Înţelepciunea vine odată cu vârsta, zice o vorbă, căreia tind să-i atribui valoare de adevăr, fie şi numai pentru că: nici un om înţelept nu a dorit vreodată să fie mai tânăr, după cum spunea părintele lui Gulliver.
Hotărât lucru, nu m-ar ţine inima, cu atât mai puţin mintea s-o iau de la capăt, începând cu Anno Domini 1970, ianuarie „paişpe”, după prânz, tot într-o miercuri, când Caesarul văzu, pentru întâia oară, lumina zilei – cum altfel să-mi spun din moment ce m-am născut prin cezariană. Până pe la vreo „douăşopt-douăşnoă” de ani 14 ianuarie era motiv de bucurie, apoi mai curând de retospectivă cu aromă de pesimism, fiindcă dacă n-ai făcut milionul de dolari până-n „trej” d-ani, salutare şi noroc, auf Wiedersehen, pa şi pusi, adio viaţă de Cezar sau Paşă. Apoi, de parcă n-ar fi destul de amară prima constatare, ţi-aduci aminte de toate cele ce-ai visat, copil fiind, enumerând în gând, în exuberanţa-ţi prostească, ce vei face când te faci mare... L-ai făcut pe dracu’ ghem. :-j Şi-ţi mai aduci aminte că de pe la patruzeci încolo, keine Chance să recuperezi fie măcar zece procente ori, ca să fiu indulgent, treimea cea sfântă din toate cele nefăcute la vremea lor. :-<
De asemenea, se spune prin târg, că pe măsura trecerii anilor omu’ dă în mintea copiilor. 8-} Şi cu afirmaţia asta sunt de acord. Ete, ce preocupări cezariene am io la anii senectuţii – sau senectutei; cum o fi corect, că prima sună a înjurătură iar a doua aminteşte de ce tută ai fost (ca să-l plagiez pe Badea chiar el) – teste de personalitate, Jedi sau Sith; aici şi aici. Încercaţi-le, jucaţi-vă, puteţi să vă lăudaţi apoi, punându-vă rezultatul pe blog (sub formă de widget). Eu n-o fac, mi-a ieşit ceva despre un Lord, ceea ce nu-i motiv de fală, întrucât: aut Caesar, aut nihil – pentru barbarii de la nord de Rin şi restul care n-au habar de limba latină – expresia este atribuită condotierului şi apoi cardinalului Cesare Borgia şi înseamnă: ori Cezar, ori nimic. <):)
Astea fiind spuse, rogu-vă, nu-mi ziceţi de prea mulţi ani, deja mi-s cam mulţi. <:-P
Uite aşa, de anu’ nou pe stil vechi, am schimbat macazu’, texte scurte, mai mult sau mai puţin tangente la obiect sau de-a dreptul paralele cu tema sugerată prin titlul, de obicei ales la întâmplare. Toate astea grupate în categoria ultrascurte, iarăşi o „găselniţă” spontană. Sigur, un chiţibuşar poa’ să zică că numa’ scurt nu-i textul ăsta, darămite ultrascurt. Parţial adevărat, însă dacă considerăm textele cu mai mult de două mii de cuvinte, uneori peste trei mii, ăsta-i SMS în toată regula. Numai ce am pomenit de „scurtisime” şi deja s-au iţit vreo trei-patru idei printre restul piticilor de pe creier (să nu mi-o trântiţi p-aia referitoare la denumirea generică a oamenilor cu idei – se cheamă ideologi, nu idioţi). Cine ştie, o fi vreun semn care-mi şopteşte că ar cam trebui să închei socoţile, să nu las lucrurile neterminate înainte de a mă retrage... în real life, da’ unde credeaţi, puşchea pe limbă, nu mor caii când vor câinii şi nici nu-i suficient să omori gâştele pentru a cuceri Capitoliul. De ce vă miraţi, toate au un final. Cândva discutam cu amic despre scop, în toate cele, inclusiv al vieţii, despre faptul că orice trebuie să aibă un ţel şi că în toate sfârşitul înseamnă chiar împlinirea scopului. Nihil novi sub sole, recte, pentru barbari, nimic nou sub soare. Şi pen’că tot vorbirăm despre Cezari, „ego sum rex Romanus et supra grammaticam”, pentru aceia tentaţi în a-mi corecta sumedenia de aroganţe. [-X
Ş-apoi, dacă excludem ultimele două alineate, care-s un fel de paranteză, s-ar zice că am reuşit să scriu ultrascurte (348 de cuvinte, contabilizate de MsWord). Şi-or să mai fie, luni nu, că nici iarba nu creşte, marţea, fiind după luni e zi de planificat scriitura de miercuri, foarte probabil, o miercure lipsită de cuvinte, joia poate o fac şi eu a melomanului, iar vineri o să fie ziua cinefililor. Sâmbătă, e deja weekend, să nu mâniem divinitatea muncind, iar duminică, până şi EL, divinul, şi-a permis o binemeritată pauză după osteneala creării a tot şi toate din nimicul primordial, în numai şase zile.
Sursa FOTO
:) Hai că 44 este o vârstă rotundă. Oricum mai ai până mă ajungi! ;)
RăspundețiȘtergereAşa că la mulţi ani!!!
"Paşpatru", zici? =)) Gramatica este deasupra Cezarilor, nu însă şi artimetica ;))
ȘtergereMulţumesc pentru gândul bun, da' tocmai ziceam că nu vreau aşa mulţi ani. ;)
Am vrut să te fac mai tânăr, a fost o glumă! :)
ȘtergereM-am "prins" de glumiţă! :P O doamnă, foarte probabil, ar fi luat-o drept compliment; ^#(^ eu însă, am profitat să aduc în discuţie drepturile şi libertăţile Cezarilor, limitate precum se vede. :-$
ȘtergereWow, un articol aniversar, asta da surpriza! :D :) La multi ani, Centurion! Ma bucur ca ne dai ocazia sa-ti lasam cateva urari sincere si ganduri bune de ziua ta pe blog. Eu de exemplu iti doresc sa scrii articole cat mai lungi si la fel de spumoase in continuare. :) Asta pe langa clasicele urari de sanatate, fericire, implinirea tuturor visurilor! :D
RăspundețiȘtergereCand vine vorba de ani eu prefer sa nu ma gandesc cati am facut. Cand viata este atat de scurta si de fragila pana la urma trebuie sa gandim ca am fost norocosi ca am ajuns pana la varsta asta. Incerc si eu sa vad partea plina a paharului...
Si da, ramanem toata viata copii. Doar jocurile se (mai) schimba.
Seara plina de frumos in continuare! :)
Mulţumesc, Nice pentru gândul bun. :)
ȘtergereŞi parcă v-am spus să nu pomeniţi de "mulţi" :P Cu visele om vedea, e bine când încă există tentaţia spre visare. Cât despre scris, poate a venit vremea schimbării, cum ziceam, totul se termină odată şi odată, sfârşitul fiind scopul oricăror "lucruri" (vii sau nu). Cândva uitarea invinge.
Mie mi s-a spus întotdeauna că nu m-am maturizat :D Încerc după 50 :))
Seară faină, Nice! Acu' tre' să fug la propriu-mi "party", deşi tare mi-ar plăcea să pot fugi departe de astfel de "întruniri". :-h
"Et tu, Brute?" sau... nici tu nu te-ai maturizat? Mai ştiu unul pe aici! I se spune... citez "eşti ca o floare!". Adică îl doare doar de petalele lui. Sper că nu eşti serios când spui că încerci după 50 de ani? Dacă nu ai făcut-o până acum, nici nu o mai face... altfel ar fi o "prostie din aia harnică"! :)
RăspundețiȘtergereH-ai încă odată "La mulţi ani, Centurioane!" Am scris corect? :)
Eşti sigur? Nu cumva "minusul" trebuia pus aşa: ha-i? X_X Unde-o fi Antonela să vadă cu ce se ocupă "inginerii" limbii române... :-" Ne-am dat foc la valiză! :-SS
ȘtergereStai pe pace, ziceam şi io, să vadă lumea că mă preocupă subiectul şi că mi-s om cu scaun la cap. Vorba ta, dacă încă n-am atins obiectivul, de ce m-aş hărnici taman acu', la spartu' târgului. 8-| Să mai copilărim, visând la ale noastre jocuri de copii mari. 8->
Cu o mare întârziere şi îmi cer mii de scuze pentru asta, îţi doresc din toată inima mea, Centurion, să-ţi fie bine, să fii sănătos şi fericit, restul le faci tu cum poţi şi cum o vrea şi Dumnezeu!
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani, Centurion! :)
Oh, Ştefania! Gândurile bune nu sunt niciodată întârziate. Mulţumesc frumos. Numai bine să-ţi fie în jur. %%- >:D< @};-
ȘtergereUite că eu am fost mai direct, c-aşa mi-i felul. ;) Da' am zis că contorizez şi citirea articolului, într-un final. :D La testele alea nu mă încumet, că-mi iese ceva imposibil de acceptat, adică 50/50. :))
RăspundețiȘtergereNo, dacă nu vrei mulţi, atunci să fie buni spre excelenţi, încărcaţi de semnificaţii, bucurii şi împliniri! Anii tăi ce vor veni, desigur. ;)
Hai s-auzim numa' de bine! \m/
E, da! Direct şi surprinzător, mi-ai făcut o mare bucurie, chiar nu mă aşteptam, primisem deja cele patru-cinci telefoane obişnuite. Încă o dată mulţumesc. ^:)^
ȘtergereStai, "fifty-fifty" e încă acceptabil, pen' că poţi să te dai de partea care-ţi prieşte. Da' pe mine m-a declasat din start, adică doar un anonim de lord, vreo 70% de partea luminoasă şi restul dark.... Mai stăteam de vorbă dacă era măcar emperor sau ceva similar Cezarului. :-"
Toate bune, Dragoş! %%- Viel Glück!
Ei, hai că n-am mutat munţii din loc! :) Un apel, o urare, două vorbe... astea-s lucruri care se înţeleg de la sine. ;)
ȘtergereUite c-am făcut şi eu unul dintre teste, într-un final, după aproape juma' de ţuică. Am pus rezultatul la mine, să nu zici că am minţit. Ştiam că ies la jumate, am zis-o aici înainte, da? ;)
Da, n-ai mutat munţii, însă ai făcut un lucru pe care alţii (aş spune mai apropiaţi, chiar rude) n-au făcut-o. Aşa cum am spus, de pe la 28 - 29 de ani nu prea mă mai încântă trecerea vremii, însă mă bucur când cineva face un gest (unii l-ar numi de complezenţă, aşa se cade) împământenit la noi oamenii, încă sunt uman... (dar nu m-aş avânta să scriu în procente) :)) Merci! >:D<
ȘtergereVin acu' să văd minunea!
Gerne! ^:)^
ȘtergereDanke und herzliche Grüße nach Ploieşti. :)
ȘtergereMai suporți o urare?! O fi ea-ntârziată, dar e cu drag și-ar fi păcat să n-o aștern...
RăspundețiȘtergereSă-ți fie Anul prieten, să-ți picure nu doar Înțelepciune, ci și Bucurie... să-ți lase vreme pentru Frumos și neștirbită Clipa de Răgaz alături de cei dragi sufletului tău! :)
Sigur că suport, cum nu? Că doar e ceva de bine. :)
ȘtergereCât despre întârziere, îi spuneam şi Ştefaniei, gândurile bune nu-s niciodată întârziate.
Mulţumesc din suflet, Doina (sper să nu rămân dator de-un miel, pentru "rebotezare"). Necazu' e că n-a mai rămas tort, iar yahuu ăsta n-are un astfel de muţunache; are totuşi o floare @};- şi un fir de %%- norocel, rimează cu Bursucel.
Toate să-ţi fie / meargă precum ţi-o fi placul. :)