal să fie... şi ne facem că n-am auzit de zicerea despre bal şi spital. :D
      Măcar de-ar fi vorba despre Casino de Monte-Carlo... dacă tot e să ne ducem la vale, măcar s-o facem cu stil. <):)

      Ștergere
    22. De-aş fi al muncii erou
      M-aş duce şi-n cazinou,
      Da' aşa cred că mă duc
      Doar la bal şi la… amuc!
      :))

      Ștergere
    23. Ha, ha! Eşti tare, poetule! :-bd Da' dacă arunci o privire primprejur, fie aceasta cât de superficială, o să vezi că suntem deja la "amuc" de care s-a lipit şi "balul". :-"

      Ștergere
    24. Ce-o să fie, ce-o să fie?
      O să fie-o nebunie!


      Vorbe vechi la timpuri noi. Nebunia nu se demodează niciodată - doar instituţiile de profil se mai modernizează. ;)

      Ștergere
    25. Na, păi dacă mă provoci, uite ce-o să fie... De la minutul 1:09 încolo - ce să fac, n-am găsit decât înregistrarea dintr-o emisiune TV. Viel spaß! :))
      https://youtu.be/C-DgZU1ZwK0

      Ștergere
    26. Mă trimiţi la Abces DinRect?! Văleeeeeeeeuuu! #-o

      Ștergere
    27. ^#(^ Entschuldigung, Ich hab' keinen Schuld; aici m-a trimis google search... :D

      Ștergere
    28. Ja, ja, selbstverständlich… :-@ :P :))

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.