Pentru idealiştii care încă consideră că sunt şi vor rămâne "stăpânii" propriei existenţe, la nivelul societăţii în ansamblul ei, fiindcă în ceea ce priveşte microuniversul personal se prea poate ca fiecare dintre noi să nu să fie propriul său stăpân, ci vrând ori ba, conştient sau nu să devină "sclavul" intereselor globale a celor puţini dar dintotdeauna influenţi, videoclipul acesta este o veste proastă. Desigur nu ţin să schimb opinii personale,
adevăruri probabil bine argumentate, căci fiecare poartă în sine propriul adevăr, subiectiv, nici nu s-ar putea altfel, fiindcă de priveşte pe noi, fiinte ce avem conştiinţa sinelui. Priviţi-l totuşi ca pe alternativă venită din exterior şi cine ştie, la final veţi avea surpriza relevării relativităţii adevărului. Adevăr despre care am scris recent, revedeţi-l, AICI.
Pentru ceilalţi nu e nevoie de vreun comentariu, urmăriţi-l doar de dragul mângâierii propriului orgoliu, observând cum opiniile vă sunt împărtăşite de acel bancher cu ştaif şi aroganţă tipic britanică.
Mai este ceva de spus? Din punctul meu de vedere nu. Oricum nu eu sunt cel care judecă aici, am prezentat una din faţetele societăţii moderne, din ce în ce mai globalizate şi care propovăduieşte, proslăveşte, dacă vreţi valoarea Eu-lui colectiv în detrimentul celui personal, al individului.
Aici îmi închei pledoaria, cum spuneam, nu judec eu, pentru ca sunt un individualist convins şi conservator aş fi prea subiectiv. Voi sunteţi juraţii, voie puteţi da un verdict, dacă există unul unanim acceptat.
P.S.: Ţin să mulţumesc unei prietene dragi de pe Google+, Carmen Alex, care mi-a trimis adresa acestui videoclip prin e-mail, fapt căruia îi datorez inspiraţia de a scrie acest articol.
Oricum, viata si traiul ne este coordonat independent de vointa si puterea noastra, si aici ma refer la Omul ca Mine si ca Tine. Drumul spre o viata mai buna exista doar prin acceptul lor , al marilor executori..
RăspundețiȘtergereAsta cam asa-i, din pacate, necazul e ca nu intotdeauna "binele" spre care acesti mari "mahari" pretind ca ne conduc, culmea tot spre binele nostru iluzoriu, nu prea corespunde cu viziunea noastra asupra binelui propriu... ;)
ȘtergereMultumesc de vizita si pentru opinia exprimata :)
Nu cred că mai e ceva de adăugat aici, decât că nu cred să existe om pe faţa pământului, să nu ştie(unii doar nu vor să recunoască), că propria lui existenţă stă în mâinele unui grup de oameni cu influenţă extrem de mare, chiar dacă ne îmbatăm provizoriu cu ideea liberului arbitru.
RăspundețiȘtergereŞi poate nici acest fapt nu este nenorocirea maximă. De pilda la noi aceia ce au oarecare influenţă, posedă şi multă prostie, şi nu neapărat prostia este pericolul, ci mai degrabă (ba nu, cu siguranţa), cu adevarat nocivă este iniţiativa prostului...
ȘtergereFoarte bun articolul,felicitari,in ceea ce priveste filmuletul,nu stiu unde la gasit,si desi este regizat,personajul este jucat de un actor,cred ca in mare cam asa vorbesc si gandesc "Ei" despre noi,in rarele momente cand o fac.In ziua de azi suntem sclavii propriilor iluzii.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru apreciere, Colecţionarule. :)
ȘtergereAşa mă gândeam şi eu, probabil sunt destul de rare momentele când "noi" suntem subiectul "lor" de discuţie şi evident cam asta este optica lor.
Da, unii sunt "sclavii iluziilor" generate desigur de "sfânta" ignoranţă a majorităţii.
http://colectionaruldesuflete.wordpress.com/2013/08/14/repeta-dupa-mine-sunt-libersunt-liber/
ȘtergereAm accesat linkul... Ce să zic, o imagine face cât 1.000 de cuvinte.
Ștergere