miercuri, 2 decembrie 2015

Drăcisme via Bürmoos

Joker
Nu fiindcă aș avea ceva important de spus, însă pentru că mă apropii de textul cu numărul 333 mi-am zis să fac una nefăcută, adică să postez de pe telefon relatări direct de pe "Frontul de Vest", live, cum s-ar mai zice.
Timp am berechet, îmi spunea mai ieri un amic.

Dacă tot am adus vorba despre front și corespondențe de război, ar mai trebui să spun că mă intrigă calmul, liniștea interioară pe care o simt încă de când am debarcat la Bürmoos. Asta spre deosebire de precedenta misiune de dooșopt de zile, când am fost un pachet de nervi și chiar mă bătea gândul să renunț pe motiv că nu-s suficient de nărod pentru acțiuni de tip kamikaze. Încercând să-mi explic schimbarea radicală, mi-am amintit că citisem pe undeva - da, au fost și vremuri când încă citeam - că înțelepții nu fac nimic împotriva karmei. E, m-oi fi deșteptat și nu mai lupt contra unui adversar, recte soarta, în fața căruia n-am nici cea mai mică șansă. Mira-m-aș, nu sunt genul care s-o dea la pace, nici măcar sau mai ales cu destinul ori karma. Am nevoie de propriul meu mic război, altfel m-aș năpusti asupra mea însumi.
Cineva foarte apropiat mi-a strecurat subtil ideea după care motivul acestei liniști ar fi faptul că am realizat cât sunt de norocos. O fi, da' mulțam de așa noroc.

Într-o altă aparentă dezordine de idei, de ceva timp studiez "comedia modernă", nu a lui Galsworthy, ci asta prezentă și, vrând-nevrând, trăită cam de toată lumea.
Conflicte (mai mult sau mai puțin armate), pentru controlul unor teritorii sau generate de diverse interese sau mai bizar, pornite din convingeri religioase, acuze, promisiuni, schimbări, manifestații, contrademonstrații, chestii mondene, zile naționale etc. - numiți orice altceva vă vine în minte - da' cred că aveți deja imaginea de ansamblu.
Îmi este tot mai clar, omenirea e condamnată să se distrugă cu propria-i mână. Pornind de la o discuție oarecum conexă, un prieten clama educația drept unică cale de salvare. Nu educația academică, ci una îndreptată înspre modelarea conștiinței - habar n-am cum s-ar putea numi materia respectivă și din ce clasă ar trebui studiată, presupun înainte de grădiniță. Am însă rezerve în privința obținerii rezultatelor preconizate. Nu de alta, însă respectiva educație ar trebui să reușească anihilarea unor instincte, reprimarea răutății specifice celui mai feroce prădător, numit uneori om. Nu în ultimul rând ar trebui să facă uitate: invidia, avariția, lăcomia, indiferența față de ceea ce nu ne afectează direct, precum și multe alte tare tipic umane. Pe scurt, ar însemna modificarea naturii, creației sale. Cam greu, m-aș hazarda chiar a spune imposibil. Mă rog, ipotetic s-ar putea, la fel cum și un elefant ar putea atârnă la buza prăpastiei agățat de o margaretă. Necazul este că între teorie și realitate sunt oarece diferențe. Totuși, câțiva ideologi, parcă așa se numesc oamenii cu idei novatoare - sau oare li se spune idioți - s-au ocupat de această problemă. Au creionat lumea perfectă, societatea în care, zice teoria, fiecăruia după nevoie, de la fiecare după cât poate. Unii chiar s-au apucat să pună în practică teoria, rezultatul experimentului fiind unul dezastruos.

Și ca să închei cu adevărat drăcesc, mai spun că ieri am văzut, pe FB și G+, prea multe steaguri însoțite de texte precum: "mândru că sunt român", "la mulți ani, România" și diverse alte combinații de cuvinte care se doreau purtătoare de adânc patriotism și eternă iubire pentru Vaterland.
Am încercat să-mi imaginez profilul autorilor. Fie copii sub paisprezece ani, deci feriți de răspundere penală, fie octogenari picați în mintea copiilor ori doar personaje fără identitate proprie, care nu pot trăi altfel decât imitând ceea ce face restul lumii. Ah, ar mai fi ipocriții - subspecia cea mai periculoasă - aceia care întreg anul, mai puțin o zi, își critică și denigrează patria, proslăvind-o însă în prima zi de decembrie.
Aș paria, "all in", că indivizii ăștia nici măcar n-au avut curiozitatea sau bunul simț de a cunoaște istoria lui întâi decembrie 1918, care începe undeva prin octombrie și continuă până în primăvara lui 1920.
Personal o să fiu mândru că sunt român abia atunci când țara nu mă va goni unde a înțărcat dracu' iapa în căutarea unui minim de decență și-mi va oferi posibilitatea unui astfel de trai pe pământ românesc.
Să nu mi-l citați pe Kennedy - între noi fie vorba, celebra frază aparține unui filosof libanez care urmărea să-și motiveze conaționalii în lupta împotriva dominației otomane - fiindcă nu ține. Am făcut încă prea multe, fie numai considerând taxele și impozitele plătite pentru ca o șleahtă de lichele, pompos numită, clasă politică să aibă salarii sfidătoare comparativ cu omul de rând.
Deocamdată am doar două degete mijlocii. Restul e doar tăcere.


Sursa FOTO

15 comentarii:

  1. Si daca critic "orânduiala cea crudă şi nedreaptă" nu pot fi mandru ca sunt roman ?
    Educatia singura nu poate rezolva totul dar poate asigura o baza solida pe care se poate construi ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba poți, dacă ai identificat măcar un motiv pentru care ai fi. Desigur, afară de câmpii mănoase, codri seculari, munți semeți, ape cristaline, flora, fauna, poeți nepereche, Vlaicu, Coandă, Mihai Viteazu' și Dunărea albastră - au și alții toate astea, în unele cazuri un pic mai mult. ;)

      Da, având o bază poți spera ca în timpul construcției să nu se lucreze după metoda, unu' încarcă, doi descarcă.

      Ștergere
  2. Şi-acu' io ce să mai zic?! :|
    Nu te trag de perciuni pentru cele două sau trei chestii de tipografie fiindcă am înţeles ce înseamnă să te chinui să scrii de pe un aparat care se crede mult mai inteligent decît omul dar în realitate nu e.

    În rest, doza destul de realistă şi justificată de pesimism în ce priveşte educaţia şi efectele ei nu suportă comentarii, la fel ca şi observaţia despre patriotismul de faţadă sau imitat.

    Căutînd fraza plagiată de Kennedy de la Khalil Gibran am dat în schimb peste Thomas Jefferson, care chipurile ar fi zis şi el cîteva lucruri interesante:

    "When the people fear their government, there is tyranny; when the government fears the people, there is liberty."

    "Whenever the people are well-informed, they can be trusted with their own government."

    La final mai bag un citat motivaţional, tot din T.J:

    "When you reach the end of your rope, tie a knot in it and hang on." ;)

    Şi un bonus care ar trebui băgat la cap de către toată lumea, în special Vestul-lipitoare:

    "Never spend your money before you have earned it." X(


    * Toate citatele provin de aici:
    http://www.great-quotes.com/quotes/author/Thomas/Jefferson

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi am dezbătut pe mail și la telefon toate aceste chestiuni și destule altele. Îmi cunoști părerea, la fel cum știi și originea pesimismului ori "drăcismelor".

      Mi-aș dori n-am dreptate, cum la fel de sincer aș vrea să am cu ce sau de ce să fiu mândru. Bătaia de joc dimprejur inspiră însă un cu totul alt sentiment, deseori nici pe acela, căci ar fi deja o nejustificabilă implicare emoțională. Rămâne doar nepăsarea. :(

      Merci de link, păcat că nu se poate activa în comentarii. Deștept baiatu' ăsta. ;)

      Referitor la ultima cugetare, știi doar care e cheia clădirii imperiilor prospere. Consumul, fie acesta pe datorie. :D

      Ștergere
    2. Păi deh, ceva trebuia să zic eu şi aici, să fac act de prezenţă. :D

      Dreptate am şi io stive în pod, în cămară, în magazie, ba şi pe sub pat de stă să mă muşte seara cînd merg la culcare. Numai că de-asta defectă, numai pe minus, nu vreau, aş da-o de pomană la ţară s-o mănînce porcii.

      Link-ul e dovada de bun-simţ, nu puteam să împrumut vorbe fără să spun de unde. ;) Chit că aparţin sau nu personajului respectiv, multe sînt foarte valabile. Nu toate, dar nimeni nu-i perfect, nu? :)

      A consuma pe datorie e ca şi cum i-ai lua omului pîinea de la gură spunînd "las' că ţi-o dau înapoi cîndva… printre dinţi". :-<

      Ștergere
    3. Just, și așa puțini (nu c-ar fost vreodată mulți) mai sunt cei care semnează condica p-aci.

      Cam ai dreptate, numa' că modul în care a fost concepută societatea modernă obligă la consum pe datorie. Iar dacă, cineva (la nivel de țară) ar vrea să facă "partid separat", și-ar sapa singur groapa. Asta-i doar una dintre hibele timpurilor în care nu se produce pentru acoperirea nevoilor, ci pentru maximizarea câștigului și chiar pentru a asigura locuri de muncă. La prima vedere pare OK, dar dacă aprofundăm discuția intrăm într-un cerc vicios; pe care oricum îl simțim zi de zi, dacă avem curiozitatea și răbdarea de aprind în jur.

      Ștergere
    4. * de a privi în jur. (mama lui de autocorector, cu cin' l-o inventat)

      Ștergere
    5. Eh, unii-s ocupaţi cu pregătirile de sărbători, alţii şi-au pierdut interesul, altora nu le convine subiectul (sau… predicatul :-" ) ş.a.m.d. :)

      După cum văd eu lucrurile, nu e deloc chestiune de cîştig şi locuri de muncă pe cît e "cine pe cine strînge de cojones". Prostimea trebuie să fie ţinută într-o continuă stare de teroare - fie ea în adevăratul sens al cuvîntului fie indirect prin teama pentru ziua de mîine, teama de a pierde ceva ce de fapt nici nu au cu adevărat (pînă nu achită 100%, dacă ce posibil), de la aragaz pînă la casa unde-şi irosesc viaţa. Nu poţi strînge pe cineva de boaşe decît dacă ai un avantaj asupra lui, iar acel avantaj se obţine foarte uşor exploatînd lăcomia inerentă, exacerbată prin reclame vîrîte cu cizma pe gît, în condiţiile unei informări defectuoase - sau a unei dezinformări de succes? - şi a lipsei unei educaţii reale şi solide (vezi, iar ajungem la problema educaţiei!)

      Ţi se induce să vrei mai mult, să vrei mereu altceva, să crezi că fără aia şi ailaltă chiar nu poţi trăi, apoi ţi se oferă gata pregătit contractul cu diavolul - doar pui deştu' şi eşti vîndut pentru eternitate. Eşti sclav.

      Totul e despre control. Profitul material e doar un bonus. Şi da, cine încearcă să scape din lanţ înghite plumb. Ca-n '89.

      Ștergere
    6. Până la urmă vorbim despre obținerea și apoi dținerea puterii. În atari condiții nevoia de control se subînțelege; "găselnița" asta datează din antichitate, sigur, în prezent se apelează la metode mai subtile, doar a (in)evoluat și omu'...
      Sclavia a fost abolită, dependența fața de stăpân a rămas, chiar dacă habar nu ai cine este. Dacă vrei o comparație plastică, pe tabla de șah nici măcar regele nu se plimbă de capul lui, există o mână care-l mută de colo-colo... Tot mai crezi că educația poate schimba ceva? Ținta e invizibilă, eventualele schimbări vor fi de suprafață alt set de piese de șah, mâna nevăzută le va conduce și pe acestea... Da' deja intrăm în teorii subversive. :D

      Mach gut, bis bald. :)

      Ștergere
    7. Nevoia de control trebuie împuşcată în cap. O grijă mai puţin.
      Sclavia nu a fost abolită nicicînd, a fost doar redenumită.
      Da, tabla de şah e singurul lucru vizibil pentru prostimea de rînd, fiindcă nu ridică ochii să vadă mîna parşivă mutînd piesele. Li s-a dat peste bot suficient de des încît să nu mai cuteze a ridica privirea. Cînd vor ridica şi barda, nu numai privirea, atunci va fi Freiheit. ;)

      Ștergere
    8. Așa cum spuneam metodele au devenit tot mai subtile. Redenumirea unor termeni confirmă ipoteza. ;)

      De-a lungul istoriei au fost unii care au ridicat nu numai capul. "Optșnouăle" pomenit de tine și foarte recent se băteau unii cu cărămida în pectorali că ar fi impus schimbarea... Basme, într-o altă terminologie, se cheamă "decoy", ținta reală era în altă parte... departe =))

      De asta nu-mi pasă decât de propriul microunivers, acceptând dependențele implicite. De ce să-mi stric "fengșuiul" mai apoi descoperind iluzia. :-?

      Ștergere
    9. Era să uit, Freiheit este la Friedhof, da' nu-i o informație verificată, asa-mi șoptesc the voices în my head >:)

      Ștergere
    10. O s-o verificăm noi, informaţia aia, fiecare la vremea sa. ;)
      Pînă atunci ar trebui să muşcăm cu poftă şi să mestecăm pe îndelete din ceea ce ni s-a oferit sub numele de Viaţă, în loc să-i lingem doar glazura sau - mai rău! - s-o privim de la distanţă fiindcă cineva care se crede şmecher ne face semn că [-X .

      Ștergere
    11. Eu aș recomanda prudență la mușcat cu poftă, fiindcă se poate întâmpla ca mușcând în gol, fie să-ți spargi vreun dinte, fie să te muști de limbă. :))

      De văzut om vedea fiecare când ne-o suna ceasu', însă cert este că p-aici pe unde ne învârtim deocamdată n-o s-o găsim.

      Ștergere
    12. Da' bine, aşa te poţi îneca şi cu sîmburele de la cireaşă. Aia de pe tort, desigur. :) E mai bine să înghiţim în sec, atunci…? /:)

      Cît despre libertate, o putem găsi întotdeauna în propria minte - aşa au spus toţi cei care au făcut puşcărie. Căci ce altceva e societatea actuală şi dintotdeauna…

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.