Un atentat mai puţin cunoscut

Trenul urma să treacă pe acolo. Din acest tren, Hitler nu trebuia să iasă viu. Atentatul a avut loc 49 de kilometri după Tczew, în direcţia Chojnice. Linia ferată trece aici peste un rambleu. La stânga se întinde o pădure, la o depărtare de 200 de metri. Localitatea Stryhovo se află în imediata apropiere. Aceasta este descrierea sumară a scenei unde, în iunie 1942, partizanii „Gryf” s-au postat de-a lungul pădurii, paralel cu linia ferată,
cu tevile armelor îndreptate în direcţia dinspre care urma să apară trenul în care se afla Hitler.

Jawor – pe numele său adevărat Alojzy Jedrzejewski – este unul dintre participanţii la atentat. În iunie 1942 era manipulant în gara Bak, în apropiere de localitatea Koscierzyna. El alesese locul unde urma să piară führerul. Alegerea sa a fost aprobată de căpitanul Las, iniţiatorul acţiunii. Sub pseudonimul Las se ascundea Stanislaw Lesikowski, de profesie optician, angajat însă ca desenator tehnic la căile ferate din localitate. Membru al Uniunii luptei armate, devenită mai târziu „Armia Krajowa” – Armata ţării, el făcea parte şi din organizaţia „Gryf Pomorski”.

La începutul lunii iunie 1942, Las se dusese să-l vadă pe Jawor, care era de serviciu. După ce se asigură că nicio ureche indiscretă nu-i putea auzi, îi spuse: „Ascultă-mă bine, un tren special îl va duce în curând pe Hitler de la Berlin în Prusia Orientală; va trece prin Chojnice şi Tczew. Hitler nu trebuie să ajungă viu la destinaţie”. Surprins, Jawor îl întrebă de la cine deţine această informaţie. „De la un agent de legătură sigur” – îi răspunse Las. Jawor nu mai întrebă nimic; în vremea aceea era prudent să nu ştii prea multe...

Dintr-o scrisoare primită de la Antoni Odyja, din Sopot, a aflat mai multe. Agentul la care fădea referire Las era ofiţer la Serviciul de informaţii al Armatei ţării; se numea Jan Banach şi purta numele conspirativ Lis. Lucra la Gdansk, deţinând funcţia de inspector tehnic. Peripeţiile trăite de de acesta în timpul războiului puteau servi ca teme de scenarii pentru o serie întreagă de filme. Luase parte la campania din 1939 şi apoi fusese internat în lagărul de la Lambsdorf. Într-o noapte de ianuarie a anului 1940, un grup de prizonieri de război săpaseră o galerie pe sub gardul de sârmă ghimpată. Jan Banach făcea parte din grupul care evadase folosind galeria. Câteva săptămâni mai târziu aderă la Uniunea luptei armate, apoi înarmat cu documente false, din care reieşea că ar fi reprezentantul unei firme germane, luă trenul spre litoral. Avea drept misiune organizarea unei reţele de informaţii cu ramificaţii în toată Pomerania de nord. Reţeaua trebuia să se intereseze în primul rând de potenţialul militar şi economic al celui de-al III-lea Reich. De atunci şi până la sfârşitul războiului, el trebuia să apară, chiar şi printre polonezi, un partizan convins al Germaniei naziste. Singuri printre duşmani, era necesar să dea dovadă de o dibăcie excepţională pentru a supravieţui; aşa se explică pseudonimul său, Lis (Vulpe).

La sfârşitul anului 1940, Lis anunţă Centrala din Varşovia că dispunea de o reţea mică, dar bine organizată, alcătuită din oameni de diferite profesii, patrioţi polonezi din zona Gdansk. Continuându-şi activitatea de agent, Jan Banach îndeplinea în 1941 şi funcţia de inspector la filiala din Danzig a firmei „Grundstückgesellschaft Ost”, Oficiul german pentru teritoriile din răsărit. În actele oficiului, el figura ca german, la Koscierzyna, era însă înregistrat ca polonez; această nepotrivire ar fi putut să-l coste viaţa.

Avea un automobil de serviciu, călătorea prin toată Pomerania, mergea adeseori la Berlin, Königsberg şi Szczecin. Centrala din Varşovia era satisfăcută. Lis petrecu revelionul anului 1941, dându-se drept baronul Hans von Beneck, la o recepţie dată de proprietarii domeniului Krocow. Printre invitaţii contelui von Krokow se numărau von Bock şi von Graz, ofiţeri superiori ai Wehrmachtului. Falsul baron, interpretat de Lis, alias Jan Banach, plăcu atât de mult celor doi generali, încât aceştia îl invitară la ei acasă, la Berlin. Întâmplător, unul dintre ei povesti că atunci când Hitler se duce la cartierul lui general din Ketrzin foloseşte adeseori linia ferată Berlin-Königsberg. Dacă Hitler călătorea de la Berlin la Königsberg, trebuia să treacă neapărat prin Chojnice şi Tczew. În consecinţă... „L-am putea trimite ad patres”, observă Las (Stanislaw Lesikowski) când Banach îi relată cele auzite. De pregătirile ulterioare urma să se ocupe Las, Banach trebuia însă să afle când va trece trenul.

Un muncitor feroviar din Berlin, polonezul Jozef Plata, îi făgădui lui Banach să încerce obţinerea informaţiei respective de la şeful său, Albert Ratzke, dispecer şef al gării Berlin 1; acesta ştiind, în general, când avea Hitler nevoie de vagonul-salon. Doi feroviari germani antifascişti, Georg Szrodler şi Fritz Basun, îl sfătuiră pe colegul lor polonez să evite orice discuţie cu Ratzke, care era un nazist fanatic, membru SA şi agent al Gestapoului. Situaţia părea fără ieşire. Lis s-a decis să profite de pe urma relaţiilor sale amicale cu von Bock şi von Graz. În memorabila noapte de revelion de la contele von Krokow, cei doi ofiţeri nu-şi ascunseseră lipsa de ataşament faţă de Hitler. Erau oare sinceri?

Câteva zile mai târziu, Lis se afla la Berlin, unde o vizita pe Gerda, colaboratoarea lui berlineză. Era pseudonimul studentei la medicină Sofia Scholl, una dintre conducătoarele organizaţiei antihitleriste a studenţilor „Trandafirul alb”. După ce se informă, Gerda îi comunică lui Banach că von Bock era realmente contra regimului hitlerist. În aceste condiţii, Lis se hotărî să rişte. Aceasta, rememora ulterior că, în timpul întrevederii cu von Bock ţinuse mereu degetul pe trăgaciul revolverului. Precauţia s-a dovedit inutilă, generalul von Bock consimţi să se intereseze privitor la data la care va pleca trenul special; avea s-o transmită prin telefon omului de încredere al Gerdei, care la rândul ei urma să-l informeze pe feroviarul Jozef Plata.

Von Bock îşi îndeplini misiunea. La 8 iunie 1942, ora 13:20, Gerda primi informaţia aşteptată: „Trimiteţi imediat factura 09613 – Schultz”. Gerda decodifică acest text şi îl trimise mai departe lui Jozef Plata. De astă dată, conţinutul mesajului era următorul: „Mătuşa Frieda soseşte mâine, trimiteţi caii la gară. N-avem piese de schimb pentru secerătoare, propunem accesorii «Ersatz», tipul WD–0906 şi GS–0203. Heil Hitler! Walter”. WD – reprezentau primele litere ale zilei stabilite în poloneză şi germană: wtorek / Dienstag (marţi); GS – identifica ora, conform aceleiaşi logici: godzina / Stunde (ora), iar cifrele indicau ziua, luna şi ora trecerii trenului prin locul ales. Aşadar, marţi 9 iunie ora 2:03. Acţiunea purtând numele de cod „Wiener Blut” (Sânge vienez) a fost declanşată.

Apropierea pădurii a fost motivul care a hotărât locul atentatului, întrucât constituia un adăpost în timpul acţiunii şi după în caz de urmărire. Profitând de neatenţia muncitorilor germani de la căile ferate, Jawor a sustras uneltele necesare pentru demontarea şinelor., precum şi un aparat telefonic de campanie. În acelaşi timp, Las, care conducea operaţiile, a luat legătura cu Sobol, pe numele său adevărat Jan Szalewski, comandantul detaşamentului „Szyszki”, care urma să acopere retragerea, în special a geniştilor care aveau să demonteze şinele.

La 8 iunie 1942, după confirmarea ştirii, Las convoacă o şedinţă a tuturor participanţilor la acţiune. Aceasta a avu loc seara, în pădure, la doi kilometri este de satul Komarzyna. Armele fură distribuite, toţi îmbrăcară uniforma Wehrmachtului şi SS-ului. Ajunseseră la locul atentatului la mijlocul nopţii. Soldaţii din detaşamentul lui Sobol, îmbrăcaţi în uniforme SS, aşteptau.

Cinci oameni se suiră pe rambleu pentru a slăbi şuruburile care legau şinele. Înainte de a le scoate, trebuiau să aştepte trecerea locomotivei care preceda trenul special. Locomotiva care împingea un vagon, trecu înainte de patru dimineaţa. Atunci urcară din nou rambleul, scoseseră şuruburile şi împinseseră în lături şinele.

Imediat după trecerea locomotivei, Las îi dădu ordin lui Jawor să se ducă însoţit de un soldat din detaşamentul lui Sobol la pădurarul din Cisna şi să se racordeze la linia telefonică, pentru a asculta dacă germanii prinseseră de veste că îi pândeşte o primejdie. Se îndepărtară mai puţin de un kilometru, când auziră zgomotul unui tren care trecu în mare viteză. Urmă o explozie puternică şi o coloană uriaşă de fum se ridică drept în sus. Pădurea vui de strigăte şi de zgomotul armelor de foc.

Când Las, Sobol şi ceilalţi se întâlniră cu restul detaşamentului la locul convenit, feţele lor străluceau de bucurie. După câteva zile aflară însă că Hitler nu fusese în tren, fiindcă se răzgândise în ultimul moment. Trenul transportase un detaşament din garda sa de elită – „Leib-Standarte SS” – şi muniţii. Nici un nazist nu a scăpat cu viaţă. Cei care au supravieţuit deraierii şi exploziei fură ucişi de puştile-mitralieră ale detaşamentului lui Sobol. Partizanii nu suferiseră nicio pierdere. După câteva ore, germanii începură să facă arestări masive printre polonezii care locuiau în apropierea căii ferate. Când văzură că interogatoriile şi represaliile nu duc la niciun rezultat, oferiră nu mai puţin de 250.000 de mărci aceluia ale cărui informaţii vor contribui la prinderea vinovaţilor. Nimeni însă nu le-a furnizat indiciile scontate.

Din informaţiile furnizate ulterior de Jan Banach rezultă că Hitler n-a fost în tren fiind reţinut în ultimul moment de o vizită a lui Mussolini.

Sursa: revista Magazin Istoric, nr. 6 (39), iunie 1970
Sursa FOTO