luni, 14 iulie 2014

Revelaţie - "Dicţionarul Diavolului"

Foto Revelatie dictionarul DiavoluluiAm avut de gând să scriu despre ...  ipocrizie ... nici eu nu ştiu ce, într-o conjunctură mai personală. Neavând destul tupeu, am zis că mă „plimb” oleacă în lumea imensă şi mărinimoasă a lui Goagăl (sper că îmi permiţi, Mario, să-ţi împrumut ‚desăvârşita’ scriere). Ceva, în fundul minţii, îmi spunea că o sa dau din lac în puţ;  cum fac mai de fiecare dată am ignorat acel ceva (că să merg la culcare it's not an option) şi am dat peste unu’ de i-ar zice Ambozie în limba română şi care a murit de 100 de ani fix sau cel puţin aşa se presupune (pe bune!).

Ambrozie ăsta a fost toată viaţa lui un cinic, un scârbit, un sictirit şi unu’ cu care n-ai fi vrut să te iei la trântă lingvistico-satirică, recte caterincă/mişto.
A fost al zecelea născut dintre cei treisprezece fraţi care au compus familia.
Părinţii lui – săraci, dar cu carte -  aveau un fel de colibă prin Ohio, SUA şi cum  micul Ambrozie. s-a născut pe la sfarşitul lunii iunie 1842, îmi dau seama că nu prea era timpul potrivit pentru dragoste şi grijă părintească.
Nici atunci, nici mai încolo; ta-su (Marcus Aurelius – ce nume ...) avea un caracter extravagant şi apatic care prefera lecturarea Bibliei şi operele lui Lord Byron, iar mă-sa (Laura, urmaşă de-a lui William Bradford – ceva guvernator a unei congregaţii religioase separatiste din sec. XVI) era o femeie temperamentală şi dominantă (de-aici, probabil i s-a tras şi misoginismul) care era nevoită să ţină ‚frâiele’ familiei.

Ambrose Gwinnett Bierce, pe numele lui bun, alături de marea majoritate a fraţilor săi, au dezvoltat un caracter dificil şi ambiguu datorită mediului puritan, plin de represii şi prejudecăţi, în care trăiau. Ambrose a dezvoltat o ură viscerală faţă de toţi membrii familiei, excepţie făcând doar unul dintre fraţi (nu se ştie de ce pe ăsta l-a ‚cruţat’) şi, adolescent fiind, s-a luat el, cu ura lui cu tot şi-a hotărât că-i mai bine să-ţi sapi singur groapa, recte îţi iei viaţa în propriile mâini.
E de înţeles, cred eu. Mai multe puteţi găsi pe internet, eu mă rezum doar la atât în ceea ce priveşte biografia lui.

Da’ Ambrozie al nostru, cu vreo doi ani înainte să dispară (da, da, pe la sfârşitul lui 1913, în Chihuahua, Mexic a dispărut de pe ‚firmament’ aşa, pur şi simplu) a reuşit să încropească „Dicţionarul Diavolului” – capodopera lui literară (cel puţin aşa e considerată) – aparte de multe alte scrieri.
Cinismul a fost trăsătura cea mai recunoscută a lui, în viaţă şi scriere deopotrivă, el însuşi considerându-se un cinic " nume pe care n-am avut puterea de a-l refuza, nici bucuria de a-l aproba.”

După o sumară şi fugară trecere în revistă a capodoperei, am hotarât să împărtăşesc şi cu voi o parte din genialitatea lui Bitter Bierce (poreclă dată de un critic datorită stilului caustic în ale scrierii) deoarece, cu toate că definiţiile au un ton cinic mai mult sau mai puţin acut, cred că pot defini şi societatea actuală, umanitatea modernă, pe noi înşine.
Centurion fiind un fel de protégé a lui ‚Musiu Le Diable’, cred că-l  poate aborda mai direct şi confirma dacă Ambrozie a nimerit-o sau nu. ;)

„Toţi suntem smintiţi; însă acel care-şi poate analiza nălucirile e recunoscut drept filozof.” – Dictionarul Diavolului
„Din cele două tipuri de nebunie temporară, una duce la sinucidere, cealaltă la căsătorie.” – Epigrame (1911)

Acestea fiind spuse, vă las să vă delectaţi cu selecţia mea personală şi cine e interesat de mai mult, poate căuta pe internet mai multe definiţii. N-are nici o semnificaţie specială ordinea - e ordinea mea... ;)

Cinic. Mizerabil a cărui viziune vedere defectă îl face să vadă lucrurile așa cum sunt și nu cum ar trebui. Sciții obișnuiau să scoată ochii cinicilor pentru a le spori vederea.
Om. Animal a cărui îndeletnicire de bază este exterminarea altor animale şi a propriei specii, care oricum se multiplică atât de rapid şi insistent încât poate infesta întreaga zonă locuibilă a planetei şi Canada, pe deasupra.
Idiot Membru al unui trib mare și puternic, a cărui influență în afacerile umane a fost întotdeauna dominantă. Activitatea Idiotului nu se limitează la niciun domeniu special de gândire sau acțiune, dar "abundă și reglementează întregul." Va avea întotdeauna ultimul cuvânt; decizia sa este definitivă. Stabilește tendința/moda în opinie și gust, dictează limitele limbajului, stabilește standarde de comportament.
Viaţă. O saramură spirituală care fereşte trupul de descompunere. Trăim cu teama zilnică a pierderii ei; totuşi, când este pierdută, nu îi simţim lipsa.
Întrebarea: „Are rost să trăim?” a fost foarte discutată, mai ales de cei care consideră că nu; unii dintre ei au scris tratate extinse pentru a justifica răspunsul negativ şi ... datorită unei griji minuţioase a sănătăţii au putut să se bucure mulţi ani de onoarea acestei controverse de succes.
Moarte. A înceta brusc să păcătuieşti.
A ucide. A crea un post liber fără a nominaliza un succesor.
Egoist. Lipsit de consideraţie faţă de egoismul altora.
EmoţieO boală înjositoare, cauzată de delimitarea inimii faţă de cap. Este uneori însoţită de o eliminare abundentă de clorură de sodiu hidratată din ochi.
Dragoste. O nebunie temporară vindecabilă prin căsătorie sau prin îndepărtarea pacientului de influenţele care au provocat tulburarea.
Intimitate. O relaţie în care proştii sunt atraşi providenţial pentru distrugerea lor reciprocă.
Nebun. Afectat de un grad înalt de independenţă intelectuală; în contradicţie cu majoritatea; pe scurt, neobişnuit. Este demn de menţionat că oamenii sunt declaraţi nebuni de specialişti care nu au nici o dovadă că ei înşişi sunt zdraveni.
Nebunie. Acel "dar și facultate divină" a cărei energie creatoare și ordonată inspiră spiritul uman, ghidează acțiunile sale și împodobește viața lui.
Politică. Un conflict de interese, deghizat într-o luptă între principii. Conducerea treburilor publice în interesul personal.
Referendum. O lege pentru supunerea legislaţiei propuse votului popular, pentru a învăţa nonsensul opiniei publice.
Vot. Instrument și simbol al puterii omului liber de a face un prost din el însuși și o epavă din țăra sa.
Libertate. Una dintre posibilităţile cele mai valoroase ale imaginaţiei.
Moral. În conformitate cu standardul de corectitudine local şi schimbător. Care are calitatea de a fi general util.
Cunoscut. Un individ pe care îl ştim suficient de bine pentru a împrumuta ceva de la el, dar nu suficient de bine pentru a-i împrumuta.
Prietenie. Barcă destul de încăpătoare pentru a duce doi pe vreme bună, dar doar unul pe furtună.
Nas. Avanpostul cel mai avansat al feţei. S-a observat că nasul cuiva nu este niciodată mai fericit decât atunci când este băgat în treburile altora, de unde unii fiziologi au tras concluzia că este lipsit de simţul mirosului.
Trândăvie. O fermă model unde diavolul face experienţe cu seminţele noilor păcate şi încurajează creşterea principalelor vicii.
Satana. Una dintre greșelile lamentabile ale Creatorului.
„După ce a primit statut de arhanghel, Satana a devenit foarte nepoliticos și a fost în cele din urmă expulzat din Paradis. La jumătatea drumului, în căderea lui, s-a oprit, a reflextat pentru o clipă și s-a întors. 
- Vreau să cer o favoare, a spus el. 
- Care? 
- Am înțeles că omul este pe cale de a fi creat. Va avea nevoie de legi. 
- Ce zici, nenorocitule?!? Tu, dușmanul său desemnat, conceput pentru a urî sufletul său încă de la începuturile eternităţii, ai de gând să faci legile lui? 
- Scuze; Tot ce cer este să şi le facă el. 
Și așa s-a făcut.”
Sfânt. Un păcătos mort, revizuit şi editat.
Suprasolicitare/efort. O tulburare periculoasă ce afectează înalţii funcţionari publici care vor să meargă la pescuit.
Bahus. O zeitate convenabilă inventată de antici ca o scuză pentru îmbătare.
Optimism. Doctrina, ori credinţa, că totul este frumos, chiar şi ce e urât, că totul este bun, în special ce e rău, şi totul este corect pentru că este greşit. Este ereditară, dar din fericire nu e contagioasă.
Destin. Justificarea tiranului pentru crime şi scuza prostului pentru eşecuri.
Prezent. Acea parte a eternităţii care desparte domeniul dezamăgirii de tărâmul speranţei.
Răbdare. O formă uşoară de disperare, deghizată în virtute.
Confort. Stare de spirit dată de contemplarea dificultăţilor unui vecin.
A plănui. A-ţi bate capul cu cea mai bună metodă de a obţine un rezultat întâmplător.
Slăbiciuni. Anumite puteri primordiale ale Femeii Despotice, cu care îşi păstrează dominaţia asupra masculului din specia ei, ţinându-l în serviciul voinţei ei şi paralizându-i energiile rebele.
Religie. O fiică a Speranţei şi a Fricii, care explică Ignoranţei natura Necunoscutului.
Preot. Un om care îşi asumă administrarea treburilor noastre spirituale ca o metodă de a le îmbunătăţi pe cele lumeşti ale lui.
A se ruga. A te ruga înseamnă a pretinde ca legile universului să fie abolite în favoarea unui singur solicitator, care singur recunoaşte că nu e demn.
Abstinent. O persoană lipsită de voinţă care cedează uşor ispitei de a-şi refuza o plăcere.
Adolescenţă. Stadiul dintre pubertate şi adulter.
Nesăbuit. Insensibil la sfaturile noastre.
Pisălogul Cel care vorbeşte în loc să vă asculte.
Tun. Un instrument întrebuinţat pentru rectificarea graniţelor naţionale.
Reconciliere. O suspendare a ostilităţilor. Un armistiţiu cu scopul de a-i îngropa pe cei morţi.


SURSA: Goagăl &Co.

2 comentarii:

  1. Imposibil inceput, obligativitatea de afisare/enuntare a acestor MAXIME, (deloc dracesti) cand utilizarea acestor termeni se face in spatiu public.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vielen Dank pentru cele nu una, ci două menţiuni, după prenume şi nickname.

    În primul rând îţi recomand să foloseşti în loc de (pseudo)drăcia aia de google search (care te umple de rezultate irelevante), DuckDuckGo (un motor de căutare mult mai dat naibii, de bun, serios vorbesc, am aflat şi eu de la un amic mai documentat decât mine în acest domeniu, Dragoş).

    Second: Nu doar ca "protejat", nici ucenic, mai degrabă "concurenţă a lui Herr Teufel, aş completa definiţiile domnului Bitter Brice spunând că dacă "Creatorul" (indiferent care o fi acela) ne-a înzestrat fiinţa cu organul numit creier, cealaltă ipotetică entitate ne-a insuflat vrerea de a-l folosi. Îţi aminteşti prima mea discuţie cu monsieur Le Diable, dacă nu caută De vorbă cu Dracu' de prin noiembrie anul trecut. Atenţie însă la "cunoaşterea de dragul cunoaşterii", fiindcă în încercarea de a defini veridicitatea nimeni n-a reuşit să fie îndeajuns de veridic. Ca să concluzionez: "Cu cât mai abstract e adevărul pe care vrei să-l faci cunoscut, cu atât mai multă osteneală pentru a-ţi seduce simţurile de partea lui". Aşadar, gib Acht!

    Despre "amicul" Herr Teufel, cineva (sigur ai citit Dincolo de Bine şi Rău) spunea că, Diavolul are cele mai vaste perspective asupra lui D-zeu, de aceea se ţine la distanţă atât de mare, fiindcă el, diavolul, este cel mai vechi prieten al cunoaşterii.

    RăspundețiȘtergere